Iar cuget, da’ mai bine m-aş lăsa

Io nu ştiu cui i-am greşit în halu’ ăsta, de mi-a pus prin jur numai aroganţi şi laşi. Cele mai enervante specii existente pe planetă.

Ceilalţi cunoscuţi, să le zicem, aşa generic, prieteni, încep să-şi caute specialist pentru căpăţână. Eu nu numai că-i sprijin, da’ îmi dau seama că-i mai şi însoţesc dacă pot, pentru că-n ritmu’ ăsta mă fac vecină cu Ionuca, da’ nu-n sensu’ bun.

A studiat cineva teoria textului ? E naşpa. Atât de naşpa.

Badass

I`m such a jerk. :))

Nu ştiu dacă am mai zis, da’ vecinu’ de deasupra, de la patru, e the cutest neighbour ever. Îl cheamă Zoli, are părul creţ, ochelari, un pic de barbă bine tunsă, e mereu cu rucsacul în spinare, iar când ne întâlnim, absolut întâmplător, desigur, ies scântei. There is chemistry. Adică mnoah, se-nţelege, nimeni nu-şi dă bună ziua mai pătimaş ca noi. :))

Anul trecut, când îi picurau ţevile din baie, am fost cea mai fericită. Ce conta că tavanul meu năpârlea şi avea şi o pată imensă, verzuie, pe el ? Tot ce aşteptam era momentul în care venea să-ntrebe dacă mai curge. :)) Mă rog, unii oameni sunt incapabili de a găsi o parte frumoasă în asta, dovadă că pe ai mei i-a apucat un soi de delirium tremens mai blând, iar muma chiar a zis la un moment dat, oftând dureros, că în ritmul ăsta o să-i vedem vecinului fundul (ăsta e un fel de cur, vorba lui Cătă). “Ceea ce nu poate fi foarte rău”, am gândit eu în gura mare, lăsându-i pe ai mei cu fălcile sprijinite de gresie. ;))

Partea proastă în toată epopeea asta e plodu’ vecinului, o zgâmbă de copilă blondă de vreo patru ani. Deşi la-nceput m-am lăsat cucerită de mutrişoara angelică de păpădie gingaşă, am aflat cu cine am de-a face când debutul weekendurilor mele s-a transformat în coşmar în loop. Mnu, nu coşmar, subestimez realitatea cruntă.

În fine, ideea e că de vreo doi ani de zile, sâmbetele şi duminicile mele încep cu tot soiul de bocănituri matinale, ţipete şi alte manifestări primitive ce se propagă curios de zgomotos prin pereţi. Asta aşa, în jurul orei 8 dimineaţa. Toate din cauza faptului că cutest neighbour şi soţia (pentru că, nu-i aşa, trebuia să existe şi aşa ceva în povestire) au făurit vlăstarul acesta blond şi energic.

Aşa că de fiecare dată când ne-ntâlneam prin lift, îmi venea să-i spun vecinului să-şi ţină-n frâu pruncul, să nu-i mai dea ciocolată seara, s-o lege de calorifer, s-o pună-n cămaşă de forţă în dimineţile de weekend, ceva, ca să pot şi eu să dorm în pace. Pentru că ştii, I’m a night person şi ora 8 e pentru mine echivalentul orei 12 pentru cineva care doarme de la 10, aşa că dacă nu-ţi potoleşti odrasla poleită cu aur, o să studiezi inestetica frumosului pe ea după ce-o potcovesc cu tocurile alea cu care tot tropăie ca o ceată de elefanţi panicaţi ! Sigur, nu ştiu cât ar fi înţeles el din asta. Poate-l determinam cel mult să-i citească mai multe poveşti înainte de culcare, doar pentru impresia artistică. :-??

Aşa că trebuie să vedem la ce forma tâmpită de răzbunare am recurs în cele din urmă. :))

De când au început ăştia de la OMV să împartă mingi originale la nu ştiu câţi litri de carburant cumpăraţi, mi-am luat deja una de volei şi alta de fotbal, şi imediat îmi iau şi de baschet. La vară mă gândesc chiar să iniţiez campania „Nu mai fi statist în faţa monitorului !” cu ajutorul lor. :)) Deocamdată, fiind sesiune şi înnebunind între patru pereţi… mă joc un soi ciudat de volei cu tavanu’ în speranţa că exasperez şi eu pe cineva. [Nu credeam nici o clipă că se pot produce atâtea hazarduri domestice din cauza unei biete mingi, da’ m-am convins când am lovit accidental un pahar de Pepsi şi am curăţat apoi o zi întreagă un perete.] Not very clever, dar măcar sunt cu o idee mai originală decât toţi calorifer-fighterii care-i am ca vecini. ;))

Şi sună. Sună tare. Nu atât de tare ca Gălăgia – ediţia de weekend de la etaju’ patru, dar mult mai tare decât Metallica la nişte boxe amărâte de calculator. Mă rog, depinde de viteza de execuţie. Working on it. :D Oricum, alţii au înnebunit din cauza unor picuri repetitivi de apă în ghiuvetă, aşa că nu subestimaţi niciodată puterea voleurilor care zdruncină un apartament din temelii mwahahaha ! :))

În speranţa că am dovedit încă o dată cât pot fi de parşivă, de mârşavă şi de fără sens, e momentul să abandonez această proză-scurtă wannabe şi să mă întorc la ale mele poezii, gramatici şi mingi de volei din pauze. Make luv to a voleyball.. ball, not war. Da. Exact aşa ceva.

Sesiune

Roxa: atatea am de facut.
Roxa: nici nu stiu de ce sa ma apuc.
Roxa: mai stau sa ma gandesc.
Roxa: =))

SilentPain: eu zic sa..
SilentPain: nu faci nimic
SilentPain: :))

Roxa: yeah.
Roxa: best solution.
Roxa: :))

SilentPain: doamne..
SilentPain: cum am ajuns la facultate, Roxa?
SilentPain: :))

Roxa: al catelea an e in care dezbatem chestia asta ?
SilentPain: cum am trecut de clasa I?
SilentPain: :))

Roxa: cu facutul de nimic ?
Roxa: nu stiu.
Roxa: sincer.
Roxa: :))

SilentPain: daca oi avea copil..
SilentPain: in luna a 9-a, momentul 0..
SilentPain: o sa ma intreb si atunci..
SilentPain: oare ce sa fac..
SilentPain: sa-l nasc..
SilentPain: sa nu-l nasc..

Roxa: =))
SilentPain: :-?
SilentPain: :))

Roxa: si cand o sa trebuiasca sa mor…
Roxa: o sa-mi fie prea lene.
Roxa: I`ll ponder.
Roxa: :))

SilentPain: =))
SilentPain: si toti la capataiul tau… sfantul petru cu usa deschisa…
SilentPain: shh.. Roxa iz ponderings.
SilentPain: :))
SilentPain: ma fascineaza sa il pun la sfarsitul cuvintelor.
SilentPain: sper sa nu scriu asa si la examen.
SilentPain: cu s la toate cuvintele.
SilentPain: :))

Roxa: eu cu z am bai.
Roxa: si intotdeauna vreau sa scriu IR in loc de I.
Roxa: stupid internet.

SilentPain: =))
Roxa: :))
SilentPain: no..
SilentPain: vine Ionut. =))

Roxa: ahhahahahahha

Grickle ! :D

Nu mă pot opri din râs. :)) După ce-am crezut, acum ceva vreme, că am dat peste cele mai lipsite de sens desene din istorie, şi anume Joe Cartoon, săptămâna asta am realizat că mă înşelasem amarnic. :))

Grickle, adică Graham Annable, desenează şi face tot felul de filmuleţe amuzante. Am să sar peste partea cu benzile desenate pentru că nu prea-s obişnuită cu cele care nu au un schepsis la sfârşit, ci sunt sub formă de story, ca în varianta pe hârtie. Nu m-ar deranja dacă ar fi ceva continuu, dar un update o dată pe săptămână e cam puţin, cred. Oricum, aici e Dunk. :)

Filmuleţele, în schimb, mi se par geniale, în felul acela sec, ridicol şi un pic mai horror care ştiu că numai pe mine mă putea atrage, dar what the heck, poate se mai găsesc fani. :))

The Last Duet On Earth – pentru melomani – unul din favoritele mele. ;))
Botched – pentru iubitorii de pisici. :)
Zoo – pentru jungla în care trăim. :))

Day Off ia premiul cel mare. Meaningless, but so true. Clasic. Am păţit asta de nenumărate ori. :))

Aş mai scrie despre destule, dar am de lucru şi de învăţat. Nişte unii nu-nţelege (zi-le Loredana, sau cum era :)) ) că nu-s construită pentru nimic altceva decât entertainment, teh bastardz. :))

Cuget, deci nu dorm

  • Dat fiind faptul că s-a întors tata de pe meleaguri franţuze, am din nou bec în cameră. Asta deoarece el, spre deosebire de urmaşa sa mai puţin norocoasă-n ale centrimetrilor, ajunge să înlocuiască un biet bec ars.
  • Sunt în urmă cu multe, da’ cel mai mult cu somnul. Dacă ziua ar fi de 36 de ore, tot nu mi-ar ajunge să mă mocăiesc în dulcele stil clasic. Oricum, nu ţine figura. În condiţiile astea nu se poate dormi, unde astea ε {fulgere, tunete, vânt, caniculă, :-SS }
  • Încă mi se scurg ochii după cartea cu ţigani; agonizez gândindu-mă când la ea, când la biletul la B’estfest pentru care-s cam… la jumătatea drumului. Hmpf.
  • Mă tot pregătesc să zic ceva inteligent despre Eminescu şi n-am când. Şi am mai descoperit şi muzică bună. Şi am citit. Şi, şi, şi… Ştie cineva vreo metodă de-a opri timpul (sau de a-l staţiona, că mnoah, tot e la modă… 8-| ) ? Nu ? Bummer.
  • Săptămâna viitoare am deja două colocvii. Dup-aia vreo 7 examene. Help ?
  • Secretarele reprezintă cea mai primejdioasă specie de nefe. O şefă de grupă a deranjat-o pe o creatură d-asta din băutul cafeluţei, iar la o serie de ţipete distanţă, a fost deposedată cu brutalitate de foile cu programarea examenelor, cu promisiunea că datele vor fi fixate ele de ele, cum vria muşkii lor. Ştiu când am vreun examen ? Nu. O să merg cu shotgunu’ la facultă ? Cât de curând.
  • Nu ştiu cum sună toate astea, da’ eu de fapt sunt uber relaxată şi sarcasmul mi-e în floare, spre râsetele şi icnetele colegilor din timpul cursurilor. ;))
  • Cireaşa de pe tort. Discuţie între doi tipi. Overheard:

“Raluca o are cam strâmtă, zici că fut o copilă. Şi n-are ţâţe deloc. Nu prea-mi place.”
“Hm… auzi, tu ţi-ai dat seama de-o chestie ? Femeile după 21 de ani nu mai sunt deloc atrăgătoare. Eventual dacă arată mişto la faţă, altfel n-aş sta cu una.”
“Da mă, ai dreptate, şi cum Raluca are şi gura aia ascuţită… :( ”

După care apare Raluca cea făr’ de sâni, cu gură ascuţită şi errr… ceva mai strâmt, zice el. O zeiţă. Superbitatea-ntruchipată. Surpriză, iubita celui care-i puncta tacticos “defectele”. Îmbrăţişări, limbi, iubire eternă… Mda. :))

Deci brace yourselves, mai am o lună şi expir. Dragă iubitu’ Ralucăi, când fac 21 de-ani beau o bere şi-n cinstea ta, urându-ţi multă impotenţă sau ejaculări precoce. :D

Îi grav

Poţi să-ţi dai seama că lucrurile nu merg tocmai bine şi situaţia în care eşti se poate numi lejer critică atunci când, să presupunem prin absurd, unul din părinţi te pune să-i faci CD-uri cu muzică populară, iar tu, rocker înfocat, începi ori să te regăseşti în versuri, ori să te gândeşti cum ar suna piesa cu distors şi nişte versuri schimbate.

“Foaie verde mărăcine” – da’ de foaie verde marijuana ce zici ?
“Măi bădiţă negricios” – mie-mi plac mai blonzi.
“Bate-o Doamne bătrâneţe / Ţi-aminteşti de tinereţe” – w0rd !
“La multă lume-am cântat” – încă-mi pare rău pentru asta şi doresc, pe această cale, să-mi cer scuze faţă de publicul de la FânFest 2007.
“M-aş vinde şi pentr-un leu / Numa’ el să fie-al meu” – no comment.

Aşa pierd eu vremea cu undergroundu’ muzicii folclorice, în loc să-mi văd de ale mele… Dacă mai apar dovezi şi pe last.fm, m-arunc.

Movie chit-chat

Nu mă cuprinde febra holbatului la filme foarte des, dar şi când mă apucă, parcă nu-mi mai vine să ies din gaura neagră formată şi să revin la realitate, o gaură şi mai neagră. :)) N-am avut curajul să mă apuc de Lost (sezonul 4) şi 24 înainte de sesiune. Serialele le las pe vară, cam în ordinea asta, după clasicele de mai sus, evident: Prison Break, Cheers, Little Britain, South Park (sezonul 4), The Simpsons, Family Guy, Futurama, Rome, Seinfeld (sezonul 4), şi dacă mai este vreme, Sex And The City şi Desperate Housewives, dar nu ţin neapărat. Încă nu mă pup cu genu’ ăsta de seriale şi nu găsesc nici un fel de explicaţie. :)

Revenind…

Instant classics

  • American History X – Văzut şi revăzut de o grămadă de ori. E un film foarte controversat, iubit atât de neo-nazişti, antisemiţi, cât şi de antirasişti şi anti-xenofobi, tocmai pentru că prezintă punctul de vedere al ambelor “tabere” şi pentru că finalul, cel puţin în varianta apărută în cinema, este deschis. Am tot citit despre film şi se pare că, iniţial, finalul era mult mai bine definit şi înclina clar balanţa în favoarea rasismului, tocmai pentru a-i sublinia efectele dăunătoare. Desigur, nu multă lume ar fi înţeles asta, aşa că filmul te lasă, practic, să gândeşti şi să alegi singur. Iar Edward Norton, pe lângă faptul că joacă fenomenal şi are un rol de excepţie, mai e şi uber hot. :)) Merită.
  • Juno – Ce-aş fi făcut eu dacă m-aş fi trezit însărcinată la 16 ani ? De la mai multă dramă până la mult mai multe crize de isterie, tot. :)) Ce face Juno ? Ăsta e tot farmecul filmului. Nu mă mir că a luat atâtea premii şi un Oscar. Totul e atât de inteligent, de amuzant şi de simplu, încât mă mir că a reuşit să se ridice din oceanul de filme făcute cu mult mai mulţi bani ca să devină atât de cunoscut. Mai e şi o mică parte muzicală ce nu trebuie lăsată neamintită. Sonic Youth does not suck ! :P
  • Something’s Gotta Give – GE-NI-AL !!! O să mă uit la filmul ăsta şi când o să am 50 de ani şi probabil o să plâng. Acum am zâmbit amar, deşi e o comedie formidabilă despre femei… mă rog, despre o tipă singură şi în vârstă. :)) Multe adevăruri se spun în film, dintre care cel mai mişto mi se pare ăsta. Oricum, am râs cu lacrimi şi mi se pare cea mai mişto comedie descoperită în ultima vreme. Jack Nicholson rămâne la fel de carismatic. ;))

Drame hardcore/light

  • Reign Over Me – Asta e aia hardcore, la care recunosc spăşită că am izbucnit la un moment dat în lacrimi. :)) Cred că eram, pur şi simplu, în starea aceea de spirit. E vorba despre un tip care şi-a pierdut familia în atentatele de la 11 septembrie şi despre un fost coleg de facultate al acestuia, care încearcă să-şi dea seama dacă respectivul e nebun sau doar traumatizat. :) Adam Sandler, din nou, în rolul omului bătut de soartă, e un deliciu; ca de obicei, e maestru în arta stârnirii progresive a interesului. Dacă vă aşteptaţi la un film cu mesaj politic despre atentate, lasaţi-l baltă, e doar un pretext pentru intriga întregii acţiuni.
  • Freedom Writers – Un film despre rasismul din America, mai exact despre o anumită perioadă din istoria ţării despre care am şi învăţat, mai mult sau mai puţin, dintr-un eseu la facultate. Pe scurt: o profesoară schimbă mentalitatea tuturor elevilor săi cu privirire la discriminare. Mi-a făcut poftă să citesc “The Diary Of Anne Frank”, damned movie. :) Mă rog, de fapt e o provocare pentru orice avid de informaţie. [Film adaptat după carte, carte cu şi despre evenimente reale.]

Mooozaaak ! :D

  • High Fidelity – Am scris despre aici.
  • That Thing You Do ! – Clasica poveste a unei trupe one-hit-wonder, pe care mulţi probabil n-o cunosc sau n-o înţeleg: faima, banii, femeile şi succesul nu sunt tocmai reţeta potrivită pentru longevitate. Oricum, dacă mai aud pe cineva cu “filmul ăsta e despre dragoste”, îl/o vizitez cu drujba. :))
  • Across The Universe – Musical, tribut The Beatles – superb ! :) Cred că e primul musical care chiar îmi place. Pe lângă faptul că în film apar Joe Cocker şi Bono de la U2, actorii sunt foarte eye-candy, mai ales cei doi din rolul principal; tipul mai are şi un accent britanic care m-a dat pe spate. ;)) Se cântă mult şi foarte bine, iar trimiterile la The Beatles sunt nenumărate. Nici nu mi-am dat seama de toate până n-am aruncat o privire aici.
  • Hype ! – Care-i faza cu semnul de exclamare de la sfârşitul titlurilor filmelor despre muzică din ’96 ? :)) Aşa, deci… la Hype! m-am uitat aseară şi mi-e foarte proaspăt în memorie. Un documentar foarte reuşit despre Seattle, muzica grunge de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, şi impactul pe care l-a avut asupra economiei oraşului. Nu numai. E cam tot ce trebuie să ştii despre grunge. Şi uite aşa mi s-au spulberat mie visele despre magia Seattle-ului. :)) Trebuia să-mi închipui că muzica bună nu poate porni decât de la ceva mai puţin bun, ca să nu zic rău (gândăcelul din chihlimbar style). Asta n-o să mă împiedice să merg acolo cândva. 8-> M-au trecut fiorii şi-am avut piele de găină pe durata întregului documentar. Mi se pare genial momentul în care se explică trecerea de la punk-rock la grunge. PE CHITARĂ ! Rezultatul ? “The most noisy… the most absurd… heaviest thing that was going.” :X Părticele mai interesante din film se găsesc şi pe youtube, începând de-aici, iar aici e faza de care ziceam, cam între 2:00 – 2:37. Real smooth. B-)

De umplutură

  • American Pie 4, 5, 6 – M-au relaxat, nu zic nu, dar mi se pare tot mai răsuflate pe măsură ce înaintează. Ca de obicei, calitatea filmului e invers proporţională cu numărul la care ajunge, dar de ce să ne oprim când putem scoate bani doar din nume ? 8-|

NO !

  • Hostel 2 – Nici n-am apucat să-l văd pe tot, mi se pare grotesc. Îmi pare rău dacă Eli Roth are impresia că film horror înseamnă tăieri de organe reproducătoare masculine de către gagici focoase. :)) Da, ok, am înţeles că s-ar putea să existe în lume locuri în care oamenii plătesc pentru astfel de fetişuri înspăimântătoare, dar partea a doua chiar nu mai era necesară. Point made, moving on. :))

Gata cu huzurul. Urmează perioada de abstinenţă, adică sesiunea.