o parte din grimuşi :)

Izbitor mi s-a părut sunetul clapelor, care, am mai spus, imită perfect un pian electric. Show-ul a fost unul pe măsură, “Solutitude” am cântat-o din străfundul plămânilor, “In A Glimpse” asemenea, dar un pic mai multă prezenţă de spirit a publicului n-ar fi stricat. Eh, să dăm vina pe oră şi pe soarele ce ardea nemilos. Vocea este iar foarte bună, versurile în engleză, ce mai, ştachetă ridicată pentru România. :) Oh, şi am uitat să precizez, numele formaţiei e inspirat dintr-un roman al lui Salman Rushdie, fiind o anagramă. Mai multe puteţi citi pe site-ul lor, şi puteţi descărca şi piesele de-acolo, vă asigur că n-o să vă pară rău. ;)

Au urmat apoi, la aceeaşi scenă şi cam cu acelaşi public, moldovenii de la Alternosfera. THE LOVE ! Nu-i mai văzusem până atunci niciodată live, dar ştiu că i-am văzut la Stufstock, la televizor (how lame) şi mi s-a părut că sună unu la unu cu albumul, ceea ce mi s-a confirmat la Peninsula. Oamenii emană energie prin toţi porii, vocalul se zbenguie neîncetat pe scenă şi cântă melodios în acelaşi timp, calitatea vocii nefiindu-i afectată de mişcările scenice. Totuşi, versurile şi accentul moldovenesc al vocalistului îţi frâng inima. O combinaţie de energie, sensibilitate şi accent. Înfiorător de bună. :)

visătorii :D

Nota 10 pentru clapele deosebit de puternice care sunt şi un fel de trademark al trupei, dar care nu deranjează urechile, ci le îmbată-n mod plăcut atunci când notele se contopesc cu acordurile celor două chitare. Surpriza enormă a serii a fost să-l văd pe fostul chitarist Zdob şi Zdub, Vicoş, la bass. Credeam că n-am să mai văd frumuseţea supremă a Moldovei niciodată, but there he was. De ce nu ştiam lucrul ăsta până acum ? :))

*habba habba, yadda yadda*

în şir ;)

E cert că noul album, “Visători cu plumb în ochi”, e unul de la foarte bun în sus, din câte am auzit, însă nu cunosc nici o modalitate de a mi-l procura. Help ? Şi alt lucru foarte trist e faptul că anul ăsta nu ştiu dac-o să mai am ocazia să-i văd live pe undeva. Aşa că, încă o dată, jos pălăria pentru Republica Moldova, şi ne-om mai… auzi. :) Bravo, băieţi.

Eh, la scena Zakuska urmau Kumm de dorul cărora muream, aşa că am târât-o şi pe Diana acolo, să stăm pe o băncuţă până începe. Am profitat de ocazie şi de excesul de energie şi am reuşit s-o enervez, dar cine poate rezista tentativei de priviri Puss-In-Boots ? =))

;;)

Scurte probe de sunet, la care lumea încă mai stătea jos, după care au început cu “Hear Myself”. Roxa ? Alergând, la primele acorduri, să prindă un loc în faţa scenei, ceea ce s-a şi întâmplat. :)) Demenţă totală, Kumm au făcut, în ordinea bunei dispoziţii pe care au produs-o, cam al treilea cel mai bun show din tot festivalul, pe primul loc fiind, indiscutabil, Gogol Bordello, iar pe doi… va urma. :)) Oricum (sau orikumm), în privinţa vocalistului, Cătălin Mocanu, am câteva observaţii de făcut. DA – voce perfectă, DA – prezenţă scenică, DA – comunicare cu publicul / NU – “aţi ştiut unde să veniţi” (la scena mare cântau Phoenix), NU – “noi am fost invitaţi să cântăm, nu ca alte trupe” (Byron, evident). Deci, clar ? NU SE FACE AŞA. :(

next time I’ll kick his ass :)

Momentul Oigan al concertului a fost, ca de obicei, unul total dement. :)) “Curse” e o piesă care, după zeci de ascultări, tot îmi ridică părul de pe mână. Saxofonul bariton al domnului Iordache, tobele puternice, muzicuţa delirantă şi vocea lui Nuţescu (Oigan), precum şi toate porcăriile care poate să le îndruge în mica pauză din timpul piesei fac din “Curse” live ceva care ar merita toţi banii daţi pe un concert Kumm. :)))

două genii :D

La “Million Faces” dansam, împreună cu tot cortul full de oameni, de se cutremura tot Complexul Weekend, iar la “Evil Eye” zbieram versurile cât de tare puteam. N-a lipsit nici “Dictionary”, la care am râs, ca de obicei. Un moment stop ar fi cel în care Nuţescu şi-a trântit chitara pe scenă, a început s-o “biciuiască” cu cureaua (cacofonie mai adevărată nu putea să-mi iasă), iar apoi pur şi simplu s-a trântit pe jos himself şi a făcut dragoste cu ea. =)) Genial ! Momentul culminant tot “Rest In Pieces” l-a reprezentat. Totul s-a încheiat cu întregul cort, dar absolut toată lumea, făcând un pogo gigantic. :D

Apoi, concertul anual cu Paraziţii, anul ăsta mai delicios ca niciodată, datorită melodiei “Fabricant de gunoi”, ce conţine una din cele mai bolnave şi mai reuşite metafore ever, da, cea cu branhia. :)) It’s a classic, fără discuţie. :D Diana ştia mai bine versurile tuturor melodiilor, dar m-am distrat şi eu destul, dacă nu mă credeţi… puteţi întotdeauna să respiraţi sub apă. :))

behind Freaka :)

Aşadar m-am legănat rap-style şi am râs cu rockerii mei şi Diana la Paraziţii, după care am pornit spre scena mare, unde trebuiau să cânte Viţa De Vie.

Înainte, însă, am mai prins ceva din Kispal Es A Borz, pe care am dansat la braţ cu Diana, agitând zgura care ni se lipea de haine. După ce maghiarii şi-au încheiat recitalul, ne-am repezit la grilaj, şi eram chiar în faţă. :D Eu aveam o întrebare pregătită pentru Despot, dar împrejurările n-au fost propice pentru lansarea ei, aşa că-n cele din urmă i-am zbierat doar, în timpul concertului, că i s-a desfăcut lănţişorul, iar exemplul meu a fost urmat şi de alţii. Despot era, însă, prea ocupat să ne explice ceva despre un cântec. :)) Show criminal, ca întotdeauna, dar şi o mini-depresie la “Liber” şi “Visare”, melodii ale căror versuri ne-au făcut să ne sprijinim de grilaj şi să oftăm adânc.

puşi pe dezmăţ :)

Evident, situaţia n-a rămas aşa, “Sunetul mai tare”, “Iamma”, “Ozosep” şi eterna “Basul şi cu toba mare” au dezmorţit muşchii rockerilor ce au ridicat zgura într-un ritm infernal, iar nouă ne-a revenit, oarecum, pofta de viaţă, ceea ce nu avea să se simtă în a treia zi, totuşi.

De precizat ar mai fi, pentru ziua a doua, că au fost o grămadă de concerte care s-au intercalat. Grimus la scena Mureş deodată cu Ultimul Rând la Zakuska, Alternosfera, tot la Mureş, deodată cu Depresszio la scena mare, Kumm – Phoenix, şi cea mai cruntă Viţa De Vie – Anima Sound System. Eh, am ales ce-am crezut eu că-mi va prinde mai bine la momentul respectiv, dar regret că nu i-am văzut şi pe restul. Mda, din moment ce sunt patru scene şi festivalul promite tot mai mult în fiecare an, nici nu mă aştept la o remediere a situaţiei, ba din contră, va fi ceva de genul… Radiohead în acelaşi timp cu Tool. :/