Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Un pachet de nervi…

…pentru că săptămâna asta am fost ţintuită la pat, şi nu e nimic amuzant în a te pune să dormi după ce ai luat, conştincioasă, un paracetamol şi-un ceai fierbinte mom-made :), şi a te trezi udă leoarcă şi cu febră mai mare decât ai avut iniţial. Dar de când am putut visa ce-am visat atunci, nimic nu mi se mai pare ciudat. :)

Partea cea mai enervantă din toată gama variată de părţi enervante care survin odată cu acestă gripă, răceală, viroză, ce-o fi, e mersul la medic. ARGH ! Ajungi acolo transpirat de la paracetamol, cu zeci de haine îndesate stil onion layers pe tine, cu ochii injectaţi şi plini de lacrimi, şi-ţi faci intrarea cel puţin teatrală. Dacă ai juca teatru, publicul ar rămâne vizibil impresionat de calităţile tale actoriceşti, îţi spui privind la zecile de perechi de ochi ce te măsoară şi-ţi estimează starea de
sănătate.

Un amalgam de şuierături, urlete, scâncete şi ţipete ascuţite îţi acaparează atenţia. Priveşti în jur la pseudo-grădiniţa ce ţi se desfăşoară în faţa ochilor, un peisaj oribil în roz degrade ce-ţi chinuie retina obosită. Oftezi perplex şi te sprijini de un perete. În scurt timp, iadul se dezlănţuie. Un ciot de om începe să ţopăie voios în jurul scaunelor, scoţând sunete asemănătoare cu cel al unui liniar “plimbat” pe tablă. Îl urmăreşti instinctiv cu privirea. Simţi cum ameţeşti şi tot ce-i doreşti e să se împiedice, să cadă, să rămână ştirb şi să nu mai chiţăie. Printr-o atingere divină, picioarele piciului se-mpleticesc şi bufnitura e cruntă, but music to your ears. Un adult sare ca ars de pe un scaun şi-l ridică, dojenindu-l.


Un scurt moment de pauză, după care un alt copchil precoce îţi apare zâmbind în faţă, zgâindu-se la fruntea ta asudată. Ridici o sprânceană şi cercetezi în jur. Cauţi o faţă de părinte care zâmbeşte tâmp urmărind acţiunile plodului său. După ce l-ai localizat, îi observi frustrarea vis-a-vis de lipsa reacţiei tale la drăgălăşenia copilului său. Strănuţi, apoi tuşeşti, involuntar, bine-nţeles. Şi părintele ţâşneşte ca ars de pe scaun, smulgându-şi odrasla de lângă tine, mustind a ură şi reproş… câtă lipsă de educaţie, dom’le, măcar mâna la gură puteai s-o duci. Normal… tot tu eşti de vină.

P.S. Cred că tot din categoria pachetului de nervi face parte şi asta. Niciodată n-am ştiut c-am fost împreună cu un poet. :))))

RSS 2.0 | Trackback | Comment

8 Responses to “Un pachet de nervi…”

  1. ionuca

    Trebuie sa iti fac in ciuda si sa-ti spun ca nu am mai fost propriu-zis la doctor din… clasa a X-a! :D I’m one hell of a lucjy person :D

    Stiu ca e enervant, dar trebuie sa stai in pat la caldura ca sa te faci bine. Promise you’ll do that. I don’t take NO for an answer!

    >———:D———-<

  2. Auras

    Trebuie sa va fac eu ciuda la amandoi ca n-am fost niciodata la doctor.

    PS: Cum pana mea sa postez comentariul cand nu-mi afiseaza codul.

  3. vlad

    In primul rând, ca să nu mai transpiri, trebe să iei paracetamolul mai des. Că de asta transpiri, creşte febra: ţi-e frig, iei paracetamol, scade, ţi-e cald şi transpiri, apoi, după ce trece efectul, dacă nu ai luat deja altul, iar faci febră, iar ţi-e frig, te sesizezi şi iei paracetamolul, scade, transpiri… Ar trebui să iei cam o dată la 5-6 ore un paracetamol. Dar e mai bun ibupofrenul, se poate lua în cantităţi mai mari, o dată la 4 ore (paracetamolul, peste o anumită doză, face rău la ficat).

    Pentru copii, priveşte-i drept în ochi cu ochii cât mai larg deschişi, cu o mimică înspăimântătoare, până fug ţipând. La mine merge (dar poate sunt eu mai urât)

  4. vlad

    Iar poemul e copiat de pe net, bien sur.

  5. Roxa Trutza

    Ionuca, am stat destul si-n pat, acu` mi-am mai revenit, oarecum, adica nu ami am febra aia imensa, in schimb am facut pneumonie. The never ending joy. :) Hug you right back !

    Auras… uimeste-ne. Ai parinti medici, sau ceva… :)

    Vlad, da, ceva-n genul asta trebuia sa fac, dar mie mi-e o scarba extraordinara de medicamente si mai ales de CEAI. Vesnicul ceai. Bleah. Nu cred ca esti urat, da` de-naltimea mea sigur nu se sperie nimeni. :) Si da, mi-a zis ulterior ca poezia a luat-o de pe Slashdot si i-a fost lene sa mentioneze. :))

  6. briosa2

    intr-adevar amuzant, stiu cum e, de 3 saptamani sunt numai pe la doctori.
    si merge sa iti bagi castile in urechi, dai cat se poate de tare si te uiti fix intr-un colt, ridicand rar privirea si gaurindu-i pe toti.
    Copilul se va simti atras, si cand vine spune-i maica-sii sau lui taica-su: “Tine-ti drecu potaia in lesa!” ;D

  7. feedledeedee

    vai, credeam ca numai eu nu suport copiii de la doctor. dar nu stiu de ce, intotdeauna sunt mai multi copii, nu doar unul. si mereu este unul timid, care tace din gura, care mananca linistit o ciocolata, pana cand vine copilul ala neastamparat, care se da in spectacol si ii da una peste mana ca sa scape ciocolata. si tot ala nesimtitul e alintat de toti din sala de asteptare, pe cand pe ala linistitu’ nu-l baga nimeni in seama. eventual maica-sa il cearta ca nu a dat si la altii din ciocolata. nu-mi place la doctor!

  8. Roxa Trutza

    Briosa, pacat ca n-am ce-mi pune-n urechi, altfel as face intocmai. :)

    feedledeedee, happy to see you here. :) Cred ca concluzia e general valabila. Cui naiba-i place la doctor ? Uhm, ok, mie la dentist, ca-i frumos si cu ochi albastri. :))

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>