Bucureşti sau "if only"-ul din sânge + Gaudeamus – II

acum exact o săptămână :)

Am ajuns la Gaudeamus cu vreo două ore întârziere faţă de cum ne-am propus iniţial, şi chiar dacă nu pot spune că n-am dormit suficient în noaptea dinainte, era greu să ţin ritmul “paşilor de cangur” ai Ionucăi ce hiperventila tot mai tare pe măsură ce ne apropiam de Romexpo. :)

Iar acolo, ce să vezi ? Îmbulzeală de n-aveam loc să respir. Oameni care nu se mişcă, ci stau, ascultă şi privesc. Revin nervoasă din tentativa eşuată de a ajunge la standul Polirom, mă cocoţez pe scări şi tresar când văd că oratorul strângător de popor era nimeni altul decât marinaru’ preşedinte. Rămân perplexă, clipesc des, ridic din umeri şi mă alătur Ionucăi în aşteptare de puck. :D Care puck a fost huguită cum trebuie, pentru că la naiba, de când aşteptam s-o văd. :)

Aflu apoi de la Cami că şi bunicuţa a fost prezentă. Am rânjit ilescian. Bine că nu l-am zărit şi eu, altfel o vedeam pe Ionuca renunţând la cărţi pentru cauţiunea mea. Mwahahaha.

Vocea somnoroasă de la telefon… THE most beautiful thing I’ve ever heard, cu riscul de-a mă repeta. :)
Ne vedem acolo.
“OK.”

În cele din urmă am pornit fiecare pe alt traseu în imensitatea aia de pavilion central. Target-ul meu: “High Fidelity” în engleză. Bine-nţeles că n-am găsit altceva decât clasici. Doar Cărtureştiul s-a aprovizionat mai bine, în sensul că am dibuit o grămadă de cărţi în engleză: Stephen King, Discworld-ul lui Terry Pratchett, orice de Philip Roth şi Irvine Welsh, plus ditamai cărţoiul cu benzi desenate “V for Vendetta”, după care s-a făcut unul din filmele mele preferate din toate timpurile. După acesta din urmă plănuiam să mă întorc mai târziu, da’ am uitat complet. “Trainspotting” voiam s-o iau pe loc, dar după ce-am răsfoit câteva pagini, am înţeles că mai am multă dialectologie de studiat până s-o pot citi cursiv. :)

Chiar dacă m-am învârtit prin tot OZNu’ supraaglomerat, tot la învălmăşeala Polirom – Humanitas am ajuns, şi mi-am luat aşa:

  • Elif Shafak – Bastarda Instanbulului
  • J.G. Ballard – Crash
  • M.J. Hyland – Declinul
  • Haruki Murakami – În noapte
  • Salman Rushdie – Furie (pentru asta am suferit un acroşaj interesant cu Andrei Gheorghe; ne-am făcut din priviri, înghesuiţi la Humanitas)
  • Martin Page – Libelula (cu mărunţişu’ rămas de la Gaudeamus, da’ practic nu de la Gaudeamus :D)
Aş mai fi vrut asta, asta şi asta, da’ de unde atâta belşug ? :) De fapt de V am uitat, de şotron am aflat abia după, iar la clovn n-am ajuns fiindcă era prea sus pe raft şi stătea unu’ băţos pe-acolo… frustrări necontenite. :))) Îmi mai făceau cu ochiul şi revistele Re:Publik, dar mai bine tac. :))

Apoi am fost la lansarea Lorenei Lupu unde, pe lângă o grămadă de bloggeri pe care-i ştiam deja, am cunoscut şi alţii. Am înnebunit-o pe Ionuca fiindcă eu voiam neapărat să-l găsesc pe T.O. Bobe ce era la un restaurant improvizat printre standuri, sau aşa mi se şoptise din cască. În fine, am pornit singură şi am înlemnit în faţa unei mese la care erau Matei Florian, Filip Florian (asta ştiu sigur), dar şi T.O. Bobe (99% sigură că era el… şi-a lăsat favoriţi ? :))). Heh, cine să mă scoată din starea-mi pietrificată ? M-am înroşit şi am făcut stânga-mprejur. Ru-şi-ni-că. I’m so stupid I should be illegal. :)))

Orele de pe scări… banalităţi despre muzică, filme, cărţi, presărate cu împunsături, împunsături la cord după momentul mână-n mână, împlinirea veştii proaste anticipate, Poliromul are reducere de 20%, ăla de-şi fâlfâia aripile chiar era un fluture, ai avut dreptate, am avut dreptate, autoflagelare.

Nu ştiu cum s-a dilatat timpul în orele imediat următoare. Cert e că Lipscaniul e foarte frumos noaptea, aşa plin de coincidenţe oarbe cum e el. Compania foarte plăcută, eu foarte tâmpită; şi culmea… un telefon “muci” chiar poate ţine merele la distanţă, fără evadări. Surprinzător. Fascinant. Tulburător. Greşit ?

Ce vreau eu de fapt să zic e că la Ionuca vinul are gust mai bun, chiar dacă nu l-am băut pe tot. :)) Eu, Jen, puck, Ionuca, Patric, Bea, Romi, Selma, Adi… într-un apartament. Fără link-uri, da’ aproape toţi bloggeri cunoscuţi. Rog a mi se scuza comportamentul de “Roxa nu e Roxa”, vorba Ionucăi. :) Apoi concluzia serii. Evident, la 3 noaptea: cum naiba ne-am fi cunoscut altfel decât de pe bloguri ? :)

Duminică a trebuit să găsesc gara de nord şi am nimerit din prima, da’ fără entuziasm. Acum ce ? Acum… “hai să continuăm mascarada asta.” Să ne prefacem că nimic nu s-a-ntâmplat şi că nu există o oarecare formă geometrică roasă în interiorul colţurilor. Desigur, hai să.

P.S. Am uitaaat ! Foarte important: i-am cunoscut pe spadez şi hnu ! :D

Schimb de cărţi strikes back

Pentru că-n Teatru 74 începe Unidrama, de data asta trebuie să schimbăm locaţia cu una care, sincer, nu-mi place prea mult fiindcă nu e aşa de liniştită, da’ mizez pe ora mai puţin înaintată şi pe faptul că deja ne-am afiliat bookblog-ului şi vom fi cu o idee sau două mai mulţi, deci n-o să mă gândesc la comparaţii. :)

În rest… tot eu şi Radu, tot cu mormanu’ de cărţi pe masă. De data asta pe lângă schimbul propriu-zis de cărţi, vrem să discutăm şi despre un protest ce l-am putea organiza împotriva închiderii librăriei Romulus Guga, aşa, s-avem noi conştiinţa împăcată şi să tragem un semnal de alarmă, pentru că nu ştiu ce-am mai putea rezolva. Cine suntem noi să ne răfuim cu băncile ? Trist.

Dup-aia punem şi de-o piesă de teatru, zice Radu. :D V-aşteptăm cu nerăbdare şi cărţi. :)

Bucureşti sau "if only"-ul de pe creier – I

Vineri, 6:30 dimineaţa. Jubilam în faţa blocului, fericită că un anumit post de televiziune avea şedinţă după-masa şi un anumit prezentator trebuia să ajungă mai devreme la ea, tocmai în Bucureşti. Mulţumită lui Cami, o colegă bestială de facultă cu care mă-nţeleg perfect, în mai puţin de 5 minute eram on the road again. :D Un drum plăcut, liniştit, cu mult Tudor Gheorghe…

“Tu cam ce muzică asculţi ?”
“Eu… eu sunt cu rocku’…”
“:) Îmi pare rău, n-avem. Ah, şi noi îţi punem aici Tudor Gheorghe…”

“:)) Staţi liniştiţi !”

Dacă scoteau CD-ul cu Voltaj să-mi arate că au şi rock, poate că stăteam stingheră tot restul drumului, dar aşa… totul perfect. :)

Fiind convinsă că vezica-mi supraplină o să cedeze până acasă la Ionuca, am poposit şi eu unde urma să rămână Cami, apoi am pornit amândouă la plimbare.


în dreaptaaa… Academia Română

în stângaaa… Palatul Parlamentului


Şi acolo, pe bulevardul imens dintre Academia Română şi ditamai Casa Poporului, iaca ce se iţesc vreo două tufe imense din asfalt… Fără sens.


Cami: “Astea nu erau aici când am mai fost.”

eu (privind contrariată): “Hmm…”

Calc strâmb şi în secunda doi aterizez în genunchiul stâng. :))) Blugii impecabili, genunchiul puţin julit, râsete… Doi paşi mai încolo, Cami păţeşte cam acelaşi lucru, moment în care râdeam amândouă cu lacrimi. Noroc că nu trecea ţipenie de om pe-acolo. “Şi dacă ne-ar fi văzut cineva, ce ? Cine dracu’ ne cunoaşte aici ? În Mureş ne dădeau la ziar a doua zi şi făceau breaking news, da’ aici… :)))”

două împiedicate :))

heh, parlament…

uuu, gură de metrou ? :)))

bombs awaaaay

drumul spre clădirea-mamut

front view

aleea utopică din mijlocul Bulevardului Unirii… eternal love <3

viitorul cel mai mare brad din Europa… pe-atunci un morman de fiare


Şi aşa am ajuns la staţia de metrou de la Unirii… M-am despărţit de Cami cu promisiunea că ne vedem a doua zi la târgul de carte şi am pornit la drum cu paşi neîncrezători. N-am să vă spun ce sistem ingenios ( sau nu:))) ) a folosit Ionuca să pot eu ajunge şi intra la ea în apartament fiindcă soseam cu vreo 3 ore înaintea ei. Important e m-am simţit atât de bine încercând să dibuiesc ceva în Bucureşti fără o hartă blestemată ! :D Şi nu doar încercând, ci şi reuşind, deşi recunosc că-n Piaţa Sudului m-am învârtit o grămadă până am găsit staţia prin care circula troleibuzul bun.

După ce-am rezolvat şi misterul numerotării cretine a apartamentelor, there I was. uRMa se uita curioasă la mine; am luat-o-n braţe şi am mângâiat-o atât cât m-a lăsat. Nu era ea foarte dumerită de ce-s eu acasă şi stăpâna nu, aşa că mi-a făcut mâna şi ştrampii ciur. :))) Am pus Radiohead – You pe repeat, am vorbit puţin cu Jen, am făcut un duş şi m-am prăbuşit în patul imens al Ionucăi, privind pe geam lumina gălbuie a apusului. Zâmbeam involuntar şi oftam la fel.

Mi-am amintit că am un sandviş cald (mă rog, a fost cândva) pe undeva prin ghiozdan. Blesteme, s-a vărsat gelul de duş prin zona aia. Nu contează, a fost bun. :)))

La scurt timp după ce-a ajuns Ionuca şi ne-am sufocat huguindu-ne, eu am luat-o din loc să mă-ntâlnesc cu Florin – aş pune link, da’ nu mă lasă. :)) Unirii, brad… cum arată Florin ? :)))) Zâmbesc tuturor tipilor ce trec pe lângă mine, mi se zâmbeşte de fiecare dată înapoi, mă simt derutată şi-l sun. Încă vreo câţiva paşi şi mă auzeam zicând “îmi pare bine”. A urmat o plimbare luuungă şi frumoasă până la Piaţa Victoriei, pe ceaţă şi frig. Cred că niciodată nu mi-a căzut mai bine o plimbare nocturnă prin capitală.

S-a terminat atunci când m-am întâlnit cu Ann, Ionuca şi Alex pentru concertul Kumm.

“Vrei să vii ? Hai şi tu !”
“Mmm… mnu.”

Adică ezitarea e existat. Un pas înainte, totuşi. :)

La Clubul Ţăranului am fost întâmpinată cu un hug de menghină a la transp (:D) şi cu unul absolut întâmplător – şi ce coincidenţă… – de la nimeni altul decât Cougar ai cărui ochi expresivi, albaştri şi frumoşi nici nu visam să-i văd, cu atât mai puţin acolo.

E nevoie de un pic de vin fiert cu scorţişoară şi o bucăţică de portocală ca s-auzi hoţu’ mărturisind anticipat: “Vreau să fur cana” şi tu să fii complice senin la toată tărăşenia. :))))

Iar Kumm… nu fac niciodată două concerte la fel, sau la fel de lungi, fiindcă la ăsta am dănţuit necontrolat aproape 3 ore, de data asta fără să-mi pese prea mult de anemia sudistă din jur. :)) La “Curse” n-a mai fost poezie, iar Domi şi-a dovedit încă o dată geniul în a face show; Oigan m-a-mbrăcat în piele de găină toată noaptea, cât despre Iordache… iar mi-a venit să fac plecăciuni şi să-i leg şireturile. Deja ştiu exact ce piese o să meargă-n loop în winamp când iese albumul nou. “Dance Like Animals” (sau cum naiba se numeşte.. Ionuca ştie mai bine) e prioritară.

Mersi Alex pentru afişul la care nu ajungeam şi pentru drumul până acasă. Dacă vezi vreun geam crăpat la biata maşină, e doar pentru că am cântat ca dementa pe drum, acompaniată de voi. :))) Dar ştii tu, “lasă-mă să mă dedic şi să mă-ncânt direct / tu să nu mă poţi auzi nici c-un timpan perfect”. :)) Ann, Bounty-ul made my night. Ah, şi râsul isteric de tipa cu preşu-n cap. Thank you ! :))) Şi Ionuca, săru’mâna pentru cartofii pai de la 3 dimineaţa. :D

~ va urma ~

Se mai întâmplă

Oh este ! În sfârşit o veste bună ! Credeam până acum că trăiesc în gol, dacă există aşa ceva. Ideea-i că da, merg la Bucureşti, la târgul de carte Gaudeamus. Cu maşina. Şi cu companie. Şi de joi. Şi gratis. Ce-mi pot dori mai mult ? E prea perfect, sigur o să mor. Oricum varianta asta nu e încă 100% confirmată, da’ şi trenu’ e întotdeauna o alternativă, mai ales luat din Sighişoara – mai ieftin, mai rapid.

Sarcina dificilă de-a mă suporta un weekend îi revine tot Ionucăi, deşi o prind şi pe Diana vreo noapte acasă. “Acasă.” Sincere condoleanţe. :)) În rest mai sunt câteva oferte de luzărit diurn… mai aştept. :D Ah, poluarea, metroul, înghesuiala ! Biucarest aiv mist iu său ! :D

În loc să mă gândesc la parţialul examenul pentru două puncte la lexicology de mâine… E 1 şi-un sfert, eu sunt odihnită şi hiperactivă. Important e să mă blegesc doar în maşină/tren, pe drum.

Ieri chiar c-am avut parţial, aşa că timp de scris pe-aici cam ioc, deşi-s multe de scrijelit. Nu contează.

Mdeci certaţi nevestele, bateţi copiii, ascundeţi vinu’ (şi scorţişoara [ştiu, am un fix {:D}]), încă o zi şi-mi fac bagajele. Woohoo ! :D

Later edit -> S-a dus naibii şi perfecţiunea, sau s-a mutat pe vineri. :( Diana. =((
Eh, mă mai consolează mail-ul pe care l-am primit…

Dupa concertul de gala de la Opera Nationala, Kumm revine in
fata fanilor, asa cum ii stim, intr-un concert pentru prieteni.

Kumm va canta vineri, 23 noiembrie, la “Clubul Taranului”,
din cadrul Muzeului Taranului Roman, incepand cu orele 22.00.
“Dupa
concertul de la Opera am ramas datori cu o cantare fanilor care nu au mai prins
bilete. Acest concert este pentru ei. Ne dorim sa fie un concert cald, cu miros de vin fiert si scortisoara” (lol, n.a.), spune Eugen
Nutescu, chitaristul trupei.

Roxa + Bucureşti = concert Kumm, parcă eu le aduc. =)) Plus că vinu’ şi scorţişoara chiar mă fac să mă gândesc că e ceva mai mult decât o simplă coincidenţă la mijloc. :D

On defrost mode

Cam aşa ceva vedeam eu azi dimineaţă (de fapt ce mai atâta modestie… cu noaptea-n cap!) de la geam. Nu-i mult, da’ o fi şi-ăsta un început. :) Aseară ningea feeric. Şi nu c-aş fi mare fană, da’ chiar era ninsoare de-aia de atmosferă, atmosferă de poveste. :)) Frântură de conversaţie dintre mine şi Libi care mă aducea aseară acasă de la şcoală.

eu (zâmbind larg şi tâmp, cu ochii mari): “Uuuuuui’ ce fain niiingeee !”
el (morocănos, bombănind): “Mda… numa’ să mă-ncurce pe mine la condus.”
eu: “…”
el: “Mă da’ chiar că ninge fain.”

:))

yeah it’s a cruel mean cold new day
and outside the snow is still coming down

Vreme de The Cure şi vin fiert cu o basculantă de scorţişoară în el. Vineri am parţial, futu-i.