Monthly Archives: May 2007
X_X
Îmi vâjâie capul şi cred că încep să am şi halucinaţii.
Cine se mai pune să doarmă la ora asta ? Sunt o cauză pierdută.
60 revelations per minute
2) “The sorrow grows bigger when the sorrow’s denied.” (Pearl Jam)
…
And 58 more, but I`m too fucked up to write them all. Here begins the week of all things to end.
Things can only get better
De exemplu, omenirea obosită după 6/7/8 ore de şcoală/muncă, care aşteaptă obosită şi nerăbdătoare în staţie un autobuz spre casă, nu consideră tocmai normal ca 23-ul să vină pe altă rută şi să oprească în staţia de peste drum. Vorba aceea, direcţia-i bună, sensu-i prost. Totodată, omenirea nu consideră normal să se apuce să fugă pe partea cealaltă, în goană peste un bulevard cu patru benzi, înaintea unei curbe din care maşinile nu au vizibilitate. Eu şi Ioana făceam parte din “omenire” în ziua aceea, aşa că… nici nouă nu ni s-a părut normal, prin metoda interschimbării (mă rog, un fel de). Mai ales când, printre persoanele care făceau maratonul, era şi o femeie cu un cărucior la înaintare.
Când, în sfârşit, a venit un 23 din sens obişnuit, omenirea mai avea puţin până la crucificarea taxatoarei. Lor le mai lipseau torţele aprinse, furcile şi coasele, ei o cruce de spini pe cap şi cuie-n mâini, iar undeva la mijloc o cruce de lemn sau un simplu rug în flăcări. Foarte inteligent, relaxant de privit şi de ascultat. Noroc cu porţia de râs la vederea altor viitori militanţi pentru pace, dragoste şi înţelegere, ce fugeau de peste stradă, aiuriţi, spre 23.
Ajunsă în sfârşit acasă, omenirea vrea un duş şi eventual un somn.
Horror morning, y`all
Îmi place de Ioana, ştie că-s oarecum burzulită din cauza comportamentului ei de sâmbătă, şi mi-a trimis întâi mesaj cu “Vin Guerrillas în 12.”, să vadă cum reacţionez. Având în vedere că i-am răspuns sec “Ştiu.”, a luat-o ca pe un semn pozitiv şi a îndrăznit să mă sune, iar acum ne comportăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. :))
Ţevile de gaz şi ochiurile aragazului, inclusiv, au început să gâlgâie zgomotos şi ciudat în timp ce mâncam. Tre’ să mă grăbesc, să plec odată până nu sar în aer sau ceva. Nu de alta, dar nu vreau să mor chiar într-o zi de luni, mi-e prea lene.
Oh fuck it
I`ve recently discovered PsyZoo, these comics are absolutely fantastic. It`s just the whimsy humour that I click with, you know, jokes about nothing at all and stuff. Brilliant. :))
The guitar is already dusty and I can`t read anything without feeling guilty about it, so messenger is always a solution. Heck, anything but learning is a solution.
It`s official: feeding pidgeons is, along coloring kids books, the most relaxing activity ever. Since we`re walking 8 kilometers per day, Ioana and I thought of doing something different along the way, so now we stop downtown, buy some pastry product and feed it to the birdies. There isn`t anything more beautiful than watching them.
Yesterday it happened. A well-known band called me on the phone to invite me to a concert in Reghin, and I couldn`t go. It`s the ultimate proof the apocalypse is coming.
Must go learn. Or just dance and sing around the house, or talk on the phone, or move from the chair to the bed and back, or… anything else is more than fine with me.
P.S. “Education is so lame when you bitch and you moan.” Word ! :D