Vorbe-n vânt…
Nu renunţ la ideea cum că lumea ar fi de fapt total invers faţă de cum ar trebui să fie. Am învăţat mult despre oameni în ultimii ani, în ultimul timp… Cei ce par total lipsiţi de griji, distanţi, închişi într-o lume a lor, sunt de fapt cei plini de mânie, ură, resentimente şi tristeţe. Cei ce ameninţă cu ce e mai rău sunt neputincioşi în a atrage atenţia. Nu zic nimic despre cei lipsiţi de inteligenţă, mă zdruncină o milă exagerată pentru omenire.
Îmi fuge rapid gândul la cel mai milos dintre noi toţi ( yeah, right… ), Dumnezeu. Oare dacă aş fi eu Dumnezeu, cel mai bun spirit şi cel mai fără de păcat din întregul univers, aş fi procedat la fel ? Aş fi creat viaţă pe o singură planetă ? M-aş fi jucat cu creaţia mea după bunul meu plac ? I-aş fi stârnit, amăgit, ameninţat mereu ? I-aş fi lăsat să moară de foame în mizerie ? I-aş fi lăsat să se ucidă între ei ? Aş fi semănat mărul discordiei între cei ce cred în mine fără dovezi palpabile şi cei care s-ar întreba încontinuu dacă exist cu adevărat ?
Nu ştiu ce vreau. Nu ştiu decât că, din nou, nu pot să dorm. Şi că mi-ar face o deosebită plăcere să pot vorbi, din nou. Sau să comunic.
Asta e sentimentul de maturizare. Nu te speria: are mai multe faze! O sa vina si altele mai rele.
Sorry about that.
De unde-ti dai tu seama cat e de matura o persoana ? Dintr-un post ? Din age-ul din profile ?
Da, stiu, si cu asta am dat dovada de imaturitate…
Maturizare sau nu.. Sunt persoane la 45 de ani care gandesc asa, desi sunt adulti in toata firea. Uneori ai nevoie de timp pentru tine. Sa te opresti din drum si sa taci pt ceilalti.. sa vorbesti numai cu tine insuti/insati. Dupa ce ai terminat de conversat emotional cu persoana ta, apoi esti din nou disponibila pentru ceilalti. Pace Roxa!
Subscriu la ce a zis si vecina mea (desigur, numai cu acordul ei).
Lasa Roxa ca mergem in excursie si iti promit ca macar 5 zile nu o sa te mai gandesti la asa ceva, o sa fim iar copii; macar pt cateva zile.
E doar dovada faptului ca gandesti. Daca nu ne-am pune intrabari am fi in stadiu de plante…asa cum din pacate sunt multi.
. Acela ca vezi si traiesti mai multe decat multi.
E naspa, intr-adevar…dar e si bine.Cel putin mie imi convine sa ma vad asa, sa patesc asa…pentru ca, asa cum ti-am zis, e un semn
Deasemenea deacord si cu lumea si caracterizarea ei. De multe ori imi dau seama ca totusi nu exista multe tipologii de persoane.Imi ajung degetele de la o mana. Si ajungi sa ii cunosti asa de bine, incat prima impresie, fizionomia unei persoane sau niste gesturi banale te indruma spre o caracterizare fara greseala.
Partea cea mai frumoasa…e sa stii cum sa joci…si sa intorci toate cunostinte in favoarea ta, nu sa te distrugi psihic pe tine…
Iar despre Dumnezeu… cred ca ar trebui sa dispara conceptul asta. Dar oricum, rolul credintei va ramane in continuare unul bun: Manipularea si stapanirea maselor. Si asta e toata religia, asta e toata credinta.
De acord si cu ce zice Cristian Tudor Popescu:
“Am intrebat odata un preot: parinte, de unde stii matale toate astea pe care mi le predici? Ti le-a scris vreun Arhanghel pe cer cu o spada de foc? Nu parinte…LE-AI CITIT ! , legatura dintre sfintenia ta si Dumnezeu este o bucata de celuloza mazgalita, si atunci, de ce nu as crede in basmele lui Ispirescu mai mult sau mai putin ca in Biblie?”
scuze ca m-am lungit
Vlad : mai e o zi, abia astept… sper sa fie cel putin bine, sa uitam de tot, toti si toate…
Atum… despre Dumnezeu iti dau numai dreptate. Si chiar daca nu-mi place de Cristian Tudor Popescu, trebuie sa-i dau si lui dreptate.
Elena, Auras, thanks guys.