Tagged and double tagged

Cred c-ar fi cazul să-mi onorez din taguri, şi aşa sunt datoare de foarte multă vreme şi oricum nu am altceva mult mai bun de făcut, aşa că…

Prima ar fi chestia cu oraşul.

Trei locuri care îmi plac în Tîrgu-Mureş:
1. Str. Ciucaş nr. 7 – toamna târziu. Se văd nişte apusuri demenţiale de acolo, mai ales din bloc, de pe la etajul 7 în sus, dar şi de afară.
2. Parcul Eroilor şi împrejurimile – în orice anotimp.
3. Complexul Weekend – mai ales în timpul festivalului Peninsula ( of course :) ), şi toamna, adica extra-sezon.
Ar mai fi aici şi Platoul Corneşti, de unde poţi vedea întreg oraşul. Noaptea e minunat.

Trei locuri pe care le detest în Tîrgu-Mureş:
1. Valea Rece – cartierul ţiganilor. Nu-i detest pe ei, ba mi-e chiar milă că sunt nevoiţi să stea într-un asemenea cartier, neasfaltat şi aproape 90% din timp plin de noroi.
2. zona Libertăţii, cu piaţa de ruşi şi toate împrejurimile.
3. cartierul Unirii – prea mult asfalt, vara prea mult praf.

Trei localuri în care-mi place să ies cu prietenii:
1. Cage – vineri seara, mai ales, dar am rărit substanţial vizitele acolo.
2. grădina de vară – uhm, vara.
3. Downtown – beţiile toamnă-iarnă. :)
Ar mai fi şi Veneţia, Country Pub (cea mai bună pizza din oraş, părerea mea), pizzeria Tranzit (aici rock and rap collide, adică aici mă-ntâlnesc cu Sauce la o pizza, un Pepsi, şi-o tură de râs), şi aproape orice terasă din Weekend.

Trei lucruri pe care un occidental nu le-ar înţelege în Tîrgu-Mureş:
1. pasajul subteran de la intersecţia de la BCR e în construcţie de ani buni.
2. încă mai există autobuze antice pe anumite linii din oraş – aşa-zisele tractoare.
3. faptul că după desfiinţarea trecerii de pietoni de după BCR, oamenii continuă să treacă nonşalant strada în plin trafic.

Cel mai de fiţe cartier:
Hmm, nu e chiar cartier, dar e grămăjoara de viluţe de la Platoul Corneşti. Însă nimic nu întrece cartierul Răsăritului din Sâncrai (outside Tg. Mureş).

Cel mai urât cartier:
Unirii. Bleah.

Şi acum, cinci lucruri fără de care nu pot trăi.

1. Muzică – yes, “addicted to music”. :)
2. SMS-uri – şi telefon în general, dar sms-urile sunt absolut necesare. Vorbitul la telefon… îmi place mult mai puţin.
3. Foaie şi pix – pentru că am idei în mod constant şi trebuie să-mi notez ca să nu fac vreun buffer overflow. :))
4. Pepsi – pentru că urăsc cafeaua şi, ca orice om care se trezeşte la 5:30 AM, am nevoie de cofeină.
5. Ghiozdanul meu imens – nu suport genţile sau alte mărunţişuri, în ghiozdanul meu se găseşte ABSOLUT ORICE. :))

Aşa, şi asta cu 5 lucruri se dă şi mai departe, nu neapărat la 5 oameni, dar la cine-s eu curioasă să aflu. :)) Auraş, Mystique, Ivett, Chickin :)), Fen, Pati, must… stop… once…

Later edit: cum am putut să-mi uit febleţea ? De fapt, la plural chiar. :)) Cristy şi Rainforest. :) Asta fu în ordine alfabetică. Nu vă zic la cine m-am gândit iniţial. :))

Look at all the sick people ! *

Somewhere between mentally unstable and perfectly sane, something went terribly wrong. Even the consequences decided not to stick around anymore. The drama expands and all we can do is watch silently as the road screams under the pressure of the wind. “Lord, have mercy”. We all feel the same, our brain lasers never become one though. It`s impossible to penetrate the divine, yet we all praise the supreme force. Something good, warm and compassionate. Thank GOD for the perfection of the world.

My methodology is wrong, it`s the fever.

* just another abstract post no one will understand a thing from.

Back in business

Da, pot şi fără blog, se poate. Dar tot mai bine mi-e cu. :) Am un draft de vreo 3 săptămâni cu excursia la Păltiniş şi nici până-n ziua de azi nu am reuşit să-l public. Excursia aia NU trebuie uitată, a fost una din cele mai reuşite din întreaga-mi existenţă efemeră.

Şcoala tot şcoală, tainele matematicii tot intangibile, Ţîru tot nu vede bine la tablă şi din două-n două secunde-mi spune să-mi iau mâna… Which reminds me. =)) Azi i-am făcut-o, asta trebuie povestită ! După ce i-am repetat în ciclu infinit să-şi cumpere ochelari şi să renunţe la expresia “Ia-ţi mâna !” care mă raşchetează pe creier, azi la mate nici unul din sfaturile mele nu era ascultat de draga mea colegă de bancă. Aşa că, muşcându-mi buzele pentru a preveni o ulterioară pufnire-n râs, cu o ipocrizie fără margini mă făceam că scriu de pe tablă şi fără măcar a arunca o privire-n caiet, am scris ceva de genul: “2x+3 Ţîru eşti proastă”, ea apucându-se să scrie întocmai. Transpiraţie, muşcat de degete, ascuns pe sub bancă, prelins de pe scaun, toate sub privirile nedumerite ale lui Lobi, care n-a mai zis nimic. :))

Sunt mereu prea obosită să mai simt ceva… parcă am intrat într-o stare de pilot automat. Puţine sunt momentele în care chiar pot spune că sunt surpinsă sau entuziasmată de ceva. Mai nou aceste momente sunt legate de un nume. :)