Nocturn taciturn

S-a dat startul unei alte numărători inverse. Toată viaţa mea e o numărătoare inversă. Şi încep să cred că-mi stă bine cu brevetu’ pus în frunte, ca în poza de la profil.

Mă scarpin în freză în toate direcţiile şi pe toate cărările, da’ nu-mi dau seama de ce atunci când sunt online pe messenger, cu un status îmbietor, tentant, care invită la discuţii, trec ore-n şir şi nu mă bagă nimeni în seamă, iar atunci când trântesc un semn de busy şi-un “în pat, citesc”, se deschid vreo 7 ferestre.

Treabă-i asta, mă troglodiţilor ?

3 thoughts on “Nocturn taciturn

  1. Nu-ti face probleme, chiar daca te-ar cunoaste, resturile n-ar sti cine esti.
    Ca humansi am fost dresati sa ne dorim aprecierea celorlalti, adica cum se spune, recunoasterea. Cu timpul eu am scapat de aceasta piedica suparatoare, practic este un reflex care ma mai scoate din sarite uneori si acum. Ma supara sa cred ca si tu te impiedici de aceeasi prostie. Dupa ce te gandesti cine sunt ceilalti… iti dispare brusc dorinta de a le arata ceva, orice, nici macar un deget. Iar banuiala, oricat de infima, ca ne dorim aprecierea lor ma umple de furie. lasa-i sa priceapa ce vor, nu le mai explica nimic si asa sunt niste nimicuri fara suflet.

  2. purple little little lady, multumesc mult de apreciere. :) Fana Bordello, ai ? :)))

    fistic, e imposibil, pauza asta antisociala mi-a demonstrat ca, vrand nevrand, am nevoie de humansii astia, nimicurile fara suflet. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published.