Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

Bistriţa is metalcore :D

M-a întrebat astăzi cineva, în jurul orei 9 AM, dacă nici eu nu pot dormi. Pe naiba, dac-aş fi lăsată, aş dormi 9 ore peste 9. Dar nuuu… familia se află în shopping mode. Desigur. Îmi leg şireturile apatic, apoi mă scandalizez când ai mei vor să şi conduc prin oraş, dar în cele din […]

Read the rest of Bistriţa is metalcore :D

Roşu + gri = <3

Şi a trecut, din păcate. :) Totul a început cu mine în întârziere, ca de obicei. Când o să ajung eu la timp undeva, o să se pogoare sfântu’ duh pe pământ. De rezervare habar n-aveam; când am ajuns la Teatru, Vlad mi-a zis să fac cumva să intru, invocând posibile pile, ca să poată […]

Read the rest of Roşu + gri = <3

Planuri

În mintea mea începe să se deseneze prematur o hartă pentru vara asta şi, din păcate, va fi valabilă doar dacă iese totul bine. Aşadar, în cel mai fericit caz, “harta” va arăta cam aşa: Sepultura în 12 iulie la Bucureşti, dacă se va confirma oficial, Peninsula la sfârşitul lui iulie, Sziget la începutul lui […]

Read the rest of Planuri

IPR gherila

Levy Nagy: nu suna rau Roxa: d`oh. Levy Nagy: incep sa se trezeasca baietii la noi Roxa: ce fain cantam eu cu Vita la FanFest. Roxa: Vita fiind unu` din cei doi vocali. Roxa: adica ala care nu-i Bulbuc.

Read the rest of IPR gherila

Distopia salvează România

… de fapt, distopia asta m-a salvat pe mine de Paşte, şi trebuie să-i mulţumesc încă o dată lui __hell__ pentru asta. “Ei, şi care va fi să fie mişcarea ?” Totul s-a petrecut cândva aproape de miezul nopţii (nu, nu în noaptea de înviere, doi credincioşi ca noi nu şi-ar permite să-şi paseze asemenea […]

Read the rest of Distopia salvează România

Teatru 74, unde semiacustic = semielectric

Mi-a cerut cineva (mare fan al perlei şi al gemului, dacă mă-nţelegeţi:)) ieri să-i enumăr nişte melodii cântate de Ultimul Rând în concertul de care ziceam, şi mă gândeam că pot, cu aproximativ acelaşi efort intelectual, să fac şi o pseudo-cronică de concert în stilu-mi caracteristic. Totul se-ntâmpla acum o săptămână şi ceva, în Teatru […]

Read the rest of Teatru 74, unde semiacustic = semielectric

Paştele ei de treabă !

Bleah, a-nceput. Iar o să orbesc de-atâta lumină-n casă şi-n suflet, şi iar o să-mi aducă iepuraşul tot ce-mi doresc. Asta, bine-nţeles, pe lângă faptul că voi avea o sănătate demnă de invidiat. E momentul acela al anului în care iar începe vâlva în jurul persoanei mele şi îmi simt iar nervii striviţi de ignoranţă. […]

Read the rest of Paştele ei de treabă !

C’est fini. (I)

O zi normală, ca oricare alta. Ieşind de la şcoală, mergeam alene cu Ioana spre staţia de autobuz, aberând în neştire. La un moment dat, ea se opreşte pe alee şi-ncepe să se tânguie cumplit, ţinându-se de cap: Ioana: “Au, capu’ ! Mă săgeată capu’ ! Nu comoţie cerebrală, nu acum !”eu (ridicând o sprânceană […]

Read the rest of C’est fini. (I)