Throwing rocks against monotony

Ok, the teachers are going insane, it`s just now that they realize we have no fuckin` marks… that`s in case you wonder what I`ve been doing in the past few days. Some of them postponed everything `till next week. All that comes in my head is one question : what if I, let`s say, get ill right now ? Out of their own stupidity and lack of care, they`d be capable to fail me at their subjects or give me 2, 3 or 4 because I`m not there. You stupid fucks, didn`t you have all the time in the world to give marks ? But of course the pupils will be the ones to blame, the fault is aaall on them. Idiots.

Lately I`ve realized the sleeping troubles I kept having turned around. No insomnias or other disorders, but now I constantly suffer from lack of sleep, although I sleep almost all day long. :)) The weather isn`t helping me to get more energetic, it`s kinda cold and lowering outside. And trust me, in such atmosphere, not even an interesting conversation can keep me from falling asleep. :)

Today two colleagues had their 18th anniversary. So, one of them, for their birthday, came to school with a bottle of liqueur. After two gulps I was like woo-hoo… :)))))) I could feel it through my veins, and it made me a little happier, but nothing more. The whole bottle only managed to cheer us up, we were too many for the effect to be stronger ( thank God, eh ? :))) ). It was weird, I never imagined any of my colleagues showing up with alcohol at school. Yeah, I know what you`re thinking, that we`re a bunch or irresponsible profligate kids, but trust me, not even far. The ocassion was special, that it. I`m sure our teachers drink a whole lot more when someone`s birthday is celebrated in the teachers` room.

Hmmm… I feel everything`s going just fine, but of course, the shadow`s hanging on. I`m not happy, not sad, not even in the middle. I don`t know what I am either. :) Oh, I need a summer job, but nothing at the horizon… How am I going to get all the money I need for the rock festivals, hell knows. Waiting for school to end… then make up a strategy for this summer.

Happy happy, joy joy

I am so going. Can`t miss Deftones, it`s a once in a lifetime opportunity. So happy I`m going… with the iCoRy crew. :))
And in case some of you realize 25 of June is exactly on my birthday, don`t be sad, I`ll try to sit witcha in a pub or something before / after Bucharest. No, no one`s buying me the ticket as a birthday present. Not even the money for the road. Not even the food. It`s all on me. :))))) How am I going to manage to pay for the Peninsula ticket in time ? Uh, you`ll find out in the next episode… I can`t think of anything now. =))

Misery loves company

It`s back and I`m feeling alive again, not just some numb imitation of life. Who ? Or better said… what ? Pain. I`m loosing it again. It started at the English class, where the main theme of debate was friendship. Frustrating, as I`ve realized all sorts of things while the teacher asked us questions. Then, in the bus station, while I was waiting for the 23 with Ioana, a weird conversation began about food, and then all my spontaneity was centralized on explaining Ioana how animals are slaughtered in the new Sepultura horror video ‘Convicted In Life’ (incredible – for dark art lovers). The purpose was to sicken her, but we ended up in depressive thoughts about life and people.

Like all that wasn`t enough, I came home, and had a conversation with my dad. I just love him, I adore him. He`s so gentle and mild… His wisdom and the way he talks to me are unexplainably beautiful. He cares so much… too much. There`s nothing in the world I worship more than my folks. I don`t know where I`d be without them. They try so hard to do everything right for me, to offer me everything I need, they try to show me a path, maybe not the good one for me, but they try. I`m sorry, I`m so sorry for everything I ever did to them. There`s nothing I want more in these moments then to make them happy in some way. In any way. But I can`t. I`m no good, and never will be. No, mom and dad, I don`t know if my future will shine. I don`t know if you`ll ever feel proud of me. I can`t promise anything, I did one mistake and it`ll affect all my existence. But I`m trying. I`m sorry I`m not what you wish I was. But I know you`ll love me as full of shit as I am. I can`t ever thank you enough.

Gimnaziu reloaded

Ieri a fost o zi de comă… în sensul bun al cuvântului. Demenţă totală, absolut bestial. Ajung la concluzia că, din nou, nu-s tocmai întreagă la nivelele superioare. Dar mă rog, i se poate întampla oricui, cred. :))
La ora de geogra, de la ora imposibilă – 7, am stat în bancă alături de Ioana. Vulc ne preda, eram foarte atente, ca la orice altă oră de geografie, profu’ ştie cum să facă să ni se pară totul interesant, şi predă foarte bine în general. Nimic deosebit până aici. Până când ne-a dictat ceva despre umiditate în caiet, pe care-a zis s-o prescurtăm cu “u.”. Aaahahha, şi de-aici dă-i râs. A fost de ajuns o scurtă intersectare de priviri între mine şi Ioana, deja ne-am înroşit şi râdeam înfundat, pentru că în clasă era o linişte deplină. :))) Am mai avut o tentativă de râs necontrolat la situaţii de genu’ când profa de bio, foarte senină, zicea în loc de “stomac” “st.”. :))))))
Partea foarte interesantă era că nu ne puteam opri din râs. Eram cu mâinile la gură, să nu scot nici un sunet, roşie, îmi curgeau lacrimile, transpiram toată, simţeam cum efectiv mă lasau toate puterile. Se scutura şi banca cu mine, şi cum am obiceiul să râd pe nas, din când în când se mai auzea şi un sufocat icnet de tras mult aer în piept pentru o altă tură de râs. Mă uitam cu coada ochiului la Ioana, la fel de roşie ca mine, întoarsă aproape cu spatele, prefăcându-se din când în când că-şi suflă nasul, apoi muşcându-şi un deget, pentru a se putea opri din râs… Toate astea se-ntâmplau în deplină linişte, şi cu cât liniştea era mai apăsătoare şi proful dicta ca şi cum nimic nu s-ar întâmpla, nouă ne venea să râdem şi mai tare. Pe când să devenim serioase, una din noi îşi amintea din nou de “u.” şi râdea şi mai înfocat, iar cealaltă continua pe măsură. Apoi iar liniştea, iar suflat de nas, transpiraţia, mişcarea sacadată a băncii, degetul, “u.”, profu’ prea îngăduitor, “u.”, linişte, “u.”, “u.”, “u.”… =)))))))) Ahahaha, după vreo 10 minute în care am ţinut-o tot aşa, eu am început şi să sughit, scoţând un sunet mult mai ascuţit decât cel normal, după care pur şi simplu m-am izbit cu palma peste faţă, în semn de “n-am vrut”, stârnind involunar o nouă serie de râsete abia înnăbuşite. Apoi râdeam de alte prescurtări ale profului care altădată ni s-ar fi părut perfect normale, banale chiar : “a.î”, “=>” şi o ultimă perlă a profului… “faceţi semnul de mare”, care nu era nici un termen de comparaţie… Trebuia să facem semnul MARE. Ce semn are “mare” anyway ? :))))))))
Am ţinut-o aşa 15 minute, jur. La sfârşitul orei, profu’ amuzat : “Două persoane s-au distrat tare bine azi”. :))))))) Nici nu am îndrăznit să-l privesc în ochi, aşa de ruşine-mi era faţă de el. :))) În pauză am râs până n-am mai putut… ne-am spus că în curând profa de bio va prescurta “sternocleidomastoidianul” cu “s.”… ahahahaha :))))))
Mă gândeam să pun aici o poză cu mine râzând, de acum câţiva ani, dar m-am răzgândit, prea compromiţătoare. ;) Keep laughing, it’s good.

With full force

De când s-a-nfiinţat Red District-ul la noi, se pare că nu pot trece două săptămâni fără un concert ca lumea în micuţul nostru orăşel, which is GOOD ! :D Ieri, duminică, în mod neaşteptat, Guerrillas cu Claymood in deschidere. Despre Guerrillas v-am mai povestit şi după Sâmbata Grea 2, la care i-am făcut review pe care l-au citit şi cei din trupă (asta dacă vă mai întrebaţi cine-mi citeşte mie blogu’, după profu’ de mate şi profa de română :/ ). Lucrul interesant este că, de atunci, vorbesc cu Sergiu pe messenger, unul din chitariştii de la Guerrillas. Aşa că eram mai mult decât entuziasmată de eveniment. ;)
Buuun… HotSauce the rapper (omu’ ăsta nu se mai satură de concerte rock :)) ) m-a luat cu maşina de-acasă şi am ajuns cu vreo oră mai repede decât trebuia. Nu ne-au lăsat să intrăm în club, aşa că am rămas pe scări în cumpănă, cam ce să facem o oră… când a apărut Commandante, solist şi basist la Guerrillas, deplasându-se nonşalant la baie, cu o privire fixă de whatever. That guy still gives me the creeps, după cum ziceam şi la Sâmbăta Grea. :)))) Am plecat cu Sauceu’ şi ne-am mai întâlnit cu nişte rockeri pe centru, după care am fost toţi în Piaţa Teatrului să stăm jos undeva. După o oră de holbat la skateri, râs de copii mici care semănau cu Tweety, vânat gay people (don’t ask) şi făcut mişto de boxerii roz ai lui Sauceu’ ( roz în toată regula ! ), ne-am îndreptat spre Red District, am plătit, ne-au ştampilat (bleah) şi am intrat. De data asta, noroc. A fost şi Atika, my dear photo-man, deci sunt şi poze, bestiale poze, aş putea adăuga.
Concertul a-nceput cu cei de la Claymood, cu Willy (solistul) în formă bună, ca de obicei.

Yeap, that`s him. :) Omul care mereu ne face să transpirăm ca nebunii, destrăbălându-ne pe Lords Of The Boards şi Sugar. Şi mai au ei câteva piese bune (mă-nervează că nu reţin titluri), compoziţie proprie, care mi-ar face plăcere să le aud mai des. Un disc, ceva ? :P

And the crowd goes wiiiiild ! Mâna aia cu wristband cu scheleţi e a mea, şi jumătatea aceea de cap mare la fel. :))

După Claymood a urmat o pauză de tras sufletele. Mă tot uitam după Sergiu, nimic. Când a apărut, în cele din urmă, mi-a pierit tot curajul să mă duc să-i zic un hi. HotSauce mă tot înnebunea să mă duc să vorbesc cu el, eu nu şi nu. Nu ştiu de când mi-a dispărut mie tupeul, dar aseară am fost de groază. :)) Şi a început HotSauce să-mi înşire teorii, cum că deşi e mare şi la prima vedere scary, de fapt e genul de om teddy bear… ahahahaha ;))). La un moment dat a apărut Sergiu la probele de sunet… avea tricou galben cu Sepultura, vedeţi voi în poze. S-a fâţâit ce s-a fâţâit, şi ni s-au întâlnit privirile. M-a recunoscut şi m-a salutat, eu i-am răspuns şi i-am zâmbit, după care el şi-a văzut liniştit de lucru. :)) Hmmm… that wasn’t so hard, dacă n-am făcut eu primul pas, mi-am zis. :)))) Mă fac timida ? WTF ? :) După ce totul a fost pregătit, a venit şi Commandante pe scenă, Sergiu şi-a desfăcut părul (vreau să zic că are un păr imens, nu-l ajung nici într-o mie de ani… sunt indivioasă), fără probleme de data asta (la Sâmbăta Grea a avut ceva dificultăţi :)))) ), şi show-ul a început.

the scary Commandante :D

uuuuh, Sergiu rockin’ ;)

chitara lui Sergiu, cu 7 coarde, doar cele groase fiind folosite – imagine the sound

Jenci, toboşarul… cu pedală dublă cu tot >:)

Norbi la percuţie… întregul sound devine tribal datorită lui

Lori, micuţul şi agitatul chitarist no. 2, unic datorită prezenţei de spirit :))


Aşa, acum că aţi văzut cam cine formează trupa, vă arăt câteva poze mai deosebite.

Sergiu cu pletele-n vânt şi doi chickens pe margine, ferindu-se de pogo… static versus movement ;)

eu, Mariusică şi HotSauce having phun :D

Roxa unleashed… :)))

Mai multe poze sunt aici. Adică toate, vroiam să zic. :) Aşa, acum, mai pe larg… Am stat faţă-n faţă cu Sergiu pe durata întregului concert… and that rocked. În primă ipostază eram destul de nervoasă pe calitatea sonorizării, având în vedere că nu-nţelegeam nimic din versuri, vocea lui Commandante fiind practic acoperită de restul instrumentelor. Apoi mi-am revenit, a început pogo-ul, headbanging-ul, tot tacâmul. :) Rămân încă o dată impresionată de muzica clujenilor, poate mai impresionată decât la Sâmbăta Grea. De ce ? Am fost mai aproape de scenă, am văzut că dau din ei tot, şi având în vedere preţul biletului, e clar că o fac din plăcere, ceea ce nu poate decât să mă bucure. :) Deşi nu m-am infiltrat în manifestarea pogoistică din spatele meu, am primit nişte coate-n spate şi am fost şi călcată pe picior de câteva ori. Minor damage, faţă de alte concerte. :)

Mi-a plăcut Jenci, băga tare; deşi era mult mai izolat, mai în spate, se simţea dubla pe piese… d’oh. Mi-a plăcut şi Norbi, cel de la percuţie; a fost atât de în formă încât la un moment dat m-am trezit cu juma’ de băţ de-al lui căzând în faţa mea. :)))))) Până m-am dezmeticit, Ovidiu (cred) a şi pus mâna pe el (this guy is built for catching sticks… şi-a repetat performanţa de la Monsters Of Transylvania, când a prins din aer nişte beţe). Mi-a plăcut Lori care, în toată nebunia, şi-a rupt o coardă, chiar înainte de ultima piesă; s-a mişcat cu viteza luminii şi a înlocuit-o. :)) Mi-a plăcut de Commandante, care nu a uitat că la Sâmbăta Grea a promis un cover după Sepultura… păcat doar că nu s-au ţinut de cuvânt. :)))))) Eh, şi normal, mi-a plăcut de Sergiu. De ce ? Pentru că n-avea stare, cânta şi îşi etala pletele (parcă-mi făcea în ciudă), arăta foarte evil (dar urma să descopăr că nu e deloc aşa :)) ), mai trăgea câte o gură de suc dintr-o sticlă de 2 litri (eu muream de sete), faţă de Commandante ce s-a-ndopat cu bere toată noaptea :))), a fost spontan şi a avut ideea să cânte ceva piesă în timpul în care Lori îşi schimba coarda… mai vreţi alte motive ? Mai am. :)))

După concert, am fost la o masă cu Atika, Mariusică şi alţi câţiva, să ne astâmpărăm setea. A apărut şi Liviu de la spAZ, se perindau toţi artiştii pe acolo, iar oamenii ieşeau din club cu afişe mari cu Guerrillas. OMG, şi eu vreau ! Lui Mariusică atât i-a trebuit… a dispărut câteva minute, după care s-a-ntors cu un afiş semnat de Sergiu pentru mine, şi cu un CD pentru el. Am văzut CD, şi mie mi-a trebuit, normal… :)) Noroc că aveam bani; m-am deplasat şi eu spre locul cu merchandise, unde era Sergiu şi o tipă… prietena lui, mi-am închipuit eu, din moment ce tot cu ea îl vedeam…

eu (văzând insignele) : “OMG, stuff ! – ahahaha that was silly… apoi, către Sergiu care zâmbea – “Vreau şi eu un CD.”
Sergiu : “Du-te !”
eu : “Păi da, că toată lumea are, numai eu nu.”

Mi-a dat CD-ul şi am primit de la el şi o insignă bonus, care deja mi-am pus-o la ghiozdan. :)) Am mai schimbat câteva vorbe cu el şi mi s-a părut exact cum mi l-a descris Sauceu’… teddy bear ! :)))) Are un râs extraordinar… ceva de genu’ “hehe”. :) Per total mi-a plăcut foarte mult de el. Am vrut să-i zic mai multe, dar nu ştiam exact ce legătură are cu tipa, mă feream de o păruială, un catfight. :)))))) Ulterior am aflat că e prietena lui Jenci. Hiuh. :)
A fost frumos şi a trecut, obviously. Am afiş, CD, insignă şi febră musculară la gât; îmi vor aminti de seara trecută. Abia aştept Monsters Of Transylvania 2, să-i revăd. :)

Eurovision 2006

Well, you may be wondering what`s with the title… well allow me to winnow your hopes and dreams about me becoming some imbecile pop music fan.

GO FINLAND !!!

Meet Lordi, the guys who won`t win, but their song will shove some metal up everyone`s ass. Don`t get fooled by their silly masks, they`re actually pretty good. Very good, might say. And don`t even bother calling them clowns without hearing them or seeing what they`re about. Here, convince yourselves.

P.S. Romania`s Mihai Traistariu is so unimportant… hate his song, hate his voice, hate him.

OMG !!! They won !!! I can`t believe it ! I`m so happy ! \m/

Random thoughts of a random person

Phew ! Home, finally, after such a full day. Yesterday, the Procter & Gamble promotion got to our school, and the same blah blah (about menstruation, condoms & AIDS, hair and its health, etc.) occured. The hair issue was quite delicate, anyway; they showed us some photos of hairbreadth seen at a microscope, in different circumstances : dirty hair, unhealthy hair and burned hair. Well, since then, Ioana and I (yes, I sortta forgiven her for what she did, but I`m still very cold and I can`t trust her completely) had this obsession of our hair looking exactly like that. If you could have only seen our despair; we kept saying we have no hair, we have something dead on our heads, looking ugly. We felt ugly (not that we aren`t, but… even more). We needed a haircut immediately. Taking action and attitude, we stopped complaining and manage to have our hair fixed. Hiuh, I feel so much better now. :D It`s not that short, not that long, it`s just perfect… and able to grow until Peninsula, for effect headbanging. :>
Today, at Maths, Lobi was such a complete moron. No, not towards me, but another colleague whose situation at this object is not very shinny. He made him take into the teachers` room a chair. Well, knowing Lobi and his satirist way to act, the thing he made him do is interpretable, even if that`s all he said… it was like… ‘If you don`t know Maths, at least make yourself useful taking that chair. In the future it`ll be the same, you`ll only do physical work, for I`m sure you`re not able for anything intelectual.”. I may be wrong, but otherwise I can`t explain why he sent him. Anyway, I`m positive no other person in my class ever thought of anything similar, so… simple subjective opinion.
I`ve recently seen Keeping Mum and I find it hilarious and sadistic, the right movie for me. :))) That whimsy English humor which I personally adore is highlighted by Kristin Scott Thomas who plays just wonderful. It just made my day, I highly recommend it.
Uh, The Da Vinci Code came out this week. Fuck, I haven`t even read the book to decide for myself if it`s good or just a waste of time. Each time I ask for it at the library, they don`t have it, seems like everyone just wants to read it. Well, move faster, goddamn slow pokes. Good thing I have enough time to finish Orwell and start again with my beloved Proust, and maybe finish Eliade`s book I`ve started reading because my Romanian teacher recommend it.
So little time until the school year will end…

D-ale şcolii…

:))))))) Am râs acu’ juma’ de oră cu vreo trei-patru colegi la telefon… dar e rândul să scriu şi pe aici de ce, pentru că faza e absolut demenţială. M-am oprit şi din învăţat, şi din tot, doar ca s-o scriu. Da, e perioada tezelor, am lăsat-o mai moale cu blogu’, dar revin eu weekendul acesta, don’t worry. :)
Aşadar… azi, după ora de info, când profa se pregătea să iasă din clasă, intră Lobonţ, profu’ de mate, despre care v-am povestit câte şi mai câte lucruri în posturile de după excursie ( :))))) ) şi spune : “Care din voi se ocupă cu site-ul şcolii ?” … Pauză, nimeni, nimic. Eu zâmbeam visătoare, îmi venea să râd că nimeni nu scoate nici un sunet. Numai că profa de info, trecând pe lânga el… “Roxana.” … şi iese. Lobi zâmbeşte, eu sar ca arsă, zic nu, că eu nu m-am ocupat niciodată, nici nu mă ofer voluntară. Degeaba, Lobonţ sus şi tare : “Hai în sala profesorală să-ţi dau CD-u'”. Colegii râdeau, normal, eu aveam o faţă imbecilă, nu ştiam despre ce-i vorba… :)
Am fost la sala profesorală, mi s-a îmnânat un CD negru de către Lobi, într-o carcasă crăpată şi abia funcţională. “Aici ai site-ul, să-l pui într-un loc cu hosting gratuit. Pe go.ro, eventual.”… Zic bine şi plec.
Ajung acasă, moartă de curiozitate… ce-o fi şi cu nemaipomenitul site ? Bag CD-u’ în DVD-ROM, când mă uit… 18 track-uri audio. Ahahahaa, nu-i drept ! Mă scarpin dezinvolt în cap, iau CD-ul, îl cercetez, mă uit întrebătoare în DVD-ROM, mi-au trecut o groază de posibilităţi prin cap… am crezut că sunt hidden files pe el, dar nimic. 18 track-uri house, mai vechi. Stăteam şi râdeam de una singură, a greşit Lobi CD-ul… el, mr. perfecţiune întruchipată. :))))))))))))
Planul pentru mâine e : mers cu CD-ul la şcoală (după ce am sunat Ţîru în prealabil să aduca mp3playeru’ cu CD), la ora de mate chemat Lobonţ la bancă, pus să asculte CD-ul, iar când Lobonţ întrebat “Ce-i asta ?”, răspuns “Site-ul.”
Crap de râs numai când mă gândesc. Mwahahaha ! :))))))