Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Peninsula 2006 – ziua a 3-a

Ziua a 3-a

Ne-am trezit pe la 3 PM şi abia ne târâiam prin casă, cu ochii injectaţi de nesomn şi cu răspunsuri monosilabice din cauza oboselii crunte. Ne-am revenit curând pentru că era deja răcoare când am pornit şi am luat un taxi, deci n-am mai umblat pe jos din staţie până pe malul Mureşului.

Am ajuns la timp pentru a-i vedea pe punkerii de la Los Pogos. I’m not much of a punk, dar mi-a plăcut stilul dulce în care cântau (strict muzical, lyrics not included) şi lejeritatea cu care făceau riff-urile extrem de simple, dar din care ieşea o piesă care-ţi ungea timpanul şi-l îmbia în mod plăcut.
:) Nici pogo-ul punkerilor nu era foarte agresiv, aşa cum mă aşteptam; faţă de ce-a fost la Altar, era floare la ureche.

ză pancărz

“Jolty”, huh ? =))

pogo, and the zgură’s rising :)


După concert, ne-am luat câte o pungă de Fornetti cu 20.000, care era dublă faţă de ce-ţi puteai lua în oraş cu tot atâţia bani. Great ! More for Vlad and Arana ! =)) Plus că am mai adus şi acasă… Oricum, înainte de O.C.S. mă simţeam cam aiurea, cu spasme şi dureri de burtă, lucru de care nu m-au putut face să uit oamenii cu şobolani, datorită stilului lor prea moale şi pauzelor lungi dintre
piese, fără dialog cu publicul sau vreun fond muzical, măcar de simulat o nouă acordare de instrumente. Trăgeau de timp ca fotbaliştii cărora le e în avantaj scorul, aşa că m-am enervat şi iar am pornit de una singură la plimbare.

boonika bate toba ?

HotSauce, duck and… another duck :)

dacă alta nu se vedea…


După puţin timp, însă, m-am întors, simţindu-mă mai bine, şi am încercat să-i savurez pe O.C.S. cum am putut. They’re not so bad; after all, i-am ascultat destul şi înainte şi nu făceam urât când winamp-ul ajungea la ei.

omul


Când chiar începeam să le simt muzica şi să ţopăi pe-acolo, au ieşit de pe scenă. Degeaba au fost bisaţi, n-au revenit, pentru că au avut ghinionul să cânte exact înainte de The Rasmus care trebuiau să se instaleze confortabil şi să nu piardă timpul, cu toate că mai aveau cam o oră la dispoziţie. :/ Gaşca se sfătuia cum să rămână în faţa scenei la The Rasmus şi să-nceapă să facă pogo, doar pentru a-i deranja pe fani. =)) Eu am plecat spre dig, hotărâtă să le observ prestaţia de acolo. Am stat o vreme singură, apoi, pe când fanii rasmuşilor, care de care mai ciudat îmbrăcaţi and funny looking, se înghesuiau spre scenă, m-am retras lângă Lehel, mOW, Kramer şi ceilalţi. Eram aproape singurii care stăteam pe jos, şi lumea ne cam călca în picioare. Kramer zicea “au” din două-n
două secunde, iar peste mine a căzut o namilă de om care-a-nceput să mă-mbrăţişeze şi să-şi ceară scuze, dar eu l-am expediat foarte hotărât: “Leave me alone!” =))

Ce să zic despre The Rasmus ? Sunt ok, o formaţie mare, faptul că mie personal nu-mi plac, e altceva. La sunet şi voce sunt mai buni decât H.I.M., (cărora le-am văzut concertul pe TVR 2 and they sucked balls), deşi Lauri a trebuit să depună eforturi vizibile pentru a acoperi instrumentele, şi problema NU era sonorizarea. ;) Pe moment eram mult mai pornită pe ei, mi-era ciudă pe organizatori c-au dat banii pe ei, dar acum sunt fericită că au venit în România toate trupele mari finlandeze posibile şi la anul poate schimbă stilul sau măcar continentul, iar dacă “rămân” aici, să se axeze pe non-gothic, non-emo şi mai ales non-pokemon (ex.: Radiohead, Franz Ferdinand – go Sziget! – In Flames, Motorhead, Coldplay, Rammstein, Porcupine Tree… damn, de n-ar fi avut de unde alege).

hi, I’m Chucky… wanna play ?


Tot în timpul concertului The Rasmus, HotSauce mi-a spus că “shadows”, cum numea el orele de matematică, le-a luat de la “In The Shadows”, faimosul hit al rasmuşilor. NO WAY. Inutil să menţionez
cât de cu poftă am râs. OO OO ! =))

După ce i-am îmbrăţişat pe mOW şi Kramer care aveau pancarte cu “free hugs” (must say Kramer is one of the greatest huggers ever) şi mi-am luat porţia de drog fără de care intram în sevraj (I’m a hugaholic, ya know…), am plecat cu HotSauce şi încă vreo câţiva să-i vedem pe Shukar Collective, pe care, tot la ideea lui Sauce, i-am şi pândit prin backstage până când, fără să-i chem, au venit (DJ Vasile şi Tamango) să le fac poză.

impressive attitude


Şi mai impresionată am fost la concert. De fapt, puţin spus; am fost fascinată de muzica ţigănească şi de felul în care Tamango bătea cele două linguri, iar Napoleon Clasic zornăia uhm… ok, nu ştiu cum se numeşte instrumentul “darabouka”. :) Mai încolo, au fost acompaniaţi de DJ Vasile, care, dacă ar fi lăsat-o mai moale cu bass-ul ce-mi făcea timpanele să trepideze, ar fi primit nota 15 * de la mine. Aşa, doar 12. :) Şi mai târziu a apărut un tip cu o pseudo-vioară mică şi cu găuri prin ea, ceva ce n-am mai văzut până atunci, care perfecţiona sunetul în mod progresiv.

Tamango şi Napoleon Clasic cu instrumentele… :)

DJ Vasile şi Tamango

when rock and rap collide… în primul rând :)


Imediat după concert, mi-am luat ghiozdanul în spate şi am pornit hotărâtă să mă regăsesc, spre Arena Arigato, pe care am găsit-o full de oameni, iar eu, in tricou cu Pantera, mă înghesuiam printre ei în cortul în care nu se putea respira. Şi da, era acolo, la câţiva metri de mine. L-am văzut pe omul care acum 4-5 ani mă încânta cu muzica lui. I found my roots, I’ve seen ATB. Pentru că am mai spus: nu am crescut cu Black Sabbath, Deep Purple, Led Zeppelin, Pink Floyd şi Metallica, ci cu clubbing, de la techno şi hardcore până la chillout şi ambiental. Şi printre ele, ceva ce m-a impresionat foarte mult: trance, fie cel comercial, dar frumos, promovat de ATB, fie el vocal şi progressive, cu piese rare, promovat de Tiesto (care rămâne în continuare DJ-ul meu preferat). Am
înaintat prin mulţime, l-am văzut, l-am studiat, am zâmbit, mulţumită c-am ajuns s-o fac şi pe asta, şi am ieşit, m-am întins pe iarbă, în apropiere, şi am continuat să-l ascult absorbită.

the DJ in the mix

păcat că 90% habar n-au despre ce e vorba pe “Addicted To Music”


Nu mai avea acelaşi efect asupra mea, dar toată atmosfera era ok. A mixat, pe lângă multe piese ce le ştiam, dar le-am uitat, de la atâţia ani de pauză, Chicane şi Above And Beyond (cu “Far From Love”, la care deliram). Şi aşa, cu ATB, mi-a trecut prin faţă toată copilăria, cu Armand şi Ştefan, mentorii mei :)), cu “freedom lives in trance”, cu radioul, cu fascinaţia urbană, cu tot teribilismul… :)) Damn, nici nu ştiu când şi de ce m-am rockerit în halul acesta, dar nu-mi pare rău. Oricum, sângele meu a rămas mixt. =))

A apărut şi Ovidiu şi – amazing – şi el a păţit la fel, trecând de la clubbing la rock, motiv de discuţie vreo jumătate de oră prin iarbă, după care am pornit singură spre corturi, s-o iau pe Diana şi să plecăm acasă. M-a sunat Ioana, plângându-mi la telefon că nu a putut ajunge la ATB. A trebuit să i-l descriu cu lux de amănunte şi să-i spun în ordine aproape tot playlist-ul; credeam că o va calma, dar a plâns şi mai abdominal. În timp ce vorbeam cu ea, m-am întâlnit cu Kramer şi vroiam a-i spune ceva foarte important, dar cu Ioana la telefon it slipped my mind şi nici până-n ziua de azi nu-mi aduc aminte ce era de fapt.

La corturi am stat cam o jumătate de oră în care n-am reuşit nici să găsesc cortul, nici s-o fac pe Diana să-mi răspundă la telefon sau sms. Am presupus bine, dormea dusă, aşa că m-am întors cu un taxi acasă. Pe când dormeam mai bine, sms de la Diana, vine acasă să strângă tot, pleacă la Sighisoara. Am adormit din nou şi m-a trezit sunetul interfonului. Pe la ora 9, eu îi făceam sandwich-uri pentru drum, tremurând de somn şi deranjându-mă arsurile de la soare.

După încă vreo 5 ore de comă adâncă (somn e prea puţin spus), eram din nou în picioare and ready to rock.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

6 Responses to “Peninsula 2006 – ziua a 3-a”

  1. Auras

    Frumos, absolut frumos. Pe bune.

  2. Arana

    am mancat la forneti sa-mi ajung un an intreg. si imi mai ofereati si voi! =))

  3. ionuca

    Roxa, esti incredibilia! Nu stiu cum poti sa tii minte toate detaliile alea si nu stiu de unde atata talent sa scrii posturile astea asa de “sticky”! Daca o sa ajungi vreodata scriitoare, sa stii ca eu am fost printre primii care ti-au laudat aptitudinile literare. :D >:D< Astept continuarea. ;)

  4. Roxa Trutza

    Auras, vine si povestirea despre VdV… :)

    Arana, eu sunt scarbita de Fornetti, bleah. :)

    Ionuca, mersi mult de tot. :) Abia astept sa te vad la FanFest.

  5. cristi

    Fornetti erau la juma de pret, era cea mai buna afacere….stiu ca la un moment dat am luat juma de cos, adica tot ce mai aveau, numa asa ca s anu mai aiba ce lua cei din spatele meu :))

  6. Roxa Trutza

    Ce bitchy esti. :) Dar da, ai dreptate, de multe ori se intampla sa ramana fara; cererea era enorma.

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>