English writers FTW !
Orwell o declară una din cele 6 cărţi ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca nimănui, pe bună dreptate. “Călătoriile lui Gulliver” este o satiră şi o parodie la adresa defectelor fiinţei umane, precum şi la adresa cărţilor de călătorii din acele timpuri.
Cea mai controversată călătorie este ultima, din ţara houyhnhnmilor, care nu sunt altceva decât nişte cai raţionali ce au în subordinea lor o mulţime de yahooi (ca să ştiţi de unde vine termenul :)) ), nişte creaturi hidoase, foarte asemănătoare cu omul. În această parte, ironia, dispreţul şi înverşunarea lui Swift împotriva naturii umane este evidentă. Întreaga ultimă parte a cărţii este presărată cu pasaje pe care le-am subliniat şi le-am considerat absolut geniale, cu toate că mulţi critici le consideră un început clar al problemelor mintale de sănătate ale lui Swift.
“For example, if my neighbour has a mind to my cow, he has a lawyer to prove that he ought to have my cow from me. I must then hire another to defend my right, it being against all rules of law that any man should be allowed to speak for himself. Now, in this case, I, who am the right owner, lie under two great disadvantages: first, my lawyer, being practised almost from his cradle in defending falsehood, is quite out of his element when he would be an advocate for justice, which is an unnatural office he always attempts with great awkwardness, if not with ill-will. The second disadvantage is, that my lawyer must proceed with great caution, or else he will be reprimanded by the judges, and abhorred by his brethren, as one that would lessen the practice of the law. And therefore I have but two methods to preserve my cow. The first is, to gain over my adversary’s lawyer with a double fee, who will then betray his client by insinuating that he hath justice on his side. The second way is for my lawyer to make my cause appear as unjust as he can, by allowing the cow to belong to my adversary: and this, if it be skilfully done, will certainly bespeak the favour of the bench.”
Mie, personal, mi-a plăcut extrem de mult şi am citit-o foarte repede, roasă de curiozitate şi savurând înzecit fiecare ironie a lui Swift. Totuşi, nu o recomand marilor amatori de liniuţe de dialog, pentru că această carte nu conţine niciuna. :)
O pun pe lista de “carti de citit pe eBook reader”
Mai groaznica decat Toamna patriarhului nu are cum sa fie, desi aia avea totusi vreo 5 liniute de dialog. Daca stau bine sa ma gandesc, nu cred o sa reusesc vreodata sa citesc cartea aia cap-coada
si mie mi-a placut mult. e drept ca dupa ce am terminat-o, o vreme nu mi-au mai placut caii
dar mi-a trecut.
Ionuca, nici eu n-am citit-o, dar daca e Garcia Marquez, va fi citita, oricum am pus ochii pe ea demult.
Eu sunt norocoasa ca nu am nimic impotriva liniutelor de dialog, nici a descrierilor. 
White Noise, eu ador caii mai mult ca inainte.
)
oameni buni, n-o cititi dak nu aveti cunostinte temeinice despre anglia de atunci si sak nu aveti o vedere mai larga, in sensul ca swift spune mult mai multe decat pare. e ok cartea dar dificil de inteles dak nu ai o anumita perspectiva