“Ei, şi care va fi să fie mişcarea ?”

Totul s-a petrecut cândva aproape de miezul nopţii (nu, nu în noaptea de înviere, doi credincioşi ca noi nu şi-ar permite să-şi paseze asemenea blasfemii tocmai atunci :D). Până când a ajuns şi __hell__ înapoi acasă, eu citisem deja 3 pagini. Era totul clar. “N-am înţeles nimic, sigur e o carte bună.” :)) Am avut ceva probleme cu limbajul la început, recunosc, dar pe parcurs am memorat cuvintele sau le înţelegeam sensul din context. Nu a fost o lectură uşoară, într-o zi am reuşit să citesc doar puţin peste jumătate din carte, şi… nu e nici voluminoasă, nici în engleză. Dezamăgitor, Roxa, dezamăgitor… :))

Povestea e arhicunoscută deja, s-a mai scris recent despre carte şi, oricum, cred că toată lumea a văzut filmul, care mi se şopteşte în cască cum că ar fi “super horrorshow”. Urmează, e on my to download list. :D Pe scurt, este vorba despre Alex, un adolescent de doar 15 ani, prezentat în trei momente ale vieţii: alături de gaşka lui, împreună cu care jefuia magazine, “tolkaftea celaveki” sau “aplica bătrânul şi clasicul viol dievuştelor”, apoi în închisoare, unde ajunge fiind trădat de gaşkă şi după ce a omorât o bătrână şi, în cele din urmă, din nou în libertate.

Cea mai interesantă parte a cărţii este partea a doua, în care Alex este supus experimentului Ludovico; acesta constă în anularea liberului-arbitru al tânărului, după ce este obligat să vizioneze filme extrem de violente şi sângeroase, cele mai insuportabile fiind cele din lagărele de concentrare ale evreilor (uşor de imaginat motivul). În urma acestei terapii, Alex este incapabil să mai facă rău cuiva, preferând mai degrabă să fie lovit decât să lovească, fiindcă orice impuls violent îi provoacă instantaneu o reacţie de greaţă şi rău interior, disconfort fizic. Asocierea merge chiar mai departe, aceleaşi reacţii avându-le şi la audierea muzicii lui Beethoven, care până atunci îi încânta auzul.

Explicarea titlului vine încă din primele pagini, fiind totodată un fel de “preview” la ceea ce va urma în carte, şi anume manuscrisul pe care Alex îl distruge într-o noapte obişnuită de jaf, viol şi “ultraviolenţă”:

“Încercarea de a impune omului, o creatură evolutivă şi capabilă de tandreţe, capabilă să culeagă stropii de pe buzele bărboase ale Domnului la Judecata de Apoi, încercarea de a impune, zic, legi şi condiţii potrivite unei creaţii mecanice, iată împotriva a ce ridic eu condeiul meu ca o spadă”.

Adevărul e că mi-a plăcut, mi-a plăcut chiar foarte mult, însă nu mai mult decât “1984” a lui Orwell. De ce ? Pentru simplul motiv că acolo simţeam cum îmi fierbe sângele-n vene, în schimb aici… mă gândeam cu tristeţe că poate unii oameni chiar merită “tratamentul curativ” aplicat lui Alex. Mai trebuie, totuşi, să citesc Brave New World-ul lui Huxley ca să pot definitiva ierarhia, dar aş vrea s-o găsesc în engleză şi să nu mă apuc s-o comand de pe amazon or something. Jen ? Ionuca ? Anyone else ? Şi nu e-book, please. :D

Am mai citit vreo două cărţi, le vine rândul şi lor, oricum viaţa socială se apropie vehement de 0 în ultima vreme, bacul fiind… just around the corner. :/