Fascination Street

Aşa. Îmi plac lepşele precum paiul în ochi, da’ unele-s chiar drăguţe. De exemplu asta de la Liviu, în care ghiciţi ce mare rockeriţă autoproclamată o să se facă de komando. Ea… însămi. Oh well. Schimb puţin ordinea de dragul cronologiei, deoarece combina/casetofonul din maşină au existat înaintea calculatorului/netului. Întâi trebuie să precizez că acelaşi lucru îl va face, dacă vrea, Raul… care nu mai scrie, nu mai desenează, nu nimic şi mă enervează.

Primele 5 albume cumpărate.

1. Five – Invincible. Mda, la 11-12 ani iubeam boy band-urile. V-am zis că n-am crescut cu Led Zeppelin şi Deep Purple. Adevăru-i că am trecut prin multe genuri muzicale până m-am stabilizat cu rocăreala, dar de la groovy-funky, dansabilul “Slam Dunk Da Funk” (de pe primul album) mi se pare că au pornit orientările mele hip hopiste viitoare: Dr. Dre, Timbaland, Jay-Z, Ice Cube, The Roots, din care au derivat pasiunile valabile şi astăzi, trupele care îmbină chitările cu stilul gangsta: Rage Against The Machine, Deftones, early System Of A Down etc. Plauzibilă teorie, nu-i aşa ? Tot scormonind pe youtube, mi-am dat seama şi de unde a pornit marea mea obsesie pentru British accent: de la “Don’t Wanna Let You Go”, of course. În concluzie, influenţa Five a fost una benefică. Oricum, pentru ce urmează… nu mai am nici o scuză.

2. Eiffel 65 – Europop. C’mon, album ieşit în ‘99, aveam fix 12 ani şi iubeam noutatea eurodance-ului, stil pe care am început să-l urăsc doar în anii următori, când timpanele mele necizelate descopereau trance-ul şi underground house-ul.

3. Westlife – Westlife. Liviutz, te omor pentru leapşa asta. Ce să fac, caseta cu timbru’ ce marchează produsul original mă incriminează. O vrea cineva cadou ?

4. Activ – În transă. Deja cochetam cu electronica, iar Activ erau mult mai faini şi mai puţin comerciali atunci. Proof.

5. Scooter – 24 Karat Gold (Best Of). Ehe, ăsta e un CD câştigat la Mix FM, la un concurs de câteva săptămâni în care a trebuit să dovedesc că-s cea mai înfocată fană Scooter. Eu, well… am făcut un site şi i-am dat gata pe toţi. Nu ştiu cât de mult îmi plăceau mie aceşti deschizători de drumuri în ale techno-ului, da’ mi-a plăcut competiţia şi ideea de CD original străin, care pe atunci, ca şi acum, costa mult mai mult decât îmi atârna mie buzujebu’.

Primele 5 albume piratate.

1. DJ Tiesto – In Search Of Sunrise 2. Doamne, cât mi-a plăcut de omu’ ăsta. Nici astăzi nu aş refuza un concert cu el. ISOS 2 mi se pare una din cele mai mişto compilaţii de trance chiar şi acum, nu ştiu dacă a depăşit-o pe parcurs alta de când am rupt eu legătura cu genu’. Începe cam aşa. Relaxant, dreamy, fascinant, “orgasmic trance” – cum numeam eu stilul când eram pice … am aflat mai apoi de noţiunea de progressive, da, mulţumesc – tre’ să sap printre CD-uri după toate ISOS-urile şi să downloadez partea a şasea.
2. BT – Movement In Still Life. Altu’ ce mi-a marcat copilăria. “Yah man. Beat, vibez and energy, hear dis.” Mi se pare incredibil cum încă mai reacţionez, după atâţia ani, atâtea evenimente şi atâtea schimbări, la muzica lor. Totul a pornit de la sublima “Mercury And Solace” care se află pe ISOS 2 al lui Tiesto.
3. Delerium – Karma. Dark ambiental, new age, voiceless industrial… cam asta defineşte stilul vechi Delerium, foarte bun de ascultat noaptea în cimitir, de altfel, dar deloc recomandat. De la Karma încoace, lucrurile au stat puţin diferit; au apărut versurile şi vocaliştii, evident, dar doza de misticism a rămas. Totuşi, canadieni au fost scoşi la rampă şi făcuţi cunoscuţi în Europa de, nu-i aşa, Tiesto. Clasice: Innocente (Tiesto Mix) şi una de suflet, Silence (Airscape Mix) – my favourite remix of all times… şi tot Silence (Tiesto Mix). Sarah honey, vocea ta nu se dezminte.
4. ATB – Addicted To Music. Până la albumul ăsta, nu prea l-am băgat în seamă pe acest foarte drăguţ nene. OK, un pic la “Fields Of Love” (clasic), da’ abia atunci m-a atins mai mult la corazon. Evident, versurile erau mai lucrate (sau hm, tocmai au început să existe) şi reuşea să transmită mai mult. Oricum, valoric nu l-a depăşit niciodată pe Tiesto, pentru mine ofc. L-am văzut şi la Peninsula, deci pot spune că mi-am încheiat socotelile cu el.
5. Beseech – Souls Highway. Uuuu, rock ! Mbine, gothic, da’ rock. Mi-a plăcut foarte mult coverul ăsta după Abba şi atât, e clar că n-a fost una din trupele decisive pentru convertire, având în vedere că asta s-a petrecut abia acum 5 ani. Înclinaţia exista, anyway.

5 oameni care mi-au influenţat gusturi muzicale.

• DJ Armand de la Radio Contact, pe atunci, mi-a picurat microbul Tiesto în vene. Nu uit nici acum emisiunea “Vineri nu mi-e somn”, nici formularea lui în debutul piesei “Urban Train”: “Tiestooo… de când îl aşteptam pe băiatu’ ăsta.” Marcant personaj, eram fascinată de vocea sa şi gusturile lui muzicale ce au devenit şi ale mele pentru ani buni.
• HotSauce the rapper, pe care-l cunosc de o veşnicie. În tot acest timp a fost (şi va rămâne mereu) cel mai bun furnizor de hip hop, rap, r’n'b şi trip hop fără de care n-aş fi descoperit cum e să te plimbi în nopţile de vară cu maşina, ascultând “Midnight In A Perfect World” în timp ce vântul îţi răvăşeşte pletele. Thanks dude. Insight, foresight, more sight.
• Mihnea de la Luna Amară, acum nişte ani, într-un mail despre calitatea muzicii underground româneşti, mi-a spus doar patru nume: Kumm, Travka, Blazzaj şi Implant Pentru Refuz. Au devenit biblie.
• rockerii mei: Cotoară, Vlad, Pavel şi Braşo, de dorul cărora mor acum. Îmi lipsesc enorm nopţile în Cage din clasele a X-a şi a XI-a, beţiile şi compania feciorilor acestora. Odată cu facultatea, fiecare a luat-o pe drumul lui. Trist destul. De la Cotoară am învăţat câte ceva despre gothic metal, de la Vlad despre heavy, Pavel era singurul cu care puteam să-mi împărtăşesc imensa pasiune pentru KoRn, iar odată cu Braşo au venit grunge-ul şi Blazzaj peste noi, le-am descoperit împreună. Fuck it, I want back to highschool !

de la stânga la dreapta: Vlad, eu, Cotoară, pe băncile liceului.

Cotoară şi Braşo la un concert Zdob şi Zdub

Pavel & IR la şcoală.

Cred că-s mai mult de 5. Darned leapşă. Noah, amu-i cald afară ? Mă bucur. Să trecem la alta, bine plasată sub centură de Cougar. Un film în care mi-ar plăcea să trăiesc. Of, Cougare. Uite cum mă faci tu să-mi dau seama că degeaba filmele mele preferate sunt Pulp Fiction, Snatch, Lock, Stock And Two Smoking Barrels, Se7en, Fight Club, Saw şi alte răutăţi de genu’, pentru că doar Love Actually mi-ar face plăcere să-l simt pe pielea mea. Atmosfera brit + accentul britanic + dialogurile inteligente + umorul sec englezesc = viaţa perfectă. Asta merge mai departe la Cristy, evident.