Dreamzone (the sequel)

As I promised yesterday, here`s the post about the dreams two of the rockers had; Pavel and Vlad. This is rich, I just have to write it.

Ahahaha, I`m glad I`ve found the right silly pictures to go with the text too ! :) So, Pavel (<-) first. He once dreamt he was at his grandmother`s place, together with his brother, only the yard looked a little... different. The fences were way higher than in reality, and his brother was locked in a cage pulled in a tree, using a rope, by a white monkey. :))))))))) What should we understand from here ? That Pavel would like to see his little evil and annoying brother trapped in funny circumstances sometimes ? Could be. But his mind is definitely creative and 'malephik'. ;))) I`m sorry I can`t remember all his dream`s details, and I can`t find the drawing he made me, explaining the situation, either. :))) Yes, he even drew it to me. :))))))
And there (->) is Vlad… his dream is short, but waaaay too amusing. :)))) It seems that our little rocker here had some sort of nightmarish issue : he was pregnant ! =)) =)) =)) He had a belly, 6 months-alike one, and he was frustrated and unpatient to give birth, unsatisfied that he was to wait so long… another 3 months. Aahhahahahha ! Absolutely outrageous and stunning. :)) What would his/her name have been, Vlad ? =))


Just dreams and nothing more

I`ve been wanting to post this for a while now, like a year or so, but I kept hoping to move to wordpress, to have those damned categories and to make a special one called ‘dreams’ or something related to that (no inspiration now), where I could post about our brain`s activity during sleep, or in other words : dreams.I`m astonished when I think about this wonderful and interesting machine and its result : the brain and the conscience, or, even more profound, the subconsciousness. The potential of catching and withholding information is enormous in a way we`re not actually aware of what`s depositing in our minds. That`s the main reason of our constant amazement concerning our dreams : while we`re self-aware, we can`t (re)discover every piece of “data” stocked up in our brains; and when the subconsciousness and imagination combine, we dream things we didn`t even know we could think about or take knowledge in.
Allow me to shortly present you a few of my own night-aberrations. :)))

1. A few years ago, shortly after watching Silent Warnings, a completely disgusting and bad horror flick about aliens and teenagers, I dreamt mauve aliens (ahahaha) wandering in the highschool`s yard, right in front of my block, as I watched them through the window, when suddenly one appeared out of nowhere and was ready to kill me, when… I woke up, not to die, not even in my dream. :)

2. I have a dream, or nightmare that keeps repeating itself (4-5 times `till now): my death… drowned in sea waters. It`s not the same scenery every time, which should be a good thing… :) The funny thing is that I simply adore everything related to the ocean and the sea, and I know how to swim, so… Anyway, the final time, I woke up before I chocked underwater. Damn, I`m avoiding death in every way possible. :)) Oh, another stupid dream about the ocean was that I was literally a tsunami, rising above everything, covering every house and beach with my high tide. I felt so free… :)

3. Ahahaha, this one I had a few months after watching SAW, my favourite movie up to this point. I was being chased in my neighbourhood by a famous serial killer in noble causes (just like in SAW), who only killed if his victims didn`t know to answer general culture questions. Of course, the bad guy caught me, and as a prisoner, guess what I`ve been asked ? “What was Cleopatra`s cat`s name ?” … I didn`t know, so AGAIN I found it better to wake up before the knife stabbed me. :)) You should have seen Roxa, all sweaty, at 4 AM in the morning, google-ing around to find out that cat`s name. `Till then, I didn`t even know Cleopatra HAD a cat, so how did that got into my head ? Weird, as I was explaining earlier. “Shebba“, won`t ever forget it… :)

4. Last night I dreamt the funniest thing ever. :))))))))) I had a band with the other three rockers in my class, and we were at some school event, and everyone was there; we were performing live a cover after Rage Against The Machine – Killing In The Name (that song`s obsessing me). I was the vocalist, Cotoara was playing a classical guitar that sounded like and literally was a bass guitar (wtf? =)) ), Vlad was a drummer and Pavel handled the guitar. Oh, and guess what I did on the ‘fuck you, I won`t do what you tell me’ part ? Got off the stage and aggressively sang it right in front of my formmaster, with my middle finger lift up. Gotta love this dream… :>

I`ll come back with a post about other people`s funny (or horror) dreams. What`s YOUR most interesting dream ?

Cea mai tare fază =))

Părintele interesat de situaţia şcolară a copilului său, sunându-l, luându-l prin surprindere…
“Am venit la şcoală.”
Copilul, nonşalant…
“Stai că ajung şi eu imediat.”

A(l)titudine în Red District

Aşa, deci cum spuneam vineri, am fost la concert cu Altar. Evenimentul a avut loc în Red District, primul club de pe la noi cu sonorizare cât de cât ok şi cu ceva imitaţie de scenă pe care se pot desfăşura dragii noştri artişti. Poze n-am, vă zic din start… ar fi fost imbecil din partea mea să iau vreun aparat la concert cu Altar… dacă-l aveam, trebuia să-l ţin la gât şi nu mă puteam manifesta, iar dacă intram cu el în pogo se alegea praful şi pulberea de el. :) Nici Atika n-a binevoit să vină, măcar el e mai liniştit şi stă pe margine, făcând poze, dar a crezut că iar va fi înghesuială şi nici nu s-a deranjat să apară :).
Buuuun… am ajuns în faţă la Red, gaşca s-a strâns deja acolo, iar după aproape o oră de aşteptat afară, am coborât. M-au ştampilat vreo doi bodyguarzi cu aspect de mr. muscolo pe mâna dreaptă, iar eu îmi imaginam din nou scenariul cu peria de unghii şi înălbitor de după Sâmbăta Grea… :/ So, am văzut şi eu cum arată faimosul club inaugurat de Luna Amară, când eu, normal, eram prin Viena. :/ Pavel îmi arată şi acum biletul, să-mi facă-n ciudă, and he’s doing a hell of a good job. Interiorul e foarte… roşu ( d’oh ! ) şi atmosfera pot să spun că e plăcută. De cum am intrat, ochii-mi fugeau după doi tipi cu tricou cu Pantera, mirându-mă enorm faptul că mai există, pe lângă mine, fani Pantera prin Tg. Mureş. :)
spAZ, cei care cântau în deschidere, despre care v-am mai povestit şi cu ocazia altor evenimente ( Sâmbăta Grea 2 şi Rock Xmas – de ce n-am scris review ? oh well ), erau la sound check, când HotSauce, bun prieten cu Liviutz, solistul de la spAZ, m-a sunat să-mi spună că se grăbeşte şi el să ajungă. Şi nu ştiu ce-mi veni, dar l-am întrebat dacă vrea să i-l dau şi pe Liviutz la telefon, iar răspunsul a fost afirmativ, evident. :) Aşa că m-am apropiat de el, afişând un zâmbet tâmp şi larg, fluturându-i telefonul în mână, în timp ce el mi-a spus un “Salut !” foarte prietenos la microfon. :)) Atunci cred că m-am fâstâcit şi mai tare ( cântă bine Liviutz, şi e şi frumos pe deasupra, nah :P ), şi când m-a întrebat cine e la telefon n-am fost în stare să bolborosesc decât un ” Uh… Sauceu’ ” şi să-i zâmbesc la sfârşit, după ce mi-a returnat telefonu’ spunându-mi un “mulţumesc” oarecum grăbit. :) M-aş fi dus după concert să mă prezint, să-i spun că eu sunt “chainedrebel” de pe forumul Sâmbăta Grea, dar…
Concertul a început, spAZ au cântat deja binecunoscutele piese, foarte energic, dinamic, specific lor. Îmi plac foarte mult “Pleacă”, “Cu ochii închişi” şi “Bătălii” ( preferata lui HotSauce :) ), iar din categoria coveruri piesa de rezistenţă e “Muvit” :)))). Normal, eram în delir la “Bodiez” (Drowning Pool) şi “Come Out And Play” (Offspring). Hm… mi-ar plăcea să aud şi “Back Off” pe la concertele lor, e o melodie care, personal, îmi place enorm. Oh, guess what ? La sfârşitul concertului, HotSauce a fost my hero şi mi-a şutit playlist-ul lăsat pe scenă de Liviutz. :)))))) E deja tradiţie… foaia cu playlist-ul valorează beri bune, dar n-o întrece pe cea (sau cele ?) de la Sâmbăta Grea care a supravieţuit la nu ştiu câte concerte. :)) Aşa că, DA, e la mine, care-i oferta ? :))
După câteva minute de respiro, în care mi-am dat seama că Andy Ghost de la Altar nu e cu nimic mai înalt decât mine (până n-a trecut pe lângă mine, nu eram tocmai sigură) :)) şi că Teo Peter Jr. e… huge, au început să cânte Altar; tot locul a început să vibreze, rockerii-şi scuturau pletele care de care mai energic, iar eu am început să râd când am auzit începutul piesei “Stop The Silence” (“Hey suckers ! / What’s that fuckin’ silence in this place ? / Wake up muthafucka’ / I ain’t got no time to waste / Come on now !”) care-l teroriza pe Vlad de fiecare dată când îşi pornea Winamp-ul, fiind prima melodie-n playlist. :)) Mesajul actual al celor de la Altar e foarte apropiat de cel al băieţilor de la Luna Amară; e politico-ofensiv şi pune la zid prostia. Andy se agita enorm, sărea, făcea show; îmi plăceau pauzele care le făceau, credeai că e gata piesa, dar de fapt era doar un moment în care Andy ne ţinea un mini-speech menit să ne întărâte şi mai tare, de parcă nu era destul de haotic ce se-ntâmpla în zonele cu pogo… :))) Unul din acei mr. muscolo de care v-am vorbit la început a fost nevoit să sară peste noi când deja pogo-ul se transforma în moshpit, să “nu stricăm nimic prin club”. Era doar peretele acolo, dar mă abţin. Nici nu mă aşteptam ca unor arătări de genu’ să le placă rockul, dar probabil ei încă nu înţeleg că noi de fapt nu ne luptăm acolo… :))) Heh, revenind la Altar… eram chiar în faţa scenei şi Andy a început să cânte privindu-ne pe fiecare în ochi. That was so cool ! Are ochi albaştri şi o privire care, deşi expresivă când abordează piesele cu mesaj dur, mi se părea extrem de blândă, emanând o oarecare bunătate. Nu-l cunosc, deci s-ar putea să greşesc. :) Mi-au plăcut enorm, au cântat piese de pe noul album (pe care colaborează cu Mihnea de la Luna :D) – “Atitudine” (nu “aLtitudine” – perla lui HotSauce :)))) ), “La noi” (genială, următoarea piesă ce va avea videoclip), “Noroi”, “Singur împotriva tuturor”, “Născut învingător”, “Eşti depăshit”, “Eşti bun” (ahaha, lipsă de imaginaţie ?), “Se fură”… mai sunt ? Poate-au cântat tot albumul şi nu mi-am dat seama. :)) – precum şi piese mai vechi, de pe “Respect” – “Stop The Silence”, “Don’t Be Bad” şi au încheiat cu “Mum”. Normal, au fost bisaţi ( mdeah, ca la Apocalyptica – “vissza, vissza, vissza!” =)) ), iar pentru final au făcut ceva uhm… mixaj ? :)))))) Au “amestecat” piese de la Sepultura, Slayer şi Metallica, spre deliciul publicului.
Trebuie să recunosc că nu mă aşteptam să iasă aşa reuşit concertul, dar dacă-mi amintesc bine, şi la Peninsula m-am simţit bine ascultându-i pe Altar. Am făcut şi un after-party în Cage, după care iar am dormit aproape 12 ore. :) Normal, au trecut două zile şi mă resimt, iar am febră musculară la gât şi mă simt cam ruginită, generally (îmbătrânesc)… dar a meritat. :))
P.S. Pics, anyone ? :-S

Yuck and triple yuck !

Well today was one hell of a disgusting day… you`ll probably laugh but I`m so perplex. :)))) Ok, I`m laughing too, so go ahead, laugh after all you hear, nevermind me…

First, on the way to the library with the bus, a woman and a man were discussing about her sister`s baby. Considering how crowded the 23 was and the fact that I was turned with my back on them, there was no escape. I had to hear everything; good thing they didn`t see my straight perplex face and my rapid blinking during the conversation. God, how they worshiped the little bastard. “You should see him, he`s so cute ! He`s fat and he salivates all over the place. And oh, he eats everything ! Last week we found him eating dirt. And when he was lacking attention, he started to bite and chew the dog`s tail… so cute, I told you !”. How the fuck could that be cute ?! Bleah.

Oh well… I got to the library, paid my dues (those librarians ruined me…), jumped in another crowded 23 bus and went home. On the way, I was trapped between two old gentlemen. One of them was sweaty, sustaining himself with the back on the bar, same bar I was desperately trying to hold on too, but couldn`t, because of his needs. >:/ The other one ran to the bus to catch it, and he was very tired (old man running, c`mon). Of course, all the way, he had to breathe with his mouth open, gasping directly on me. I can`t even describe the stinky atmosphere… I wanted to puke all my inners out. Then, I remembered this picture… and I thought : “I want to MEAT you !”. Goddamn old people, get a wash, we`re living in the 21st century. Yuck…
Like all that wasn`t enough, when I was trying to eat today, my parrot just came and sat in the plate. Who understands them ? :/

Well, it`s Friday, and Friday rocks, as you know. Altar concert today… :) Let the headbang begin.

Pentru mâine…

… ştiu aşa : simbolismul, romantismul, “Moartea lui Fulger”, “Scrisoarea I”, “Epigonii”, “Sonete”
… ştiu parţial : “Revedere”
… nu ştiu : “Odă în metru antic”, “Luceafărul” (bleah)

Ghiciţi ce-mi va pica ! Hai că nu-i greu… :)

"Trust no one", se spune bine

Nici nu ştiu ce tentă să-i dau post-ului acesta, subiectivă sau obiectivă. Să fiu în totalitate obiectivă nu pot, mi-e imposibil să gândesc la rece tot ce mi se-ntâmplă în momentele acestea. Să se verse veninul.
Aşadar, să-ncepem. Cică un om normal, banal, obişnuit are prieteni. Eu, încercând să-mi mai netezesc standardele poate prea înalte, am încercat să am şi eu prieteni prin preajmă. Cu toate că la mine se-mpart în cunoştiinţe, colegi, apropiaţi şi… vreo 2-3, răsfiraţi, aproape neobservabili, prieteni adevăraţi, singurii pe care-i pot numi prieteni.
Sunt atât de scârbită acum, încât nici nu-mi mai vine-a scrie. Încerc să mă fac înţeleasă şi simt că nu merită, pentru cine mă chinui eu de fapt ? Ah, pentru mine, să mă descarc. Mai bine-aş lua chitara-n braţe, poate-aş ieşi mai câştigată decât o înşiruire întreagă de lamentări existenţiale atât de des întâlnite.
Sunt dezamăgită. De Cotoară , de Ioana, de toată lumea. Cotoară de la o fază-n ora de engleză, de vineri, iar Ioana… de astăzi. Dia, colega cu care am fost în excursie, a scos la imprimantă toată povestirea despre excursie pentru cei interesaţi s-o citească din clasă, care nu au acces la internet. Azi era rândul Ioanei la citit (incredibil ce succes a avut micuţa cărţulie, încă-s uimită). Înainte de ora de mate, am rugat-o să pună cărticica în bancă, să nu care cumva s-o mai vadă profu’ de mate (Lobi), să-şi închipuie cine ştie ce SF-uri despre mine. E previzibil ce s-a-ntâmplat mai departe, nu ?

“Am vrut doar să văd ce zice”…

“Tu experimentezi pe mine ?”

Ioana era o persoană din acei 2-3 prieteni, o apreciam destul pentru felul în care gândeşte şi se comportă. Era, oarecum, şi la-ndemână. Stăm în acelaşi cartier, suntem în aceeaşi clasă, ce poţi să-ţi doreşti mai mult ? Era…
Nu comentez reacţiile lui Lobi, n-are sens, nu asta m-a deranjat cel mai mult; de fapt trebuie să mai analizez ca să-mi dau seama dacă m-au deranjat în vreun fel. Au fost câteva atacuri subtile şi explicaţii (la faza cu câinele şi hotdog-ul… de care şi acum mai râd, aşa explicată cum e :))))) ). În fine, nu despre asta era vorba.
Cât de mult poate să-ţi pese de un om dacă eşti rugat ceva şi tu faci exact pe dos ? Deloc, aş zice eu. Greşeală copilărească ? Nu cred, poate “m-ar vinde” şi pe mai puţin. :) Despre Cotoară ce să zic ? Prieten nu l-am considerat nici până atunci, nu fac parte din categoria oamenilor cărora partenerul de băut le e şi mare prieten. Doar că… se acumulează, se însumează, explodează… şi doare.
Doare să mă văd din nou sictirită de tot ce mă-nconjoară. Doare să ştiu că nu prea mai am pe cine să mă bazez. Doare să văd că nu le pasă… nici măcar de integritatea lor morală, ce să mai spun de mine, ca persoană ? Şi-am să mă izolez, vreau nu vreau. Da, vom rămâne “good buddies”, dar să vă găsiţi alte cârpe îmbâcsite de praf ca să le folosiţi. Suntem doar… oameni. Iar eu voi fi un om singur.