Cum comunicăm ?
Şi acum, partea mai personală a lucrurilor. N-am avut fobia asta socială mereu. În urmă cu ceva vreme, eram chiar foarte sociabilă şi deschisă; şi acum sunt, dar cu persoanele pe care le cunosc; faţă de străini îmi permit să am o atitudine detaşată, deseori rece, suspicioasă şi… acidă (nu şi pentru cine nu trebuie).
Totuşi, rămân la ideea că anumiţi oameni trebuie să se limiteze ca să se integreze în anumite părţi ale societăţii. Mă mint şi-mi spun că atunci când acest lucru nu se poate întâmpla, acea societate nu îi merită.
De pe la 13-14 ani, am început să folosesc mIRC-ul şi eram copil precoce pentru perioada aceea. L-am folosit până acum vreun an, când toată atmosfera părea să fie moartă pe acolo. Însă, trebuie să recunosc, fără mIRC şi persoanele pe care le-am cunoscut prin intermediul lui (actualii cei mai buni prieteni aşa i-am cunoscut – _ADI_, Sensation, Crini, HotSauce, chiar şi duck :)) ), nu eram ceea ce sunt astăzi şi nu aflam niciodată cât de mult îmi place să scriu. Mai târziu, totul s-a continuat cu Yahoo! Messenger, care, vorba partenerului de Overheard, te cam limitează. Însă, pe mine personal, messenger-ul m-a învăţat să fiu subtilă, să înţeleg subtilităţile şi să-mi placă această adevărată tehnică a subtilităţii, a fineţii în gesturi şi-n exprimare.
Oricum, am reînceput să intru pe mIRC, anemic însă, pe cu totul alte canale faţă de acum ceva timp. Deocamdată impresia e bunicică, oameni interesanţi mai există.
Un ultim deliciu comunicativ, personal – dialogurile prin SMS-uri, de unde şi verbul “a (se) semesui”, pe care probabil l-am mai folosit, şi cu siguranţă-l voi mai folosi. Ştiu, nu-s deloc ieftine, dar eu le ador. Cele mai interesante, seci, amuzante şi chiar profunde discuţii scrise au avut loc aşa, nici pe mIRC, nici pe messenger, nici prin mail, nici scrisori sau alte căi de comunicare non-verbală. Which reminds me to sigh… Dialog între mine şi Ioana:
eu: “Când mergem la Kaufland ?”
Ioana: “Mâine sau cândva… Vreau BD… :(“
eu: “We’re doomed.”
Ioana: “Ya, doomed… AGAIN! Nu-mi era dor de sentimentul ăsta. Nelinişte, nerăbdare şi senzaţia aia de… îmi trebe! Totdeauna ne apucă deodată. ÎMI TREBE! Da’ no chance. Shit.”
eu: “Ca şi cu drogurile. Le iei şi eşti în transă, nu le iei, eşti în sevraj. No chance here either. Make that shit double.”
Ioana: “Îmi trebeee! Te iubesc Roxa! Sper că nu se moare din aşa ceva. :((“
eu: “Chill, woman. Noi o să murim din lucruri mult mai stupide. My love for you remains the same, no matter what. :)”
P.S. Am uitat de blog. Aşa comunic cu mine.
“m-a învăţat să fiu subtilă, să înţeleg subtilităţile şi să-mi placă această adevărată tehnică a subtilităţii, a fineţii în gesturi şi-n exprimare”
pasiunea, finetea vin din interior, apoi, pe messenger se contureaza si se cristalizeaza, in timp, in ceva perceptibil.
colegul de overheard.
S-o iau ca pe un compliment ?
ia-o cum vrei. eu voiam sa zic ca messengerul nu iti aduce nimic. sa fii subtila e doar o adaptare la messenger.
tu? anti-society? hm… that sounds suspicious..
.
mie sora-mea imi zice ca sunt anti-sociala de nu stiu cat timp, la care se mai adauga lucruri de genul:
people hater, socially disturbed, humano-phobic, “people are too good for me”, “i wish i was an alien” and stuf… Funny, I know..