Unplug it, baby !
January 27th, 2007 at 7:55pm
Săptămâna asta a fost a unplugged-urilor. E grav, dacă nici eu n-am fost în stare să ascult 20 de secunde dintr-o piesă hardcore, e foarte grav. Datorită unor întâmplări mai mult sau mai puţin tumultoase legate strâns de media mea la o oarecare materie pe care creierul meu se încăpăţânează şi acum s-o respingă (nu-i greu, aşa-i?), am nevoie de linişte, armonie, profunzime şi frumuseţe.
Aşa am dat peste albumul acustic al celor de la Stone Temple Pilots. Cam târziu mă trezesc, după 14 ani de când au ajuns ei la MTV Unplugged, dar tind să cred că n-am trăit degeaba nici până acum. 
Mulţi spun că trupa e influenţată de Nirvana, Alice In Chains, Soundgarden şi Pearl Jam, dar vorba lui Paul de la Godmode, orice sunet ai lua, ţi-ai da seama că cineva l-a mai făcut înainte, deci e total irelevant să gândim aşa. Într-adevăr, sunt grunge 100%, nici măcar post-grunge, şi au cântat în aceeaşi perioadă cu mai-sus-menţionaţii, dar stilul e destul de diferit.
Solistul are o voce superbă, sublimă, şi stă pe scenă într-un rocking chair, legănându-se. Mi s-a părut destul de depresiv – nu zâmbeşte deloc în timpul concertului – dar şi excentric în acelaşi timp. Dar e atât de drăguţ încât n-am fost în stare să mă dezlipesc o zi întreagă de înregistrare. :)) Acum, după atâţia ani de droguri, arată total schimbat, slab şi fără părul lui cel frumos, dar are aceeaşi voce perfectă. Versurile sunt destul de zdrobitoare (“Creep”, “Big Empty”), dar pe alocuri destul de lipsite de sens, aşa cum îi stă bine artistului grunge cu drogu-n venă, pentru că vorba aia, nici Cobain nu era mai răsărit în anumite piese, chiar de pe faimosul “Nevermind”. :)
Un alt concert MTV unplugged numai bun de văzut şi auzit e cel al celor de la Alice In Chains, dar cu batiste la-ndemână, obligatoriu, fiindcă e unul dintre cele mai depresive pe care le-am auzit vreodată, dar şi unul dintre cele mai reuşite. D’oh, vorbim de Alice In Chains, cu toate că, din mai marii grunge-ului, pe ei i-am “acceptat” cel mai greu, şi asta după multe insistenţe ale rockerilor mei, mai ales ale lui Pavel, care mi-a povestit că Godsmack şi-au luat numele după o piesă de-a lor, ceea ce m-a făcut curioasă, în mod inevitabil. La concertul acustic am ajuns după ascultări mult prea repetate ale discografiei şi sunt în al nouălea cer, dar şi pentru asta trebuie să-i mulţumesc lui Vlad.
Staley, geniul ce îşi descărca durerea în acorduri melodioase şi vindecătoare. Acelaşi care îşi plângea moartea iubitei şi copilăria umbrită de lipsa tatălui cântând la chitară şi care apărea live cu ochelari de soare, pentru a nu-i fi observate pupilele dilatate din cauza heroinei. Acelaşi Staley care în 2002 a lăsat un gol imens în muzica grunge, după ce-a murit în urma unei supradoze. Acelaşi, unicul.
Mulţi spun că trupa e influenţată de Nirvana, Alice In Chains, Soundgarden şi Pearl Jam, dar vorba lui Paul de la Godmode, orice sunet ai lua, ţi-ai da seama că cineva l-a mai făcut înainte, deci e total irelevant să gândim aşa. Într-adevăr, sunt grunge 100%, nici măcar post-grunge, şi au cântat în aceeaşi perioadă cu mai-sus-menţionaţii, dar stilul e destul de diferit.
Solistul are o voce superbă, sublimă, şi stă pe scenă într-un rocking chair, legănându-se. Mi s-a părut destul de depresiv – nu zâmbeşte deloc în timpul concertului – dar şi excentric în acelaşi timp. Dar e atât de drăguţ încât n-am fost în stare să mă dezlipesc o zi întreagă de înregistrare. :)) Acum, după atâţia ani de droguri, arată total schimbat, slab şi fără părul lui cel frumos, dar are aceeaşi voce perfectă. Versurile sunt destul de zdrobitoare (“Creep”, “Big Empty”), dar pe alocuri destul de lipsite de sens, aşa cum îi stă bine artistului grunge cu drogu-n venă, pentru că vorba aia, nici Cobain nu era mai răsărit în anumite piese, chiar de pe faimosul “Nevermind”. :)
Un alt concert MTV unplugged numai bun de văzut şi auzit e cel al celor de la Alice In Chains, dar cu batiste la-ndemână, obligatoriu, fiindcă e unul dintre cele mai depresive pe care le-am auzit vreodată, dar şi unul dintre cele mai reuşite. D’oh, vorbim de Alice In Chains, cu toate că, din mai marii grunge-ului, pe ei i-am “acceptat” cel mai greu, şi asta după multe insistenţe ale rockerilor mei, mai ales ale lui Pavel, care mi-a povestit că Godsmack şi-au luat numele după o piesă de-a lor, ceea ce m-a făcut curioasă, în mod inevitabil. La concertul acustic am ajuns după ascultări mult prea repetate ale discografiei şi sunt în al nouălea cer, dar şi pentru asta trebuie să-i mulţumesc lui Vlad.
Staley, geniul ce îşi descărca durerea în acorduri melodioase şi vindecătoare. Acelaşi care îşi plângea moartea iubitei şi copilăria umbrită de lipsa tatălui cântând la chitară şi care apărea live cu ochelari de soare, pentru a nu-i fi observate pupilele dilatate din cauza heroinei. Acelaşi Staley care în 2002 a lăsat un gol imens în muzica grunge, după ce-a murit în urma unei supradoze. Acelaşi, unicul.
Mereu mi-a plăcut grunge-ul, dar cel acustic e ireal, e ca o călătorie. Aşadar, recomand albumele oricui crede că ar avea nevoie de ceva diferit ca stil muzical, dar şi ca stil de viaţă – trust me, n-o să mai vedeţi lumea la fel după ce v-au intrat în sânge.
Posted in music for the head
Ai ascultat vreodata Mad Season?
.
N albumul Matchbox 20, formatia.
E a lui Staley de prin 95. Wake up este mai trist decat rooster(care mi se pare cel mai trist catec Alice in Chains), dar e mirobolant.
Si I don’t know anything…Well. zi daca recunosti instrumentalul
Au un singur album, dar e genial.
Unpluggedu Alice in Chains e probabil cel mai misto unplugged care l-am ascultat. Down in a Hole suna absolut divin. M-ai facut curioasa cu STP si fen cu Mad Season. Multam de ‘tema de casa’
Fen, n-am ascultat, dar sunt curioasa pentru ca stiu de trupa. Acum e pe vine discografia Stone Temple Pilots, dar ma-nfig si-n Mad Season dup-aia, mersi ca mi-ai amintit.
Mie cel mai trist cantec de la Alice In Chains mi se pare ca e Nutshell.
Maria, THE Maria.
)) Ionuca`s Maria. Ce onoare. 
Cu placere, sa-i asculti, n-o sa-ti para rau. 
Plush, Big Empty, Crackerman, Andy Warhol, hai ca sunt destule.
Do your homework properly, young lady ! 
) Ma bucur foarte mult ca ti-au placut.
eu tocmai am sters vreo 2G de Pearl Jam, fara pic de remuscare. Chiar nutresc un profund respect pentru trupa asta, dar nus cum se face ca nu se lipeste de mine de nici o culoare …cu toate ca am avut un bf care semana cu vocalul
(se pare ca nici el nu s-a lipit 
)
Pati, ce dragut.
Pearl Jam sunt superbi, de mine s-au lipit, din cate vad, dar noah, nu e obligatoriu sa se lipeasca de toata lumea, e o chestiune simpla de gusturi. 
ghici cine scoate un album acustic? huh?
Ghici cine s-a despartit de manager ?
stiu, am auzit si eu… they know best! my job is to love them all