“Simţi deja că inima îţi bate mai repede, că nu mai ai stare, emoţiile te copleşesc şi nu ştii cum să scapi de ele?” DAAAAA !!!
O ultimă depresie înainte de dezmăţ continuu 5 zile, ce mai contează, la ce-am îndurat un an întreg ?
Mâine aş vrea să fiu chitara lui Igor, chitaristul de la [...]
Read the rest of 1
Încă 2 zile, mor. Nu mai am răbdare, nu pot vorbi despre altceva, nu pot face altceva decât să mă gândesc, să anticipez… Nu mă pot concentra.
Am fost cu HotSauce azi pe-afară, inclusiv la locul de desfăşurare al festivalului, unde am găsit praf, zgură, juma’ de scenă, multe camioane şi vreo 4 boxe imense din [...]
Read the rest of 2
Atâtea zile au mai rămas până debutează Peninsula 2006. În care Roxa trebuie să-şi revină perfect dacă vrea să se simtă cât de cât bine şi fără plămâni scuipaţi prin zgură. Imposibil. Am schimbat de două ori tratamentul cu antibiotice şi nici măcar o ameliorare. Oh, mă doare coloana, mai nou pot dormi doar în [...]
Read the rest of 3
“The only problem with communication is the illusion that it has occured”, spunea George Bernard Shaw, care, din păcate, a trăit prea devreme pentru era telefonului mobil şi a internetului. Comunicarea nu trebuie confundată cu înşirarea aceloraşi cuvinte pe care le folosim în vocabularul zilnic, să conturăm discuţii banale sau răspunsuri seci, inexpresive. Ea presupune [...]
Read the rest of Cum comunicăm ?
În momentul de faţă, viaţa mea se roteşte în jurul a două vorbe din bătrâni, devenite clişee: “după râs vine plâns” şi “îţi trece până te măriţi”. Şi dac-aş ţine-o-ntr-un râs continuu ? Dacă m-aş mărita mâine ? Adevărul e că atâta energie n-ar trebui să fie captivă într-un trup bolnav, vorba cuiva.
Problemele fizice sunt [...]
Read the rest of Clişeizat, uitat, îngropat
*clap clap*. E 5 AM şi eu am dormit maxim o oră. Mă chinuie tusea în ultimul hal, sunt extenuată. Am trecut pe antibiotice, no alcohol for me. La 9 jumătate am luat două pastile. La 10 am mâncat, să nu mă roadă stomacul. Inutil, la 12 a trebuit sa mai mănânc o dată. [...]
Read the rest of If you`re crappy and you know it, clap your hands
I spend my days doing nothing useful for mankind. The school`s site is and will remain non-existent for the summer, the books will not be returned to the library until I finish them, the desk will not be cleaned up, my mind won`t be made up about college, my soul won`t be allowed to fall [...]
Read the rest of …and so my days go by
A doua zi m-am trezit cu zâmbetul pe buze, auzind-o pe Maria spunând, cu două camere mai încolo, ceva de genul: “Luna Amară sunt ca şi South Park, nu mă pot sătura de ei oricât i-aş asculta.”
Puţin mai încolo, Cotoară, Vlad şi Pavel au pus de nişte Nirvana şi ne-am strâns toţi să-i ascultăm. [...]
Read the rest of La noi totul e posibil – II
Am ajuns şi mor de oboseală, dar stau şi dau resize la pozele făcute la rezoluţie enormă şi mă pregătesc să pun de-un html album hostat pe undeva pe la _ADI_, să nu stea după RDS 15 persoane. Da, în jur de 15 am fost. 15 rockeri.
[ continui mâine, mi se-nchid ochii ]
Nebunia a început [...]
Read the rest of La noi totul e posibil – I
E ora 2, aproape, eu mai trebuie să-mi spăl un tricou şi să-mi fac bagajul pe mâine. Dar, în loc de asta…
… şi de la ora aceea s-au făcut 15 private. Bine că-n alte seri toată lumea tace…
Să nu mai vorbesc despre micile discuţii cu Vlad…
Vlad: da’ bani de tren cred ca o sa ai…Vlad: [...]
Read the rest of Iarăşi plec…
