Gemenii Mizerabili şi “OMFG !!!!!”-ul de rigoare
Cred că tocmai am descoperit cel mai bun album al anului.
Se iau două voci cizelate, supravieţuitoare ale drogurilor, veterane ale alcoolului: una gravă, baritonală, alta uşor înaltă, melodioasă; doi monştri sacrii ai anilor ’90: vocalul grungerilor Screaming Trees, vocalul şi chitaristul trupei alternative The Afghan Whigs. Omul care a colaborat cu Kurt Cobain, Queens Of The Stone Age şi Isobel Campbell (Belle & Sebastian), şi omul care a cântat cu Dave Grohl (Nirvana/Foo Fighters), Mike Mills (R.E.M.) şi Thurston Moore (Sonic Youth). Mark Lanegan şi Greg Dulli.
Se mai dau cinci ani de incertitudini, declaraţii la posturi de televiziune şi mici tease-uri pe pagina de myspace. Intrigile şi misterul fac presa să-i declare pe cei doi film noir-ul muzicii rock. Rezultatul ? “We had to become The Gutter Twins because that’s how we were perceived.“
Şi pentru că orice trupă care se respectă lucrează îndelung la un album şi îl finisează pentru a fi cât mai natural, Lanegan şi Dulli au zis stop joc după cinci ani, au semnat cu prestigioasa SubPop din Seattle şi au lansat pe piaţă, în martie 2008, albumul de debut, această mică minune în 12 piese, pe numele ei Saturnalia.
Albumul pune în valoare un amalgam de stiluri, de la rock întunecat, cu orgă şi chitară nervoasă, până la folk-blues intens cu influenţe de dark ambiental, cu un mic popas electro, cireaşa de pe tort fiind doza de misticism a pieselor. L-am ascultat de-o grămadă de ori în două nopţi şi mi se pare dreamy, fascinant şi dat dracului, la propriu. 
Când am auzit prima oară Idle Hands, transportam nonşalant nişte cărţi de la un birou la celălalt. Inutil să zic că le-am scăpat şi, în cele câteva fracţiuni de secundă în care am conştientizat că e doar un intro şi boxele mele sunt date exagerat de tare, mi-a fulgerat prin cap motivul inventării mătăniilor şi apei sfinţite 
:
All Misery/Flowers e alt punct de reper al albumului. Chitara aia ţinută în distors mă face să-mi pierd minţile, în sensul bun, desigur, iar pentru versuri şi modul de interpretare încă fac plecăciuni. 
Hold on, hooold on, hold on, all misery gone.
The Stations deschide albumul şi ne introduce în atmosfera de duminică ploioasă pentru care parcă a fost creat. Se potriveşte ca o mănuşă.
În rest, mai sunt chitare ţinute în frâu pe lângă o orgă dementă, demnă de Addams Family, şi mostre de artişti desăvârşiţi care experimentează cu muzica electronică. Bestial. Genial. Nu mai am cuvinte, cert e că talentul nu trece odată cu timpul, cel puţin nu în cazul celor doi.
Se recomandă călduros grungerilor, fanilor U2, celor enamoraţi de gothic rock, mister şi macabru. 
True, true, albumul e foarte misto! Vocea lui Lanegan e… IOI!
Bine, nu numai aia 
super misto piesele…se vede ca esti buna la descoperit albume noi
Ionuca, oh daaaa. E cel mai mişto de anu’ ăsta, imho, iar Lanegan e demenţă, as fuckin’ usual.
Adela, mersi mult, blondie.
Chiar nu credeam c-o să-ţi placă stilul. 
Buna dimineata varzo!
Ai zis fani U2?
Il ascult cap-coada si revin cu impresii, promit
Am descoperit. Persoana I. Persoana mea!
yes, Lageman rocks
but still, aussies rock more! 
De ce toată lumea îmi scoate limba ?
Rob Fleming (
), nooo. NOOOOO. Imposibil ! 
Albumu’ e lansat în martie, suntem în mai… CUM A AJUNS IAR LA TINE PRIMA DATĂ ?! AAAAA !! 
Florin, da, aşa mi se pare.
Revino. 
Diana, hmmm… de fapt ar trebui să se inventeze o a patra persoană, “prietena a cărui prieten are o prietenă care…” etc.
D, shut it ! It was 4 o’clock in the morning !
Cum de o ajuns la tine numai acuma?
Oricum, se găseşte pe net de prin februarie. Excelent album. Dacă te interesează cum sună live, intra pe link pentru că o altă bucată de Babylon Noise tocmai o fost la concert şi l-o postat.
(de inceput: se vede c-am fost la mare de 1 mai ca am stat muuuult sa calculez cat fac 6 si cu 8)
pe mine m-ai convins. si daca era doar ultimul paragraf si nimic altceva si m-ai fi convins
Maria, eu l-am descoperit tocmai datorita “bucatii” respective din Babylon Noise. Eu dat la Roxa – Roxa placut – Roxa scris. To conclude with… small /blog/ world.
Roxa, imi place mai mult persoana I plural. Ce zici de-un “noi”?
(ei da, asa mai merge, acum am avut 1 +1 :D
revin cu impresii prime: da baaai!!! muzica, frate! asa! iar all misery este…. ce sa mai. imi place.
În speranţa că mai sus amintita colaborare cu Isobel Campbell ţi-o plăcut te anunţ că tocmai o apărut pe net una nouă – Isobel Campbell and Mark Lanegan – Sunday At Devil Dirt. Asta aşa, şă nu o găseşti prin iulie
Maria, de-acum Babylon Noise e biblie, ok ?
Da’ mai am şi eu o grămadă ce nu există acolo (acum mă consolez şi eu cum pot, na 
). Cât despre albumul ăla, tocmai ce-am intrat în posesia lui. Thankiez, da’ de-aia tot îţi pun vreo piedică pentru “iulie” ăla când te văd. 
Silvia, în ciuda matematicii precare, mă bucur enorm că-ţi plac.
Diana, da’ ce zici de noi.doc şi de noi – the sequel.doc ?
Se accepta şi piedica şi complimentu
Ioi, numa când mă gândesc câte am şi nu am zis nimic de ele (încă). Şi ştiu că îs şi de care nu am dat încă. De aia şi trag cu ochii în curţile vecinilor
Yup, Ze Gutter Twins r priti nais indid.
The Gutter Twins exista ca proiect din 2005, cand au si concertat, in pararel cu Twilight Singers. Multi dintre cei de pe scena au cantat si in TS.
Anyway…ma bucur ca din ce in ce mai multa lume ii descopera desi n-as recomanda celor pasionati din macabru, gothic and all stuff. Ar rata morala albumului. Oamenii astia n-au nicio treaba cu gothicul ca gen muzical ci doar ca lyrics.
Babylonoise nu scrie despre toate lucrurile descoperite si ascultate zilnic.
Maria, păi mă bucur, sunt o grămadă blocaţi în propriul lor univers format dintr-un singur gen muzical pe care îl consideră superior. Apreciez, vecino.
green, IR iz glad iu laicz ‘em. Ivin in italicz.
Babylonoise, exact atitudinea asta mă face să-mi fie silă de majoritatea site-urilor de genu’ din România. Ultima propoziţie. Iartă-ne pe noi, muritorii de rând, care îndrăznim să demitizăm, ascultând în fiecare zi, o trupă despre care aţi scris.