Movie chit-chat
May 17th, 2008 at 7:21pm
Nu mă cuprinde febra holbatului la filme foarte des, dar şi când mă apucă, parcă nu-mi mai vine să ies din gaura neagră formată şi să revin la realitate, o gaură şi mai neagră. 
N-am avut curajul să mă apuc de Lost (sezonul 4) şi 24 înainte de sesiune. Serialele le las pe vară, cam în ordinea asta, după clasicele de mai sus, evident: Prison Break, Cheers, Little Britain, South Park (sezonul 4), The Simpsons, Family Guy, Futurama, Rome, Seinfeld (sezonul 4), şi dacă mai este vreme, Sex And The City şi Desperate Housewives, dar nu ţin neapărat. Încă nu mă pup cu genu’ ăsta de seriale şi nu găsesc nici un fel de explicaţie. 
Revenind…
Instant classics
- American History X – Văzut şi revăzut de o grămadă de ori. E un film foarte controversat, iubit atât de neo-nazişti, antisemiţi, cât şi de antirasişti şi anti-xenofobi, tocmai pentru că prezintă punctul de vedere al ambelor “tabere” şi pentru că finalul, cel puţin în varianta apărută în cinema, este deschis. Am tot citit despre film şi se pare că, iniţial, finalul era mult mai bine definit şi înclina clar balanţa în favoarea rasismului, tocmai pentru a-i sublinia efectele dăunătoare. Desigur, nu multă lume ar fi înţeles asta, aşa că filmul te lasă, practic, să gândeşti şi să alegi singur. Iar Edward Norton, pe lângă faptul că joacă fenomenal şi are un rol de excepţie, mai e şi uber hot. Merită.
- Juno – Ce-aş fi făcut eu dacă m-aş fi trezit însărcinată la 16 ani ? De la mai multă dramă până la mult mai multe crize de isterie, tot. Ce face Juno ? Ăsta e tot farmecul filmului. Nu mă mir că a luat atâtea premii şi un Oscar. Totul e atât de inteligent, de amuzant şi de simplu, încât mă mir că a reuşit să se ridice din oceanul de filme făcute cu mult mai mulţi bani ca să devină atât de cunoscut. Mai e şi o mică parte muzicală ce nu trebuie lăsată neamintită. Sonic Youth does not suck !
- Something’s Gotta Give – GE-NI-AL !!! O să mă uit la filmul ăsta şi când o să am 50 de ani şi probabil o să plâng. Acum am zâmbit amar, deşi e o comedie formidabilă despre femei… mă rog, despre o tipă singură şi în vârstă. Multe adevăruri se spun în film, dintre care cel mai mişto mi se pare ăsta. Oricum, am râs cu lacrimi şi mi se pare cea mai mişto comedie descoperită în ultima vreme. Jack Nicholson rămâne la fel de carismatic.
Drame hardcore/light
- Reign Over Me – Asta e aia hardcore, la care recunosc spăşită că am izbucnit la un moment dat în lacrimi. Cred că eram, pur şi simplu, în starea aceea de spirit. E vorba despre un tip care şi-a pierdut familia în atentatele de la 11 septembrie şi despre un fost coleg de facultate al acestuia, care încearcă să-şi dea seama dacă respectivul e nebun sau doar traumatizat. Adam Sandler, din nou, în rolul omului bătut de soartă, e un deliciu; ca de obicei, e maestru în arta stârnirii progresive a interesului. Dacă vă aşteptaţi la un film cu mesaj politic despre atentate, lasaţi-l baltă, e doar un pretext pentru intriga întregii acţiuni.
- Freedom Writers – Un film despre rasismul din America, mai exact despre o anumită perioadă din istoria ţării despre care am şi învăţat, mai mult sau mai puţin, dintr-un eseu la facultate. Pe scurt: o profesoară schimbă mentalitatea tuturor elevilor săi cu privirire la discriminare. Mi-a făcut poftă să citesc “The Diary Of Anne Frank”, damned movie. Mă rog, de fapt e o provocare pentru orice avid de informaţie. [Film adaptat după carte, carte cu şi despre evenimente reale.]
Mooozaaak ! 
- High Fidelity – Am scris despre aici.
- That Thing You Do ! – Clasica poveste a unei trupe one-hit-wonder, pe care mulţi probabil n-o cunosc sau n-o înţeleg: faima, banii, femeile şi succesul nu sunt tocmai reţeta potrivită pentru longevitate. Oricum, dacă mai aud pe cineva cu “filmul ăsta e despre dragoste”, îl/o vizitez cu drujba.
- Across The Universe – Musical, tribut The Beatles – superb ! Cred că e primul musical care chiar îmi place. Pe lângă faptul că în film apar Joe Cocker şi Bono de la U2, actorii sunt foarte eye-candy, mai ales cei doi din rolul principal; tipul mai are şi un accent britanic care m-a dat pe spate. Se cântă mult şi foarte bine, iar trimiterile la The Beatles sunt nenumărate. Nici nu mi-am dat seama de toate până n-am aruncat o privire aici.
- Hype ! – Care-i faza cu semnul de exclamare de la sfârşitul titlurilor filmelor despre muzică din ’96 ? Aşa, deci… la Hype! m-am uitat aseară şi mi-e foarte proaspăt în memorie. Un documentar foarte reuşit despre Seattle, muzica grunge de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, şi impactul pe care l-a avut asupra economiei oraşului. Nu numai. E cam tot ce trebuie să ştii despre grunge. Şi uite aşa mi s-au spulberat mie visele despre magia Seattle-ului. Trebuia să-mi închipui că muzica bună nu poate porni decât de la ceva mai puţin bun, ca să nu zic rău (gândăcelul din chihlimbar style). Asta n-o să mă împiedice să merg acolo cândva.
M-au trecut fiorii şi-am avut piele de găină pe durata întregului documentar. Mi se pare genial momentul în care se explică trecerea de la punk-rock la grunge. PE CHITARĂ ! Rezultatul ? “The most noisy… the most absurd… heaviest thing that was going.” 
Părticele mai interesante din film se găsesc şi pe youtube, începând de-aici, iar aici e faza de care ziceam, cam între 2:00 – 2:37. Real smooth. 
De umplutură
- American Pie 4, 5, 6 – M-au relaxat, nu zic nu, dar mi se pare tot mai răsuflate pe măsură ce înaintează. Ca de obicei, calitatea filmului e invers proporţională cu numărul la care ajunge, dar de ce să ne oprim când putem scoate bani doar din nume ?
NO !
- Hostel 2 – Nici n-am apucat să-l văd pe tot, mi se pare grotesc. Îmi pare rău dacă Eli Roth are impresia că film horror înseamnă tăieri de organe reproducătoare masculine de către gagici focoase. Da, ok, am înţeles că s-ar putea să existe în lume locuri în care oamenii plătesc pentru astfel de fetişuri înspăimântătoare, dar partea a doua chiar nu mai era necesară. Point made, moving on.
Gata cu huzurul. Urmează perioada de abstinenţă, adică sesiunea.
Posted in I like to movie it
Mai, eu am plans in draci la Something’s gotta give
Is there smth wrong with me???
Juno e ATAT de misto
Love it! Iar coloana sonora totally rocks! B&S! 
Ps. Mie E. Norton nu mi se pare asa de hot
Reign over me
None of pr0n? What’s wrong with you?
Ionuca, maybe.
Păi se vede că nu te-ai uitat la film să vezi cum arăta Mr Norton. IMDb quote: “Edward Norton gained 30 pounds of muscle for his role.” 
B&S sunt prea leşinaţi pentru gusturile mele. 
Miercureanu, is that an order ?
Văraru, neah. N-am bani de bere şi nu merge altfel.
C’mon, ti-ai facut timp sa te uiti la sapte idiotenii cand eu ma rog de tine de aproape doua luni sa te uiti la Casablanca?
@ Roxa: ba l-am vazut hapt de 2 ori
And come on, you KNOW I don’t like guys with muscles. Yeak, yeak, yeak!
Fluffy ftw!
N-ai menţionat că Charlie juca Shadow of the Colossus, care părerea lui Văraru e gege. Şi momentul artistico-muzical în care Charlie şi cu Alan făceau pe rock-starurile. Şi că joacă Liv Tyler! Mna şi High fidelity a fost fain, dar unde-i Cusack acum? Ultima întrebare, care e mai bună decât filmul?
Ultima întrebare, tu torni bere pe tine când te uiţi la pr0n?
Cristy, m-ai prins.
Uite, îţi promit că nu mă mai uit la nici un alt film până nu văd Casablanca. Pe cuvânt de Roxă. 
Uhm, hai că patru idioţenii am identificat, care-s restul de trei ? Şi nu-mi spune că Hype! doar pentru că nu-ţi place grungeu’… 
Ionuca, păi nu e atât de musculos încât să-mi stârnească greaţa. You know I’d choose fluffy over muscular anytime, too.
Văraru, Liv Tyler joacă şi în That Thing You Do!, cu Tom Hanks cu tot. Am pus link-uri spre IMDb, cine vrea află. Nu ştiu care e mai bun în cazul ăsta, cartea încă n-am citit-o, dar filmul a fost mişto. Torn bere ÎN mine.