Ce rost are ?

Nici unul. Tocmai asta e. Faptul că nimic nu duce nicăieri ar trebui să înlesnească încercarea. Scrâşnitul din dinţi şi încleştarea pumnului. Imperfecţiunea cercului ce devine ne-cerc. Dispariţia ultimei brume de sănătate mentală. Spasmul versus linia continuă. Momentul sinucigaşului înainte să se arunce. Plus alte construcţii cu predicat deficitar. Ideea e că tot ce se-ngroapă, se dezgroapă mai abitir. Singurii îngropaţi definitiv suntem noi. Destinaţia finală oricum va fi un maldăr de oase şi nişte carne dezagregată, în care se infiltrează diverse green hairy maggot blowflies.

De-asta mi-am amintit de Proust şi un pasaj ce mi-a rămas încrustat în intelect de hăt… acu’ doi-trei ani. Asta-mi place la Proust, că toarnă tot muntele de sare. Poate într-o zi tot găsesc volumul I, nu de la III în sus, fiindcă altfel pot să tot caut timpul pierdut. :)

“Trebuie observat că constanţa unui obicei este îndeobşte în legătură cu absurditatea lui. Faptele ieşite din comun se fac în general numai când şi când. Dar dintre vieţile nesăbuite, în care maniacul se lipseşte el însuşi de toate plăcerile şi-şi impune cele mai mari suferinţe, aceste vieţi sunt acelea care se schimbă cel mai puţin. La fiecare zece ani, dacă ai curiozitatea, îl vei întâlni pe nenorocit dormind la orele când ar putea trăi, ieşind la orele când n-ai nimic altceva mai bun de făcut decât să te laşi asasinat în stradă, bând lucruri îngheţate când e cald, totdeauna pe cale să-şi îngrijească un guturai. O mică pornire de energie, într-o singură zi, ar fi de ajuns ca să schimbe totul, o dată pentru totdeauna. Dar tocmai aceste vieţi sunt de obicei apanajul unor fiinţe incapabile de energie. Viciile sunt alt aspect al acestor existenţe monotone pe care voinţa ar fi de ajuns să le facă mai puţin cumplite.”

Ce dracu’, mă mai apucă. De zevzea. Capriciu, ca capriciu. Se regăseşte cine vrea poate şi scapă cine poate vrea.

3 thoughts on “Ce rost are ?

  1. morbo, nu, de fapt aici duminică a picat luni.

    călătorru, mda, asta era ideea, şi dacă eu pot, pretind (de multe ori degeaba) şi de la alţii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *