Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Peninsula 2006 – ziua a 5-a

M-am convins acum că scrisul despre un anumit eveniment durează mai mult decât evenimentul în sine, la mine cel puţin. :) Cu un ultim efort…

Ziua a 5-a

În sfârşit, ziua a 5-a, pe care am aşteptat-o ca pe o binecuvântare, pentru concertul cu Luna Amară pe care nu i-am mai văzut ( live :) ) din deschidere la Paradise Lost, anul trecut în octombrie. În consecinţă, m-am aranjat bine, am renunţat la negru pentru tricoul roşu cu Slipknot şi am pornit spre complexul Weekend. Cu vreo 5 minute înainte să ajung, am primit telefonul surpriză: Raluca (SOADgirl, că aşa am pescuit-o de pe mIRC în urmă cu vreun an de zile) din Braşov mă anunţa că a ajuns şi mă aşteaptă la intrare. Oh yeah, step on it ! :) Am găsit-o uşor, am făcut cunoştiinţă, mi-a plăcut că m-a îmbrăţişat strâns, apoi mi le-a prezentat pe celelalte două prietene ale ei, Alina şi Laura. Ce să mai zic ? Veşnicul meu noroc de a da peste cele mai cool persoane posibile… :)

Împreună am plecat spre scena mică să pierdem vremea până la 17:30 când Buricul Pământului cântau la scena cealaltă, dar vremea caniculară şi însorită s-a transformat, în maxim cinci minute, în rafale de vânt puternic şi nori ameninţători la orizont.

boo !


La insistenţele mele am mai rămas pe iarbă; eram curioasă cum se desfăşoară concertele în condiţii de genul, dar n-aveam să aflu pentru că toţi s-au oprit la vreun minut, când a început să curgă şiroaie o ploaie caldă de vară. Noi am început să fugim ca nişte bezmetice spre maşina Alinei. Girls, eu tot sunt de părere că o terasă acoperită era mai aproape, dar… :)) Am ajuns şi în maşină, dar tot am reuşit să ne udăm până la piele. Ne storceam tricourile, pantalonii se lipeau de noi, ce mai… eram
soaken wet. Cred că a fost foarte plăcut pentru trecătorii din zonă să privească înăuntrul unui Matiz roşu şi să vadă patru “gagici” în sutien, schimbându-şi tricourile, uscându-le cele ude la aer condiţionat şi privind ropotele de ploaie de afară.

din maşină…


La scurt timp, însă, ploaia a încetat şi soarele-şi făcea simţită prezenţa palidă şi anemică pe cer. Pentru puţină vreme, though. Ele erau uscate, schimbându-se în maşină, eu am reuşit să-mi iau doar alt tricou, chiar pantaloni de schimb nu mi-am adus ( dar ţin minte pentru anul viitor :)) ); şi aşa am pornit înapoi, la scena mare de data aceasta. My shoes were making squeaky noises şi-mi era frig. Pentru prima dată, gândindu-mă la ce va urma, am ignorat orice disconfort fizic şi am încercat, reuşind perfect, să mă simt bine.

Show-ul a început cu cei de la Buricul Pământului, pe care nu i-am mai văzut, nici ascultat până atunci, dar care m-au impresionat. Piese bune, un rock alternativ de calitate, mesaj ofensiv
administrat pe cale amuzantă (“Ţara lui O Laie”, etc.) şi comunicare excelentă cu publicul din partea lui Elsis, solistul, care ne invita pe toţi să vorbim cu ei pe net pentru că petrec 12 ore pe zi acolo. :)) Thumbs up, sunt superbi oamenii. Deh, ardeleni din Sibiu… :)

Buricul pe scenă :)

Matei Elsis

“M-am dezbrăcat, pozaţi-mă acum”… and so we did. :)


Şi în tot timpul concertului, lângă cine-am stat oare, în afară de gaşca din Braşov ?

posedatu’ de la Altar…


Interesant a fost tipul în vârstă, în tricou cu Guns, care tot cerea “November Rain” în gura mare. :))

Cam pe la jumătatea prestaţiei celor de la Buricul Pământului, m-am uitat pentru o clipă în spate. There he was, marele “eu poetic făgădarian” (vorba cuiva), făcându-mi semn. Yeah, Nick de la Luna Amară. Uşurel, ocolind grijulie bălţile, m-am furişat până la el şi a urmat previzibila îmbrăţişare. :) Faţă de Bogdan, la câţiva metri mai încolo, se uita foarte contrariat la noi, iar câteva pipiţe de 15-16 ani mă priveau ţintă. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi putut întâmpla dacă era Mihnea în locul lui Nick. :) În fine, am povestit cu el; era aiurea faptul că nu ne înţelegeam de muzică, iar el trebuia să se aplece la nivelul meu şi să-mi ţipe-n urechi, eu înălţându-mă pe vârfuri. :) Mi-a spus că speră că va fi mai multă lume la concertul lor, eu i-am garantat că va fi, mi-a spus că “băieţii sunt la scena cealaltă”, că vor cânta o piesă nouă numită “Serve The Serpent”, m-a întrebat cum au fost The Rasmus, i-am povestit şi i-am spus cât am râs, iar apoi…

eu: “Cântaţi şi coverul după KoRn ?”
el: “Ah, nu, lumea a venit aici să asculte piesele noastre.”
eu: “Please oh please ! Eu încă nu l-am auzit în varianta voastră…”
el (zâmbind): “Ok, o cântăm pe asta la sound check.”

Nu prea-mi venea să cred… :) Rău am făcut, dar am plecat, spunându-i că trebuie să-mi reocup locul din faţă pentru concertul lor, cu promisiunea că vom vorbi după concert.


Şi… după luni de aşteptare, de ascultat şi reascultat în winamp, pe iPod, în boxe imense, acasă,
pe-afară, la şcoală, la munte, după status-uri cu versuri, după un concert pierdut şi dat cu capul de pereţi, după cântat versurile din “Folclor” pe 4 voci la şcoală, după câte şi mai câte alte lucruri care dovedesc un adevărat fanatism, s-a întâmplat… s-au urcat pe scenă Luna Amară.

În timp ce-şi instalau şi potriveau instrumentele, doi tipi de la Student Travel s-au urcat pe scenă şi au aruncat cu şepci şi brelocuri prin public. Am prins o şapcă, wheee. :) De fapt a pus şi Raluca mâna pe ea, am fost cam nesimţită, but oh well, sper că mă iartă. :))) Eh, şi tot cei doi de la Student Travel au început să ţină un discurs în maghiară pe care nimeni nu-l prea înţelegea… Eu chiar am zbierat “Whatever you say !”, spre mirarea Braşovului. :)) Apoi, tot eu, văzând că nu se duce nimeni pe scenă (fiindcă am priceput că ei asta aşteptau, era ceva extragere de număr câştigător)… “Româneşte !!”. Tipul m-a ascultat, pe mine cred, şi a spus în română despre ce e vorba. Au avut şi câştigători, culmea, amândoi maghiari. :) În fine, au ieşit de pe scenă, iar Mihnea a făcut un gest de “dispari !” în urma lor. :))

aceasta a vrut a fi o poză cu posteriorul lui Răzvan. :)

one, two, check…


Probe de sunet. Raluca a observat că Vali, acordându-şi chitara lui ciclam (pe care eu, la Paradise Lost, am văzut-o roz), a fredonat o părticică din Pink Floyd. Şi… şi… ce mai fredona Vali ? Au început să cânte Did My Time de la KoRn iar eu eram hyper şi zbieram de numai. Păcat că era doar la sound check şi Nick o cânta fără ajutorul lui Mihnea. În plus, s-au oprit chiar înainte de partea hard a piesei, Nick fiind nemulţumit de sunet, şi a reluat-o apoi, cu tot cu Mihnea şi growl-uri, parte pe care
Nick şi-o descoperă şi o cultivă foarte bine… :) Nu-mi venea să cred. Era ca şi cum eu aş fi pus piesa aceea, it was in my powers ! Damn !

he did his time :)


Tipul cu Guns încă mai zbiera “November Rain”, începând să-şi cânte singur versurile, spre amuzamentul nostru. :)

cu ploaia avea dreptate, dar a greşit luna…


În stânga mea erau Raluca şi Laura, iar în dreapta mea o tipă ce-a strigat “Mihnea !” la un moment dat, iar eu am avut un sentiment de deja-vu, de anul trecut, când am nimerit lângă o puştoaică ce
striga “Mihneaaaaa, trompeţicăăă !” (and that’s for real). Degeaba a început ea să se scuze şi să-mi explice nu ştiu ce fază de la Periam, n-o mai ascultam. Concertul a început, am pus aparatul în ghiozdan să pot fi atentă, ochi şi urechi la scenă. Noroc că s-a inventat Atika pentru situaţii de genul. :)

Nick a început în forţă… “Loc lipsă”, apoi “Cui şi spin”, iar când chitara i-a revenit lui, Mihnea a cântat una după alta “Întunecare” şi “Se-ntâmplă în România”. Pluteam şi în acelaşi timp zbieram din toţi plămânii versurile care le ştiam de atâta timp şi pe care le simţeam şi înţelegeam în totalitate. La “Gri dorian”, lumea era în delir, iar ploaia a început din nou să cadă peste noi în şiroaie. Nu i-a păsat nimănui; părul mulţimii s-a transformat, îmbibat de apă, în adevărate biciuri ce plesneau aerul ritmic. Pe “Somn” simţeam cum mă vindec treptat de tot dorul de muzică bună, sinceritate şi pasiune. Apoi a urmat şi piesa nouă, “Serve The Serpent”, o melodie energică şi cu ruperi de ritm (incredibil cum îşi pot schimba sound-ul şi stilul de la o piesă la alta!) care nu are versuri, Nick împrovizând tot ce a cântat pe ea. Normal, n-am observat asta atunci, ci am aflat după. Jos pălăria, cum spuneam, alte trupe îşi repetă până şi discursul din concerte. Nu mai ştiu la ce piesă, Mihnea a ieşit de pe scenă ţinându-se de cap după ce, agitându-se pe acolo în stilul său caracteristic, a reuşit performanţa să se vâre cu capul în griff-ul chitării lui Vali, rănindu-se. :/ După un minut în care au dispărut toţi de pe scenă, s-au întors fără Mihnea şi au cântat “Happiness Provider” cu o singură chitară, din păcate pentru mine, doritoare a celor 30 de secunde din finalul Pantera-style. Oricum, a sunat bine şi cu o singură chitară, dovadă a faptului că, deşi nu e Petru, Vali se pricepe şi va deveni un chitarist excelent când va atinge vârsta primului menţionat. În scurtul timp al bridge-ului piesei, eu zbieram de una singură “fuck you I’m not… your happiness provider”. :) Cei care-au văzut Luna Amară live ştiu de ce; Nick a făcut la fel, la câteva note de bass depărtare.

După asta, am început toţi să strigăm “Mihnea, Mihnea, Mihnea !” şi el s-a întors, pansat la arcadă; primul lucru ce l-a spus a fost “Fuck, man !”, spre deliciul nostru. =)) Pe o ploaie torenţială au cântat “Dizident” şi “Folclor”, la care publicul dezlănţuit a strigat o parte bună din
piesă fără ca Mihnea să scoată un cuvânt. Absolut superb. Apoi, în încheiere, Mihnea ne-a spus, foarte sincer, că ei cântă astfel pentru că le pasă şi suferă, fără alte interese. Distorsul şi “miroase a prostie… în întreaga Românie !” au răsunat în tot Weekend-ul, precum şi partea cu trompeta de la sfârşitul piesei, la care doar eu am strigat “EUTANASIA !” cât m-au ţinut plâmânii şi la care am încins o horă cu Braşovul, pe o ploaie torenţială. Cel mai frumos concert Luna Amară la care am fost până acum, influenţat de condiţiile meteorologice nefavorabile… în bine. :)

Mihnea avea pe chitară stickere cu Subscribe şi Tool

în centrul atenţiei era umbrela colorată a Dianei, dar sunt şi eu pe-acol’

tipa cu “Mihnea!” şi eu, headbanging session

Vali şi chitara lui malefică… şi ciclam pe deasupra

noi sub cerul ameninţător

“trompeţicăăă”… wristband cu Sick Of It All, frumos. :)

“eul poetic făgădarian” ;)


După fenomenalul concert, din patru scări câte erau pentru a coborî şi urca digul, au rămas doar două, celelalte fiind răsturnate. Gaşca din Braşov a plecat la maşină să se schimbe, dar eu nu mai aveam alte haine al mine, aşa că m-am tot plimbat, încercând din răsputeri să nu simt frigul. M-am întâlnit cu faţă de Bogdan şi Sebi şi am stat cu ei la Arena Arigato pentru a-i urmări pe Tunderground, care şi anul trecut mi-au plăcut enorm (combinaţia perfectă între Faithless şi
chitară), apoi am pornit spre scena mare să-i văd pe Depresszio, pe care-i ador ! Ştiam dinainte că sună bine, dar la Peninsula m-am convins. Mi-era frig şi eram plină de noroi pe adidaşi şi blugi, dar eram pe dig, mă headbanguiam şi săream pe riff-urile lor gen KoRn. Se numără printre formaţiile pe care le voi asculta după ce le-am urmărit prestaţia la festival.

KoRn reloaded


Chiar la sfârşitul recitalului lor, m-am întâlnit cu OldDeath care, binevoitor ca-ntotdeauna, mi-a dat bluza lui, să pot să-mi schimb tricoul ud. Thank you ! You saved my lungs. :) Apoi, gaşca din Braşov s-a întors, cu un om în plus, Alex, ce avea un tricou roz cu un schelet pe el; frumos contrast, bestială idee. Cred că e primul lucru roz ce mi-a plăcut, conceptual vorbind. Am fost la o terasă unde-am băut Sprite şi am mâncat, din nou, Fornetti, după ce în prealabil le-am aşteptat pe Alina şi Laura aproape o oră să vină cu ele. Am povestit despre muzică, filme, Luna Amară, cu Alex chiar despre concertul Deftones la care-a fost şi el… :D Între timp a venit HotSauce să-mi aducă un
hanorac cu Timerland, rap style, şi am mai pus o haină groasă pe mine, deşi de la brâu în jos tot leoarcă eram. :) Am ratat astfel aproape tot recitalul celor de la The Toy Dolls. Oricum, am mai prins din el, plus cât am mai auzit de la terasă… mi s-au părut foarte lejeri englezii, iar sound-ul era melodic şi plăcut, deşi am mai zis, I’m not much of a punk. :)

punk it like it’s oldschool

shiny stuff pe zgura udă din faţa scenei, după show-ul punkerilor

în hanoracul lui Sauce, cu privire puss-in-boots


Ne-am înghesuit apoi în faţă la Viţa de Vie, iar eu am nimerit, incredibil dar adevărat, din nou… lângă posedat. :/ Viţa de Vie… cu Despot în frunte, nişte oameni fresh, cu prezenţă scenică incredibilă, siguri pe ei, ironici la adresa prostiei universal valabile şi cu veşnicul mesaj împotriva playback-ului. Instrumentiştii, inclusiv noul basist, îşi fac foarte bine treaba, iar împreună pun pe picioare un show ce debordează de energie, fie că e vorba de piese mai lente, ca “Varză”, sau ritmate, ca “Basul şi cu toba mare”, “Sunetul mai tare” sau chiar “Ozosep”, pe care-au cântat-o la bis. :) Sunt nişte artişti desăvârşiţi şi îi admir enorm, nu doar pentru ceea ce fac în Viţa de Vie, ci şi
pentru sprijinul pe care-l acordă la partea de studio sau instrumentală altor artişti care au ceva de spus (mai ales Despot şi Pupe). Take a bow. Ehm, Despot avea la primele piese o chitară acustică ce avea cutia de rezonanţă astupată. N-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea şi nici nu ştiu cu ce ajută la îmbunătăţirea sound-ului. Poate mă lămureşte cineva… Foarte interesant.

Viţa

noul basist

eu şi posedatul, headbanging, din spate… (thanks Raluca) :)

… şi din faţă (thanks Atika) :)))

Despot cu aură =P~


Concertul lor a însemnat sfârşitul celor cinci zile de Peninsula, chiar dacă am mai făcut o scurtă plimbare cu gaşca din Braşov după aceea. Nick a plecat la Cluj, rockerii mei acasă, Braşovul în maşină să doarmă, iar eu am luat un taxi spre Dâmbu.

Încă-mi mai simt brăţara pe mână, la mai bine de o săptămână de atunci. Tot ce pot să fac e să aştept cu nerăbdare ediţia de FânFest de anul acesta, pentru o altă tură de rebeliune, mai scurtă, ce-i drept.

THE END

Damage survey: pagube inestimabile la îmbrăcăminte, arsuri de la soare, vânătăi, 50 RON pe supravieţuit.

Mai multe satisfacţii muzicale, totuşi, şi atâta timp cât n-a ieşit sânge şi încă mai am bani de FânFest, e mai mult decât în regulă. Oh yeah.

RSS 2.0 | Trackback | Comment

17 Responses to “Peninsula 2006 – ziua a 5-a”

  1. ionuca

    Se pare ca ai trait niste zile cu adevarat dementiale! Ma bucur ca mai ai anumite “rezerve” si pentru FanFest cause it’s gonna rock!

    >:D< big BIG hug!

  2. Arana

    si sa nu plang ca am ratat ultima zi cand citesc asa un review?? :(

    sper sa ajung la fanfest :D

  3. pati

    roxa, ai asa un stil de a face pofta omului de concerte… :)

  4. grey

    >:D< abia asteptam postul asta. cam asa cum astept fanfest. :)) 'eul poetic fagadarian' :*

  5. Roxa Trutza

    Mamaaa, cu cata lume misto ma vad la FanFest ! Happy happy, joy joy ! :D

    Ionuca, da, those were the days… dar la FanFest o facem lata. ;) HUGE warm hug !

    Arana, ai grija cu marea, mai putina bere, si ajungi, te iau sub aripa mea protectoare. ;))

    Pati… asta era una din idei, sa mearga lumea la cat mai multe concerte rock. Ma autofelicit dac-am reusit. :))) Modest me…

    Greeeey ! >:D< Presenting the genius behind that nickname... :)) Abia astept sa te vad. Astept imbratisari multe si stranse, sa ma sufoc. :)

  6. bortzianu

    Salut
    Merci pentru cronica de concert pozitiva, pe care ne-ai facut-o :) .. raman dator .. cu ce vrei tu :) ..

    .. La FanFest nu am mai avut loc anul asta :) .. dar poate ne vedem la StufStock .. noi cantam in prima zi ( vineri 1 sept )

    K… sporlarock!

    Elsis
    http://www.buricul.com

  7. Roxa Trutza

    :)) N-ai pentru ce sa-mi multumesti, eram foarte sincera, dar daca tot spui c-ai ramas dator cu ceva, cand ne vedem prima data I WANT A HUG. :)

    Pacat ca n-am bani de Stuf. Fuck. :/

  8. bortzianu

    :) .. k … se rezolva .. :)

    sporlarock.

  9. grey

    >:D< many many many times and :* many times again. and i am not a genius, ok? >:D< [i love that header]

  10. Roxa Trutza

    Elsis ( sau Matei, sau bortianu, cum naiba sa-ti zic ? :)) ), sper. :)

    Grey… yes you are, nu stiu de unde ti-a venit aia, dar ai rulat, vorba aia noua si tampita de care nu mai reusesc sa scap. :)) Thank you, si huguri multe. :)

  11. raluca

    bestial…

  12. bortzianu

    elsis sau bortianu. .. cum iti vine , mai importanta e comunicarea .. :))..

    sporlarock.

  13. Roxa Trutza

    Am inteles, sa traiti. :)

  14. mystique

    dupa saptamani intregi de “non-net activity” chiar simteam lipsa posturilor tale. Ba chiar, ca sa stii si tu, cat timp am fost plecat ma tot gandeam ca de-abia astept sa vad cum te-ai distrat la peninsula, chiar daca am plecat inainte sa inceapa :). Am terminat de citit si pot sa spun ca eram sigura ca te vei simti bine, ca doar esti Roxa si ai langa tine oamenii care trebuie. ma bucur ca te-ai distrat si sper sa te distrezi si la fanfest si sa faci rost de bani si pentru stuf . Rock on.

  15. Roxa Trutza

    N-am sa fac rost de bani pentru Stuf. E oarecum… imposibil. :) Si n-am sa ma apuc de jefuit / cerut bani. :) I`m proud and I`m losing. Sucker me.

    Mersi frumos de aprecieri. :)


  16. foarte misto scris. m-ai ajutat sa imi amintesc vara 2006. pentru mine zilele si noptile festivalului au diferit foarte mult fata de povestile tale. am vazut putine din concertele descrise de tine. nu am ca amintire nici o fotografie si nici un caiet scris. am doar povestile oamenilor pe care i-am intalnit acolo care insumate compun dementele si inprevizibilele intamplari ce le-am provocat si rasfrans peste mine. dar caldura si intr-un final ploaia stiu ca le-am simtit la fel. bravo. foarte frumos.


  17. Mulţumesc frumos. Trăiască amintirile, verile caniculare, festivalurile şi oamenii mişto, că ce ne-am face fără toate astea… :)

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>