Bucureşti sau "if only"-ul din sânge + Gaudeamus – II

acum exact o săptămână :)

Am ajuns la Gaudeamus cu vreo două ore întârziere faţă de cum ne-am propus iniţial, şi chiar dacă nu pot spune că n-am dormit suficient în noaptea dinainte, era greu să ţin ritmul “paşilor de cangur” ai Ionucăi ce hiperventila tot mai tare pe măsură ce ne apropiam de Romexpo. :)

Iar acolo, ce să vezi ? Îmbulzeală de n-aveam loc să respir. Oameni care nu se mişcă, ci stau, ascultă şi privesc. Revin nervoasă din tentativa eşuată de a ajunge la standul Polirom, mă cocoţez pe scări şi tresar când văd că oratorul strângător de popor era nimeni altul decât marinaru’ preşedinte. Rămân perplexă, clipesc des, ridic din umeri şi mă alătur Ionucăi în aşteptare de puck. :D Care puck a fost huguită cum trebuie, pentru că la naiba, de când aşteptam s-o văd. :)

Aflu apoi de la Cami că şi bunicuţa a fost prezentă. Am rânjit ilescian. Bine că nu l-am zărit şi eu, altfel o vedeam pe Ionuca renunţând la cărţi pentru cauţiunea mea. Mwahahaha.

Vocea somnoroasă de la telefon… THE most beautiful thing I’ve ever heard, cu riscul de-a mă repeta. :)
Ne vedem acolo.
“OK.”

În cele din urmă am pornit fiecare pe alt traseu în imensitatea aia de pavilion central. Target-ul meu: “High Fidelity” în engleză. Bine-nţeles că n-am găsit altceva decât clasici. Doar Cărtureştiul s-a aprovizionat mai bine, în sensul că am dibuit o grămadă de cărţi în engleză: Stephen King, Discworld-ul lui Terry Pratchett, orice de Philip Roth şi Irvine Welsh, plus ditamai cărţoiul cu benzi desenate “V for Vendetta”, după care s-a făcut unul din filmele mele preferate din toate timpurile. După acesta din urmă plănuiam să mă întorc mai târziu, da’ am uitat complet. “Trainspotting” voiam s-o iau pe loc, dar după ce-am răsfoit câteva pagini, am înţeles că mai am multă dialectologie de studiat până s-o pot citi cursiv. :)

Chiar dacă m-am învârtit prin tot OZNu’ supraaglomerat, tot la învălmăşeala Polirom – Humanitas am ajuns, şi mi-am luat aşa:

  • Elif Shafak – Bastarda Instanbulului
  • J.G. Ballard – Crash
  • M.J. Hyland – Declinul
  • Haruki Murakami – În noapte
  • Salman Rushdie – Furie (pentru asta am suferit un acroşaj interesant cu Andrei Gheorghe; ne-am făcut din priviri, înghesuiţi la Humanitas)
  • Martin Page – Libelula (cu mărunţişu’ rămas de la Gaudeamus, da’ practic nu de la Gaudeamus :D)
Aş mai fi vrut asta, asta şi asta, da’ de unde atâta belşug ? :) De fapt de V am uitat, de şotron am aflat abia după, iar la clovn n-am ajuns fiindcă era prea sus pe raft şi stătea unu’ băţos pe-acolo… frustrări necontenite. :))) Îmi mai făceau cu ochiul şi revistele Re:Publik, dar mai bine tac. :))

Apoi am fost la lansarea Lorenei Lupu unde, pe lângă o grămadă de bloggeri pe care-i ştiam deja, am cunoscut şi alţii. Am înnebunit-o pe Ionuca fiindcă eu voiam neapărat să-l găsesc pe T.O. Bobe ce era la un restaurant improvizat printre standuri, sau aşa mi se şoptise din cască. În fine, am pornit singură şi am înlemnit în faţa unei mese la care erau Matei Florian, Filip Florian (asta ştiu sigur), dar şi T.O. Bobe (99% sigură că era el… şi-a lăsat favoriţi ? :))). Heh, cine să mă scoată din starea-mi pietrificată ? M-am înroşit şi am făcut stânga-mprejur. Ru-şi-ni-că. I’m so stupid I should be illegal. :)))

Orele de pe scări… banalităţi despre muzică, filme, cărţi, presărate cu împunsături, împunsături la cord după momentul mână-n mână, împlinirea veştii proaste anticipate, Poliromul are reducere de 20%, ăla de-şi fâlfâia aripile chiar era un fluture, ai avut dreptate, am avut dreptate, autoflagelare.

Nu ştiu cum s-a dilatat timpul în orele imediat următoare. Cert e că Lipscaniul e foarte frumos noaptea, aşa plin de coincidenţe oarbe cum e el. Compania foarte plăcută, eu foarte tâmpită; şi culmea… un telefon “muci” chiar poate ţine merele la distanţă, fără evadări. Surprinzător. Fascinant. Tulburător. Greşit ?

Ce vreau eu de fapt să zic e că la Ionuca vinul are gust mai bun, chiar dacă nu l-am băut pe tot. :)) Eu, Jen, puck, Ionuca, Patric, Bea, Romi, Selma, Adi… într-un apartament. Fără link-uri, da’ aproape toţi bloggeri cunoscuţi. Rog a mi se scuza comportamentul de “Roxa nu e Roxa”, vorba Ionucăi. :) Apoi concluzia serii. Evident, la 3 noaptea: cum naiba ne-am fi cunoscut altfel decât de pe bloguri ? :)

Duminică a trebuit să găsesc gara de nord şi am nimerit din prima, da’ fără entuziasm. Acum ce ? Acum… “hai să continuăm mascarada asta.” Să ne prefacem că nimic nu s-a-ntâmplat şi că nu există o oarecare formă geometrică roasă în interiorul colţurilor. Desigur, hai să.

P.S. Am uitaaat ! Foarte important: i-am cunoscut pe spadez şi hnu ! :D

5 thoughts on “Bucureşti sau "if only"-ul din sânge + Gaudeamus – II

  1. Nenea care era cu Florianii nu era T.O. Bobe. M-am tot caznit sa imi dau seama cine era, dar nu stiu nici pana in ziua de azi.

    Pe T.O. il vazusem eu joi si NU avea favoriti. Iar, in plus, chiar l-ai vedeam purtand pantaloni in carouri? :))

    Ps. Ai uitat sa scrii de super-cozonacul-salvator-de-la-moarte-prin-infometare adus de Puck :D

  2. Ionuca, io stiu in ce l-as vedea, avand in vedere ca nu l-am vazut niciodata ? :)) Dar asa mi-e de ciuda… chiar imi doream sa vorbesc cu el, oriunde-ar fi fost, goddammit. :)) Sa nu mai zic ca imi venea sa ma dau cu capu` de pereti ca n-aveam ‘Baiuteii’ la mine. :-< puck, mersi de cozonac, altfel chiar se murea de foame pe-acolo ! :))) N-am vrut sa scriu despre asta ca sa nu fiu nevoita sa explic de ce eram noi flamande de fapt (ce ti-e si cu orgoliul ardelenesc :)) ). Oh and I hate you for Bobe, btw. :P

  3. Te urăsc pentru Libelulă!!! Ştii că la noi nu se găseşte, dar lasă că peste o oră te văd eu şi >:), doar că dacă păteşti ceva comentariul meu va rămâne în aşteptare.

  4. Apai cum `mnezo, ma Radu, ca io de-aici am luat-o, de la Guga. Da, asta-nseamna nu de la Gaudeamus. =)))) Las` ca ti-o aduc la schimb de carti.

Leave a Reply

Your email address will not be published.