Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Bla, bla, bla…

Sper că nu-s singura care a observat cât de tare seamănă titlul meu cu melodia Beatles cântată la genericul “Din dragoste”. Nu pentru că m-aş uita la asemenea melodrame care ocupă spaţiul de emisie degeaba, ci pentru că am să vă vorbesc puţin despre dragoste, mai precis inexistenţa ei.

Face-se că pe un anumit plan al acestui subiect controversat stau prost. Adică foarte prost. Adică mai există doar vreo doi paşi pentru o stare proastă absolută. Pe alături însă, totul pare să înflorească, totul e roditor ca un buzunar de politician.

Azi vegetam, ca de obicei, pe net, când dintr-o dată mi se deschide un privat cu Adi. Vi-l amintiţi pe Adi, eram împreună iarna trecută, treceam de la best friends la best couple (or not) şi o iubire unilateral împărtăşită, ce m-a lăsat pe mine rece şi nepăsătoare, iar pe el cu nevoi urgente de o bună clismă sentimentală (pot fi mai cinică de-atât ? pot…). Iar azi, pe când credeam că vrea să-i înapoiez acumulatorii împrumutaţi pentru Roşia Montană, a început foarte subtil să mă-ntrebe ce fac mâine seară, dacă vin la el la nişte spaghete, a fost frumos cât am fost împreună, mi-a plăcut şi aş repeta oricând experienţa, tu ? Ei bine, eu… clipeam des şi mă ţineam de cap, bătând ritmic din unghii pe masă. Am ieşit într-o clipită.

Ah, plimbare, relaxare, vreme bună, soare plăcut, nici prea cald, nici prea frig, adie puţin vântul, perfect. Dar ce zărim la orizont ? Ceva mic, verde şi… (nu, nu fioros, Moima nu se plimbă agale prin Tîrgu Mureş) cunoscut. Doar când m-am apropiat l-am recunoscut, totuşi: era faţă de Bogdan, îmbrăcat într-un tricou verde brotăcel, sesizabil de la 15 poşte, falnic purtător de păr prins şi de cercei lipsă. Păi nu ţi-e ruşine ? Ruşine să arăţi atât de bine, chiar şi fără ţinută rock, şi să fii, totuşi, un fatal eşec al materiei cenuşii ?

M-am săturat brusc şi de plimbări şi, înainte să am alte surprize, m-am întors acasă. La scurt timp apare muma, foarte încântată că a fost adusă cu maşina acasă de băiatul unei colege de servici. “Vaaai, să-l fi văzut cât era de drăguţ ! Cu ten măsliniu şi aşa simpatic ! Mă tot uitam după tine că ştiam că eşti pe-afară, vroiam să-ţi fac cunoştiinţă, să-l vezi…” M’kay, scrie om disperat pe mine ? Ne-am întors la perioada căsniciilor aranjate/negociate de părinţi ? *blink blink*

Poate-ntr-o zi am să vorbesc mai serios despre subiectul acesta. Până atunci, “I’m the cynic of our golden times.”

RSS 2.0 | Trackback | Comment

8 Responses to “Bla, bla, bla…”

  1. ionuca

    Just you wait. O sa te loveasca cand o sa te astepti mai putin and I can bet it will “hurt” :P

  2. Arana

    good point… all of them!

  3. Roxa Trutza

    Ionuca, huh ? :) Ce ? Dragostea ? *Caugh* bullshit *caugh* :D Ma rog, tu stii povestea.

    Arana, multumesc, si tu esti la curent cu macar vreo doua subiecte din ce-am scris. :)

  4. Red Chicken

    titlul e genial :))

  5. green

    Îmi place atitudinea asta. Mushy stuff is just mushy.

  6. Roxa Trutza

    Chicken, esti ironic ? :)

    Green… I just hate using mushy.

  7. Red Chicken

    nu, vorbesc serios, dupa titlu si primele doua randuri am ris de… ma rog, am ris.
    imi si inchipuiam pe genericul de la din dragoste “blaaa,blaaa,blaaaa … all you need is blaaaa”. anyway, crazy me:)

  8. Roxa Trutza

    Am interpretat gresit, scuze. Nu esti crazy, daca tu esti, atunci suntem amandoi. Chiar asa suna. :)))

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>