Ea – femeie perfectă, frapant de frumoasă, cizmuliţe negre cu tocuri ce sună ferm pe asfalt, geantă minusculă ţinută cu stil pe braţul delicat, machiaj impecabil, bijuterii şi accesorii asortate, păr brunet drept, perfect întins şi lung până la jumătatea spatelui.
Eu – primul tricou din dulap peste bluză de corp, blugi suflecaţi superficial, un crac mai sus ca celălalt, adidaşi botoşi, veşnicul rucsac în spinare, mâini în buzunar, păr strâns la întâmplare, stil je m’en fiche.
Nu ne cunoaştem de şase luni, da’ am colindat patru judeţe şi-o capitală împreună. Contrastăm puternic şi ne iubim la fel. :) Ieri eram amândouă la Diverta, sorbind rafturile din priviri. Ea mă-ntreabă într-o doară ce mai recomand, iar eu răspund ingenuu, alergând deja cu ochii pe Poliroame: “Aşa, pentru tine ?”. Simt nişte priviri arzându-mi ceafa. Clipesc de două ori şi-mi aud cu ecou întrebarea ce se metamorfozează-n gafă, apoi îmi întorc ochii mari şi nevinovaţi spre ea. Care ea arborează o mină contrariată şi începe să strige şoptind, sau să şoptească strigând, că nici nu mai făceam diferenţa: “Cum adică pentru tine ? Carte cu futaiuri şi curve, asta vrei să zici, nu ? Ah, mi-ai promis Unsprezece minute şi încă nu mi-ai adus-o, apropo !”
:| Păi şi tu mi-ai promis Lolita şi ai uitat s-o pui în gentuţa cea trendy şi minusculă. Poate nu încape, fiindcă eu încă mă mir cum au loc cursurile acolo. Oricum, întrebarea mea a fost spontană şi fără dedesubturi. Ce treabă am eu dacă cuiva îi plac cărţile cu partide de sex tantric şi amazoane cu libido crescut ? Orgasmul literar al fiecăruia diferă. Numărul meu de contracţii neuronale pe minut nu poate fi mare când citesc Sandra Brown, dar aşa-s construită eu. Tu nu trebuie să fii identic cu mine, iar eu nu am nici o problemă în sensul ăsta. N-o să desconsider pe nimeni doar pentru că citeşte un anumit tip de literatură, atâta timp cât nu trâmbiţează valoarea superioară a cărţilor sale preferate în detrimentul alor mele. Aşa şi-n muzică: cu ce mă incomodează pe mine faptul că vecinu’ e manelist dacă se comportă civilizat şi nu-şi scoate boxa-n geam ?
Şi pentru că sunt împânzite blogurile de tot felul de print-uri book-related, m-am gândit c-ar fi cazul să mă aliniez standardelor şi să pun aici ce-am găsit şi eu mai demult, că tare mult mi-au plăcut.


The power of books – part of the artwork collection of the University of Applied Arts, Vienna
Deşi High Fidelity e o carte-caracatiţă, e abandonată într-un colţ de cameră de aproape o lună. Am un feeling că weekendul ăsta va ieşi din impas. ;)