Cam sălbatică, da
Citeam asta la Cake şi am simţit cum mă părăsesc toate incertitudinile, pa, noapte bună. Deci situaţiunea şade-n felu’ următor: lume bulucită-n toate colţurile clubului, forfotă generală, el singur pe-un scaun, nimeni în jurul lui pe-o rază de câţiva metri şi, incredibil, raza se mută odată cu el, el îmi oferă un loc alături, eu roşeşc şi murmur mulţumiri că e-ntuneric şi nu se vede. Ca mai apoi tot eu să bâlbâi un refuz politicos, să plec şi să stau mai departe stingheră, aruncând priviri pe furiş, timorată de reacţia de mai devreme. Ajung acasă şi ce fac ? Verific blog, myspace, last.fm, hi5, deviantart, ba mai dau şi-un search numelui pe google. Aha ! E o chestie de mentalitate ! Background-ul românesc, pus în cârcă din stare embrionară, m-a stricat. Oh, şi eu care credeam că sunt timidă… Whew. 
De fapt, nu cred că e vorba nici de una, nici de alta. It’s pure lameness and I’m guilty as charged. 
Dar nu se poate trece cumva peste toată partea cu datingu’ ? Nu se inventează vreo nouă regulă în codul bunelor maniere în sensul ăsta ? N-am nimic împotriva acestei perioade ingrate când e vorba de o persoană pentru care ştiu că vreau să merg până la capăt, dar când e vorba doar de tatonarea terenului, cheful mă salută din mers şi-şi vede netulburat de treabă. Asta de prin clasa a IX-a, când ieşeam cu un tip tare dulce, o bomboană de băiat, care-mi aducea câte-un trandafir de fiecare dată când ne-ntâlneam. Sărind peste partea în care eu trebuia să străbat tot bulevardul călătorind cu o floare spinioasă în mână, singurul lui cusur era veşnica întrebare de fiecare dată când mă conducea acasă: ” Pusi ? 
” Mcee ?! Wtf ?! Dar nu puteai tu să-ţi vâri odată limba adânc în gâtu’ meu, nuuu, trebuia să-mi laşi sechele. 
Hahahahahhahaha!!! Pusi?! HAHAHAHA!!!! Poor Roxa! IOI!
)
)
So bloody funny!
Ioi, apropo de flori! URASC sa primesc flori “pe strada”. Mi se pare atat de penibil sa ma plimb cu ea/ele in mana prin tot orasul. Bleah. *exceptia e data de florile de primavara: ghiocei, branduse etc, care sunt mici si nu sar asa tare in ochi; in rest, mai bine mi-ar lua o ciocolata decat o floare
*
Eu ma chinui atata sa fac chestii deosebite si mai dau si eu peste fete care nu apreciaza si ma roaga sa incetez
Cine v-o intelege
Ionuca, mdea, pusi. Acu’ o să faci mişto de mine cu asta de fiecare dată când ai ocazia, nu ?
Pe mine nu mă deranjează să mă plimb cu buchetu’ în braţe sau cu floarea-n mână, atâta timp cât a) n-are spini; b) nu se întâmplă foarte des. Da’ mi-e că n-o să mai găsesc nici un ruacher romanticos, cum era exemplul de mai sus. 
Florin, păi asta-i problema voastră, că vreţi să ieşiţi voi în evidenţă cu ceva şi nu vă gândiţi dacă e necesar/plăcut pentru ea.
Cine v-o-nţelege pe voi, deci. 
Eh, glumesc, nu există regulă pe sexe.
Pusi?
*don’t kill me, please!*
Exista roacheri romanticosi, iti zic io
si da, pusi e… geeeeze 
Ma rog, tatonarea poate f misteux. Mai ales daca a friend who is a boy becomes a boyfriend prin celebra tactica baga’ti odata limba in gatu meu 
*acolo era: “poate fi f misteux”
Ionuca, die.
Arana, da’ nu m-am îndoit nici o clipă de existenţa lor, doar de intersectarea vieţilor noastre.
Iar asta cu boy friend care devine boyfriend e teren minat. 
asa, roxa, tell it like it iz.
poate totusi gagicile ar chiar putea zice cu gura deschisa ce scrii tu acolo, ar fi mai usor pentru toata lumea
Poţi să ştii. Deja nu mai am greţuri ca atunci când eram pice.
sunt unele expresii pe care le aud si folosesc frecvent, dar pe care nu le-am vazut vreodata scrise. ”poti sa stii” a fost clar una in ele.
Uhm, şi asta-i de bine sau de rău ?
Adică… doza mare de oralitate-n scris. Mnu’sh, mi-a venit pur şi simplu-n buricele degetelor. 
e de bine, eram intr-un moment din ala de drogat care se uita la mana lui si se mira ca are 5 degete