SS

Fără legătură cu Hitler, înseamnă Scurt şi Sec.

  • Mă-ntorceam cu 23u’ din centru şi la semafor, într-o Dacie, era o babă ce se-nfrupta din două piersici. Sunt distrusă.
  • Azi mă duc în… CAGE ! Am greşit, vinerea aceea n-a fost ultima. Aceasta e. Mor.
  • Am primit de ziua mea wristband cu Pantera de la rockerii mei. Vă iubesc, mă. :)
  • Bibliotecara mi-a dat nişte cărţi vechi de le sar paginile.
  • Dacă azi nu vorbesc ceva cu ‘ăla cu faţă de Bogdan’ pe care chiar îl cheamă Silviu, îmi cumpăr centură de castitate. Sau ceva. Bine c-am putut vorbi cu Nick…
  • Nick e the sweetest dude ever. :D
  • There is no turning back now, you’ve woken up the demons… in me.
  • Am prea multă energie. Mi-e cald şi transpir… ca un animal care transpiră.
  • Sunt seacă. Şi-mi place.
  • Tuborg Strong, my love, I’ve missed you.
  • Plec.
  • Pa.

Deftonizare generală, part 3

Fugit, pupă Sergiu, pupat Sergiu, discutat puţin despre festivalul din Ungaria la care-au fost, şi făcut poză, normal. :))


He gave me THE LOOK. Privirea specifică lui Sergiu… the teddy bear (şi zilele astea m-am convins încă o dată că aşa este şi HotSauce a avut dreptate from the very beginning). Am rămas pe lângă Ştefana, Sergiu şi clujenii, între timp au început să cânte…

SUBSCRIBE (Ungaria)


Băieţii nu stăteam nicio clipă-n loc, aşa că multe poze cu ei mi-au ieşit mişcate. Nişte tipi drăguţei, cu rasta până la / până sub fund… Sergiu a spus că e cea mai tare formaţie din deschidere şi nu s-a înşelat deloc. Au ruperi de ritm gen System Of A Down şi sună absolut extraordinar. Când l-am văzut şi pe Sergiu că sare şi se-agită, mi-am spus că e clar. :) Mă bucur c-am avut ocazia să-i văd, mai ales la show-ul care l-au prezentat, mai ales basistul ce era mereu pe jos. :) Way to go !

între timp eu pozam hanorace…


… şi cerul…


… şi scena.

COMA


Sinceră să fiu, nu credeam nici pe departe că trupa lui Hefe ar putea suna chiar atât de bine. Cred că mă aşteptam să fie linkinparkistă, dar nu e. Sună ok, dar atât. Ar trebui să ascult mai mult ca să-mi formez o părere, dar n-am de unde. :) Aştept FânFest pentru aia. :D Anyway, după concertul lor, l-am zărit pe Hefe undeva pe margine şi normal, Roxa style, fuga cu aparatu’. Ştefana se uita după mine tare mirată, semn că într-adevăr n-am mulţi neuroni rămaşi întregi la etajele superioare. Când am ajuns acolo, Hefe tocmai se retrăgea în arene, dar… “HEEEEFEEEEE!!” did the job. :)) I-am mimat “poză” pe buze şi s-a-ntors, tare vesel.



Mda, şi el a luat primul om pe care l-a găsit de după gât. :)) Păcat c-am mişcat-o. Poza, măi.

POINT BLANK (Macedonia)

N-am fost prea atentă la ei, pentru că am luat-o pe Ştefana să ne plimbăm prin arene, dar mi s-a părut că seamănă mult cu Deftones. Şi se potriveau bine în deschidere. De undeva din cel mai îndepărtat şi înalt punct al arenelor, puteam vedea tot. Şi l-am văzut pe Nick cu urâta, îmbrâncindu-se ca doi copii de grădiniţă, iar Nick până la urmă a turnat berea pe ea. :))) He was so wasted. Râdeam cu Ştefana ca două nebune. :)) Nick a plecat să cumpere bere undeva mai încolo, iar noi, după el. Când se întorcea cu două pahare mari de Golden Brau (unul pentru el, altul pentru urâtă) şi m-a văzut, Nick mi-a dat mie un pahar, am pus de-un cheers şi a rămas cu noi. :))))) Aşa, deci per total, 3 beri cinste pe ziua aceea, de la oameni pe care-i vedeam pentru prima oară-n viaţa mea. :)) Nu am cheltuit niciun ban la Bucureşti, şi ăsta da bilanţ. :) Mai târziu, tot la Point Blank, Nick era prin pogo. :)))) Atunci l-am văzut ultima oară.

D E F T O N E S


Mi s-a descărcat aparatul la vreo 3 poze nereuşite şi mişcate după ce-a intrat Chino pe scenă (noroc cu Metalhead), moment în care era să leşin. Nu-mi venea să cred. Nici acum nu-mi prea vine. L-am văzut pe Chino ! OMG. Vorba statusului: “I allow you to touch me for I’m the one who has seen Chino Moreno of Deftones”. :) E al doilea om care mă inspiră, după Maynard de la Tool care e THE ONE. :) Oricum, au cântat superb, în jur de 20 de piese, zic eu. Eram pierdută în spaţiu, mai aveam puţin şi izbucneam în plâns de fericire. Părea ireal să-i văd live. A doua melodie a fost “My Own Summer (Shove It)” şi pogo mai mare decât cel de-atunci, întins pe întreaga suprafaţă a arenelor, n-am văzut în viaţa mea. Eram şi eu în pogo, normal, urlând cât mă ţineau plămânii: “shove it, shove it, SHOVE IT!!!” Damage: două cucuie pe partea dreaptă a capului, obrazul umflat, mâna dreaptă vânătă, buza de sus – vânătaie. Ah, şi ghiozanul îmi era deschis, dar noroc cu o tipă care mi-a atras atenţia. :)) IT FELT SO GOOD !! Getting hurt on Deftones was worth it. :) La “Bored” iar eram wee wee, să nu mai zic de “Be Quiet And Drive”, “7 Words”, “Birthmark”, “Engine no. 9”, “Feiticeira” sau “Change”. Când a început “Hexagram” m-au trecut toţi fiorii. Eram, cu siguranţă, în ceva univers îndepărtat. Când au început să răsune “worship, play, PLAY!!” m-am trezit la realitate şi făceam la fel. :) La “Passenger”, care e un featuring cu my idol Maynard of Tool, mi-a dat şi o lacrimă, but shhhhht, don’t tell anyone. Makes me feel emo. :) Heh, un bucureştean tare drăguţ a venit, m-a îmbrăţişat şi mă ţinea de mână. Inutil să spun că s-a terminat într-un sărut sălbatico-animalicesc. Habar n-am cum îl cheamă, nici nu mă interesează, nu-s fana one night kissingurilor, dar pe moment a prins bine. =))

După ce s-a terminat, eram ca şi drogată. High. Deftones high. Nu se prea putea discuta cu mine. În aceeaşi noapte am pornit înapoi, iar la 5:30 AM eram acasă. La sfârşit, am primit şi un afiş enorm cu evenimentul, de la Frankie (thank you so much, dude!), care îl voi lipi pe uşă. Şi tot pe drum am venit cu încă un tip din Bistriţa, mare organizator prin oraşul lui, plus Roşia Montana this year, care mi-a povestit întreaga istorioară a Roşiei, încă de pe vremea dacilor şi romanilor. ;)

Partea proastă, ca să se bucure Elena ( kiddin’, tuh :) ), ce-a spus că a fost o zi prea perfectă, e că am pierdut insigna cu Guerrillas ce-am primit-o cadou de la Sergiu, în pogo. :(( Era pusă pe ghiozdan. Note to self : leave small objects you care about home next time. Mi-e tare ciudă. Nu că nu mi-aş putea lua alta, dar… era de la Sergiu. :(

Anyway, per total : cel mai tare concert la care-am fost până acum. Şi n-am fost la puţine, trust me. Doar cei ce i-au văzut live ştiu ce-nseamnă Deftones la adevărata lor valoare. Chino are vocea absolut identică, la fel ca şi pe albume. Instrumentaţia e perfectă. Şi îi iubesc. They’re like gods to me.

shove it
shove it

SHOVE IIIIT !!!

Deftonizare generală, part 2

În momentul acela, în cele câteva fracţiuni de secundă în care-am stat cu mâna întinsă, mi-au trecut prin cap o groază de variante de terminare a poveştii. Însă nu la asta…
Nick : “Tu eşti Roxa ? AAAAAA !!!”
Şi a urmat o îmbraţişare lungă, de vreo 15 secunde, în care I couldn’t feel any more complete. :) După aproape un an de messengeruit, we finally met. Apoi m-a chemat la o bere, iar după ce i-am pasat aparatul foto lui Frankie (avea brăţară verde, deci acces în backstage, fără probleme cu jandarmii care nu-ţi dau voie cu aparat foto), mergeam la pas cu Nick spre acelaşi restaurant Rustic. “You’re so small!” a fost primul lucru care l-am auzit despre mine, de la el. :)))) D’oh. 1,53 versus 1,90. Cred şi eu că-s small. :)

Am stat pe terasă la bere, l-am cunoscut şi pe Mihnea, au fost şi cei de la Coma pe-acolo, chitaristul de la Implant Pentru Refuz, o groază de lume. Acesta din urmă povestea despre Vita de la Implant / Blazzaj, mai mult ca sigur, cum c-ar avea concert cu Blazzaj în Ploieşti parcă, şi nu poate lipsi, deci nu va vedea Deftones. I say… pretty shitty.

Faze pe scurt: Nick mi-a făcut cinste cu Stella Artois (a doua bere cinste for the day), scurte discuţii seci despre depresiile prin care era evident că trecem amândoi, terminate cu “să bem pentru asta” şi-un ciocnit de sticle, multe miştouri şi râsete, (asta-i tare)… şi-a adus aminte de un status de-al meu cu Maynard de la Tool şi m-a-ntrebat dacă-s îndrăgostită de Maynard (ahahaha), iar eu am zis “DA!” (mwahahaha), a venit şi Adi Petrescu – un vechi şi bun prieten din Piteşti, fără nicio legătură cu rockul, ci mai degrabă cu radioul – să mă vadă şi să-mi spună la mulţi ani; am fost expeditivă rău cu el, I needed to focus on Nick :)) ; în cele din urmă a apărut şi Ştefana – o tipă din
Cluj, mare fană Luna, cu care vorbeam pe net şi la telefon demult şi care se ştie cu Nick; apoi au venit la masă un el şi o ea; ea era urâtă şi se dădea la Nick, uitându-se cam cruciş la mine; Nick era nedormit, cu ochii roşii, iar după bere şi-a comandat şi ceva whiskey; când am dat să plec spre arene, Nick a zis “nuu, mai stai”, dar n-am mai stat la masa lor; cum am plecat, tipa a şi zburat lângă el; eu m-am aşezat la masa Ştefanei şi am stat acolo, iar Nick se uita la mine cu o privire de genu’ “bine că acolo poţi sta”. :))

În cele din urmă am plecat singură spre arene, tot într-o fugă, pentru că auzeam deja “All My Friends” de la Godmode înauntru. Jandarmii m-au pus să le deschid rucsacu’. Twice. Dar atâta prostie pe capul lor nu ştiu unde mai încape. Şi acum mă cutremur de râs.
eu (cu ghiozdanul deschis şi două peturi de 1 litru fiecare atârnând afară din el) : ‘…’
jandarmul : ‘Aveţi sticle, obiecte contondente ?’

eu: ‘Nu.’
jandarmul : ‘OK, intraţi.”
Aaaahahaha, like wtf ? În fine, bine că nu m-au lăsat fără apă, aşa caldă cum era. :) Am fugit la Frankie până-n celălalt capăt al arenelor să-mi iau aparatul, apoi înapoi, să văd concertul…

GODMODE

Ah, absolut superbi. Când au fost în Târgu Mureş nu s-au bucurat de aşa o sonorizare bună ca la arene ( care n-o întrece pe cea de la Peninsula, though :D ), aşa că acum i-am auzit cât de bine pot să sune live. Vocea lui Paul e absolut impresionantă pe ‘The Only Way’… se auzea şi cu ecou, era cât se poate de clară. Tot Paul a zis ceva de genul… “Where you at, Cluj, Bistriţa, Tg. Mureş ?” :)) Interesant a fost faptul că a schimbat vreo două cutii de Golden Brau în timpul concertului, pe care le ţinea mereu în mână. :) Absolut fantastici, vreau să le cumpăr albumul.


IMPLANT PENTRU REFUZ

În primul rând vreau să spun că Vita de la Implant ( cel cu părul lung, creţ, blonduţ, şi ochi albaştri… ), arată extra mega super uber cool :)) Toată salivam pe acolo. A fost prima dată când i-am văzut live, aşa că, I can only say this : THEY FUCKIN’ ROCK !!! Nu mă aşteptam să sune chiar atât de bine. ‘C.S.A’, ‘Sub zero’, hmpf… A fost primul concert la care am zbierat ca o disperată după o piesă, şi anume Sidef, al cărei videoclip l-am postat şi pe blog. Când în cele din urmă au cântat-o, spre marea mea surprindere, întreaga populaţie rockistă o ştia şi o cânta. Jos pălăria şi respect, dudes, mai ales pentru Vita, care se ocupă şi de Blazzaj. You rock and rule.

CRIZE

Nu am auzit în viaţa mea vreo piesă de la ei înainte de concert, însă i-am urmărit ultima emisiune (Underground se numeşte) pe acest sezon a lui Shole de pe Senso TV, thanks to Vlad, şi mi-a plăcut mult de om. E atât de lejer şi de simplu, cu o foarte bogată cultură muzicală. Au sunat foarte bine, e un crossover mai dur, care aduce a death metal. Faza tare a fost înainte de a începe concertul, când l-am văzut pe Shole perindându-se pe scenă. Eram în rândul al doilea, aşa că am urlat cât m-au ţinut plămânii: “SHOOOOOLEEEEEEE !!!!” =)) Spre surprinderea mea, s-a uitat la mine zâmbind, după care eu, din nou, cu aparatul îndreptat spre el: “STAND STILL !!!” :)))))))) Nu-s normală ! L-a apucat pe un tip de după gât şi… asta a ieşit. :)


Când m-am uitat undeva mai în dreapta spate, ghiciţi pe cine văd ? Seergiuuuuu de la Guerrillas. :D

[ to be continued – check part 3 ]

Deftonizare generală

Nu ştiu de unde şi cu ce să-ncep. Întâi de toate, vreau să spun că am avut parte de cea mai frumoasă zi de naştere din viaţa mea. Mai bine de-atât nu se putea. Post-ul acesta va fi unul foarte detaliat, cu lux de amănunte, deci va ieşi imens – cu scuzele de rigoare pentru cine n-are răbdare. :)


Am pornit de-acasă la ora 5, din centru am urcat în maxi cu gaşca, the iCoRy crew plus o groază de lume necunoscută. Majoritatea maghiari, inutil să spun că m-am simţit ca o retardată aproape tot drumul, necunoscând limba. Noroc că mai pricepeam ceva faze în engleză, iar apoi ei le continuau în română, dac-au văzut că-mi plac. :) În faţă mai erau doi tipi din Bistriţa, un el şi-o ea, foarte inteligenţi şi super ok. Ei, împreună cu Willy şi Frankie de la iCoRy discutau în română. Dar normal, eu eram chiar în spate. :) Oricum m-am distrat, e bună şi engleza, iar ce era la capătul drumului a contat mai mult.

Anyway, tipul din faţa mea era de groază.

A deschis la un moment dat geamul şi s-a postat acolo, uitându-se serios în gol, cu părul în vânt şi rezemându-şi barba cu mâna, parcă ar fi fost un star care făcea photo session. Să fi văzut cum se uitau la el oamenii care ne depăşeau cu maşinile. =)) Când trecea vreun merţan sau maşina mai ca lumea, specifică maneliştilor, începea să dea şi din cap. Ahahahaha, mulţi i-au ridicat şi the middle finger, spre amuzamentul nostru. Ne ţineam de burtă de râs când a început să zbiere, prin Braşov, la oameni: “Savus!!” şi să facă cu mâna.

Frankie de la iCoRy, dormind răstignit. :))

curent mare-n maşină, parcă eram în decapotabilă, nu în maxi-taxi.

Cu pletele-n vânt am ajuns şi în Bucureşti, cu toţii nerăbdători să ajungem la arene. Când am trecut printr-un tunel, prin care întâi mergi la vale şi trebuie să pui frână cu maşina în mod obişnuit, şoferul, excited şi el din cauza freneziei noastre, a accelerat, iar noi zbieram de zici că mergeam în jos cu montagne russe-ul. :))

Şi acum să trecem la ce-i mai important.

nu eu am inventat-o :)

parcul Carol, chiar la intrare

Aşa. După o oarecare învârtire prin parcul Carol, m-am aşezat singură pe o bancă în faţa Arenelor Romane de unde se auzeau nişte sound check-uri. Stăteam singură, contemplam natura şi priveam lumea. The place brought back memories. Nu mă gândeam decât la faptul că mai bine de atât nu m-aş fi putut simţi de ziua mea, singură şi nebătută la cap de nimeni, doar cu un concert ce urma în câteva ore. S-a aşezat şi un om lângă mine, după ce şi-a cerut voie, în prealabil. Când au trecut the Hungarian gang pe lângă mine şi m-au întrebat dacă nu vin cu ei să bem ceva, am spus nu. :) Atunci cel de lângă mine, care s-a dovedit a fi chiar administratorul arenelor, m-a-ntrebat de unde sunt, şi aşa a început o întreagă conversaţie de mai bine de jumătate de oră despre muzica din România, politică, Arenele Romane, Sala Polivalentă şi un scurt istoric al lor, etc. După ce-a plecat el, a venit un bişniţar cu un tip mai tânăr care povesteau. Bişniţarul vindea la negru invitaţii în faţa arenelor, iar tipul îl cunoştea de la un alt concert. Ajunşi la anul în care au venit Metallica în România, au rămas amândoi în impas, aşa că tânărul m-a-ntrebat pe mine dacă ştiu, şi le-am elucidat misterul. De atât a fost nevoie. :) Am rămas cu tipul încă vreo oră, m-a chemat şi la bere, la restaurantul Rustic, chiar de lângă arene. Zis, şi făcut. Îl cheamă Andrei, e inteligent, e rocker, e fan Deftones şi System Of A Down, deci ne-am înţeles foarte bine. I-am dat şi adresa mea de mail pentru schimb de poze, aşa că nu ştiu ce se va-ntâmpla. :)

M-am dus la baie, să ehm… dau afară pe altă cale berea ce tocmai am băut-o. Când m-am uitat în oglindă şi mi-am văzut părul rebel şi ochii roşii, încercănaţi, mi-am spus: “OMG ! Mai rău de-atâta nu puteam arăta. Bine că n-am văzut şi nici n-am să văd niciun rock star.” Fericită de încrederea ce-o aveam în mine, când să ies afară am dat nas în nas cu Paul de la Godmode cu care vorbesc de vreo două săptămâni pe net. Nu m-am gândit de două ori şi-am zis “Salut, Paul ! Sunt Roxa.” Ciudat cum te poate dezinhiba o bere după o noapte de nesomn. Am povestit puţin, the dude is more than ok, era şi cu ciubica dintr-un filmuleţ ce mi l-a trimis, aşa că i-am spus “Încarcă-te la bec.” înainte să plecăm în direcţii opuse. :)))

Când am ajuns înapoi la Andrei, am văzut că a plătit deja berile. Remember: prima bere cinste pe ziua aceea. Am fost apoi pe lângă lac să mai facem poze, iar în cele din urmă am venit la arene şi ne-am aşezat pe o bancă, lângă cei de la iCoRy. Am vorbit ceva cu Frankie ce vroia să mă facă bişniţară şi pe mine. I-am spus că n-are şanse să vândă cu 60 RON biletul, pentru că ştiam deja preţurile. ;) Când m-am uitat în dreapta, ghiciţi cine se apropia cu paşi mari de arene ? Nimeni alţii decât Sorin şi (OMG, tremuram din toate mădularele) Nick de la Luna Amară. Am înlemnit, pur şi simplu, dar berea îşi făcea din nou efectul. Mi-am zis… ce-o fi, o fi. Dacă iese rău văd Deftones şi mă vindec. :) Au venit şi-au dat mâna cu cei de la iCoRy.

îmi tremurau mâinile, cred.

După ce le-am făcut vreo două-trei poze, m-am dus la Nick, i-am întins mâna şi i-am spus: “Roxa.”

[ to be continued – check part 2 ]

Plec

Pic de somn. Sper să nu întârzii.
În ritmu’ ăsta o s-o fac.
I say jump, you say how high.
Gone. Wish me… phuuuuuun. :D

Last one of the season

Încă mă dor toate de aseară. Mare dezmăţ, având în vedere că a fost ultima rock night din sezonul acesta. Cage-ul mereu se închide vara ( ueah :( ), pentru ca în toamnă să revină în forţă. Haos total.

Întâi m-am întâlnit cu rockerii în cetate unde se desfăşurau zilele tîrgumureşene (ultimii care concertau erau Iris, recital mult aşteptat de toţi, în afară de mine – sunt deja sătulă de câte ori i-am văzut). Era doar 8, iar Iris veneau pe la 12 – 1, aşa că ne-am dus în Cage, eu la 9, ca să mă-ntâlnesc cu epoH, iar restul mai târziu. Cage-ul aproape gol, ca să săptămâna trecută, eu foarte entuziasmată, povestindu-i lui epoH ce s-a mai întâmplat…

Chestia stă în felul următor: de săptămâna trecută numai “ăla cu faţă de Bogdan” am în cap. Aşa că i-am întrebat pe rockeri dacă nu ştiu exact cum îl cheamă. Unul mi-a zis Silviu şi altul Paul, porecla evoluând la “Silviu cu faţă de Bogdan pe care-l cheamă Paul”. Buuun. În paralel mă mailuiam de la un timp cu un tip pe care l-am pescuit de pe guestbook-ul Peninsula, cu care trebuia să mă-ntâlnesc în Cage, “the Azazel guy”, cum spune epoH, dar pe care ştim sigur că-l cheamă Adi. :) Mi-a zis că va fi într-un tricou cu In Flames cu mânecile tăiate şi multe tatuaje.
Atunci, lui Vlad brusc i s-a aprins beculeţul: “E prietenul acela al lu’ ăla cu faţă de Bogdan”. I was like… no way! :)) Până nu mi-a arătat pe hi5 (urăsc hi5) conturile amândorura nu mi-a venit să cred. După ce am priceput că-ntr-adevăr aşa stăteau lucrurile, toată ziua am râs.

Şi-n Cage la fel, alături de epoH. Pe la 10 şi jumătate, goniţi din cetate de ploaie, au început să apară rockeri gârlă, inclusiv rockerii mei care s-au aşezat pe lângă mine şi epoH. Eu stăteam foarte comod, cu fundul pe un scaun şi cu picioarele pe altul, încercând să maschez tricoul cu Pantera după care ştiam că Azazel mă va recunoaşte. Told you I’m turning shy. Mă gândeam de ce naiba n-am putut să-mi iau tricoul cu System Of A Down…


Da, acesta. Cu mine-ntr-o ipostază ciudată. :) La un moment dat, epoH, foarte calm, îmi spune: “Azazel…”, iar eu, ca-n filmele cu tâmpiţi, pic cu un picior jos de pe scaunul pe care stăteam, spre amuzamentul rockerilor. În plus, m-am şi uitat la el atunci, şi după cum mă privea era clar că ştia că-s eu, sau văzuse “Pantera” on my back. Cu el era, normal, tipul cu faţă de Bogdan. După ce au dispărut în încăperea alăturată, eram de necontrolat… :)))) Am început să râdem de un scaun căruia îi cădea partea rotundă de deasupra, şi pe care epoH l-a botezat “Tim”. Apoi eu făceam mişto de scaunul pe care-mi ţineam picioarele, care era crăpat pe mijloc şi se mişca exact ca gura canadienilor din South Park… numai tâmpenii. :)) Şi cu mintea de Roxa pe care o am, n-am avut curajul să mă duc să fac cunoştiinţă cu Azazel, doar după ce eram deja gata transpirată după headbanging pe Metallica şi alte formaţii de genul. Normal că l-am întrebat pe faţă de Bogdan unde e… damn. Nici până acum nu ştiu exact cum îl cheamă. Vlad insistă că e Silviu, pe hi5 scrie Adi, eu am ratat ultima noapte în Cage – ultima ocazie de-al întreba. I’m a sucker. Am făcut cunoştiinţă cu Azazel, i l-am prezentat şi pe epoH, căruia i-a zis ( a fost bestial la faza asta!! ): “Am auzit că m-ai căutat”. Se referea la săptămâna trecută, când epoH, aproape beat, a întrebat vreo 2-3 tipi dacă-i cheamă Adi, iar eu i-am povestit asta-n mailuri. =))

După câteva mişcări de trupe ( a apărut Lori de la Guerrillas în Cage şi am povestit puţin cu el :D ), am plecat şi eu la Iris, mai mult târâtă de epoH. Pe drum, i-am văzut pe Azazel şi pe faţă de Bogdan mergând spre casă, probabil. Mi-au trecut prin cap din nou pozele de pe hi5 şi mi-am zis că sunt oameni mişto, cu gaşcă stabilă şi foarte ca lumea. Mi-e cam dor de aşa ceva. După concert, ne-am întors din nou în Cage pentru o ultimă tură de ceva black metal, un In Flames, Iron Maiden şi Children Of Bodom. Iar am ajuns acasă dimineaţa devreme. Bye Cage, see you in fall. :)

Pe la ora 5 nici blestemata aia de pasăre nu se mai auzea.

Fun with epoH :)

Roxa: friday… cage… friday… fatza de bogdan… cage.. friday
Roxa: numa` asta am in cap
epoH: hahhahahah
Roxa:
Roxa: o iau razna dude
epoH: stupid love
Roxa: it`s not love
Roxa: it`s… dunno what
Roxa: dupa vineri o sa fiu
epoH: ooooo
Roxa: deftones… sunday.. deftones… nick… sunday… deftones
….
epoH: sa incep si eu?
epoH:
Roxa: be my guest
Roxa:
epoH: solista de la within….. ella nusht cum…… iris…… cradle live… iris…… haggard….. cage…… bere…… moonspell.. cage… iris
Roxa: aaaaahahhahahahaha
***
epoH: si interidus dei vreau
epoH: sa vad live
Roxa: i-am vazuuuuuut
Roxa: nananana

epoH: i hate you
epoH: .
Roxa: si tu-ai vazut luna anu` asta
Roxa: de fapt si eu
Roxa: da` a ta era si amara
***
Roxa: right now I`m so excited about the whole
Roxa: friday cage fatza de bogdan sunday deftones thingie
Roxa: ca nu-mi prea mai pasa de mine
Roxa: in alte sensuri decat sa ma vad
Roxa: friday in cage cu fatza de bogdan si sunday la deftones
Roxa: …
epoH:
epoH: oook
epoH: eu vreau sa mor
***
Roxa: warriors of the world
Roxa: united ?
epoH: yeah
Roxa:
Roxa: e imn prin Cage
epoH: warriors of the world
epoH: !!
epoH: oo da
epoH: au niste versuri ciudate
epoH: de genu
epoH: im gonna take my fathers sword
epoH: and cut the dragons head off
epoH: what is that?
Roxa: :))))))))))))))))))))))
epoH:
Roxa: fantasy
Roxa: but not as sick as yours
Roxa:

Reclamă undergroundului

N-am multe să zic, dar mă simt oarecum obligată, pentru că pot ajuta. Cumva. Puţin. Dar pot.
1. Noul videoclip Implant Pentru Refuz – Sidef… capodoperă.

2. Cei de la Godmode sunt cam… prima trupă din România care are blog ( şi se obosesc să scrie ei, nu altcineva… asta-n caz că vroiaţi să daţi alt exemplu ce nu-şi are locul la “underground”… poate la sellout. :P ) Here it is.

Hypocrisy dwells

Out of all the things I have to say here, I go and choose exactly this title. Still can`t explain myself why, but anyway…
First of all, I promised lotsa people I`d explain my yahoo messenger avatar, which for all the dark art non-lovers, is scary / yucky. Here`s what I`m talking about :


Dunno what animal that is, but it`s an irrelevant fact anyway. Seeing this picture, I was thinking about people`s reaction in stress conditions. Some of them bite their nails, others move their legs back and forth continuously… but then I thought about myself. What do I do ? Chew my lips and inner part of my mouth. In extreme conditions I chew `em so hard I feel blood, dammit. :) Please stop me next time you see me doing that… I don`t wanna end up like mr. ex-animal here… :)

I found a solution for that bird. Not yours, Ago, although I`d like to have one of those. :) My head hurts and my ears are pumping like a loud speaker, but I HAVE HEADPHONES !!! :)) That`s how I`ve been listening to loud music all night, so that bastard bird can`t bother me anymore. >:) When I`m done with the computer, I`ll simply jump in the bed and cram the pillows in my ears. Genius ! Please tell me… why didn`t this occur to me earlier ?

Hypocrisy dwells, as I said. It`s enough for a shock to come from one of my friends to suspect everyone afterwards. But I love them all, `cause I can`t hate anymore. ( heh, Mihnea Blidariu`s poems rock. )