Badass
I`m such a jerk. 
Nu ştiu dacă am mai zis, da’ vecinu’ de deasupra, de la patru, e the cutest neighbour ever. Îl cheamă Zoli, are părul creţ, ochelari, un pic de barbă bine tunsă, e mereu cu rucsacul în spinare, iar când ne întâlnim, absolut întâmplător, desigur, ies scântei. There is chemistry. Adică mnoah, se-nţelege, nimeni nu-şi dă bună ziua mai pătimaş ca noi.
Anul trecut, când îi picurau ţevile din baie, am fost cea mai fericită. Ce conta că tavanul meu năpârlea şi avea şi o pată imensă, verzuie, pe el ? Tot ce aşteptam era momentul în care venea să-ntrebe dacă mai curge. Mă rog, unii oameni sunt incapabili de a găsi o parte frumoasă în asta, dovadă că pe ai mei i-a apucat un soi de delirium tremens mai blând, iar muma chiar a zis la un moment dat, oftând dureros, că în ritmul ăsta o să-i vedem vecinului fundul (ăsta e un fel de cur, vorba lui Cătă). “Ceea ce nu poate fi foarte rău”, am gândit eu în gura mare, lăsându-i pe ai mei cu fălcile sprijinite de gresie. 
Partea proastă în toată epopeea asta e plodu’ vecinului, o zgâmbă de copilă blondă de vreo patru ani. Deşi la-nceput m-am lăsat cucerită de mutrişoara angelică de păpădie gingaşă, am aflat cu cine am de-a face când debutul weekendurilor mele s-a transformat în coşmar în loop. Mnu, nu coşmar, subestimez realitatea cruntă.
În fine, ideea e că de vreo doi ani de zile, sâmbetele şi duminicile mele încep cu tot soiul de bocănituri matinale, ţipete şi alte manifestări primitive ce se propagă curios de zgomotos prin pereţi. Asta aşa, în jurul orei 8 dimineaţa. Toate din cauza faptului că cutest neighbour şi soţia (pentru că, nu-i aşa, trebuia să existe şi aşa ceva în povestire) au făurit vlăstarul acesta blond şi energic.
Aşa că de fiecare dată când ne-ntâlneam prin lift, îmi venea să-i spun vecinului să-şi ţină-n frâu pruncul, să nu-i mai dea ciocolată seara, s-o lege de calorifer, s-o pună-n cămaşă de forţă în dimineţile de weekend, ceva, ca să pot şi eu să dorm în pace. Pentru că ştii, I’m a night person şi ora 8 e pentru mine echivalentul orei 12 pentru cineva care doarme de la 10, aşa că dacă nu-ţi potoleşti odrasla poleită cu aur, o să studiezi inestetica frumosului pe ea după ce-o potcovesc cu tocurile alea cu care tot tropăie ca o ceată de elefanţi panicaţi ! Sigur, nu ştiu cât ar fi înţeles el din asta. Poate-l determinam cel mult să-i citească mai multe poveşti înainte de culcare, doar pentru impresia artistică. 
Aşa că trebuie să vedem la ce forma tâmpită de răzbunare am recurs în cele din urmă.
De când au început ăştia de la OMV să împartă mingi originale la nu ştiu câţi litri de carburant cumpăraţi, mi-am luat deja una de volei şi alta de fotbal, şi imediat îmi iau şi de baschet. La vară mă gândesc chiar să iniţiez campania „Nu mai fi statist în faţa monitorului !” cu ajutorul lor. Deocamdată, fiind sesiune şi înnebunind între patru pereţi… mă joc un soi ciudat de volei cu tavanu’ în speranţa că exasperez şi eu pe cineva. [Nu credeam nici o clipă că se pot produce atâtea hazarduri domestice din cauza unei biete mingi, da’ m-am convins când am lovit accidental un pahar de Pepsi şi am curăţat apoi o zi întreagă un perete.] Not very clever, dar măcar sunt cu o idee mai originală decât toţi calorifer-fighterii care-i am ca vecini.
Şi sună. Sună tare. Nu atât de tare ca Gălăgia – ediţia de weekend de la etaju’ patru, dar mult mai tare decât Metallica la nişte boxe amărâte de calculator. Mă rog, depinde de viteza de execuţie. Working on it. 
Oricum, alţii au înnebunit din cauza unor picuri repetitivi de apă în ghiuvetă, aşa că nu subestimaţi niciodată puterea voleurilor care zdruncină un apartament din temelii mwahahaha !
În speranţa că am dovedit încă o dată cât pot fi de parşivă, de mârşavă şi de fără sens, e momentul să abandonez această proză-scurtă wannabe şi să mă întorc la ale mele poezii, gramatici şi mingi de volei din pauze. Make luv to a voleyball.. ball, not war. Da. Exact aşa ceva.
Roxa draga, esti nebuna!
Pe de alta parte, cam 90% din maghiarii pe care ii stiu din BM sunt über hot. I see a pattern here
(completare la Ionuca) – si au o voce de te scurgi numai cand te saluta… da de ce tre sa aiba copil?
@Roxa: inteleg ca la vara facem un volei?
da, si vecii mei deasupra poseda o maimuta urlatoare (maimutica…ihh…ca sa fiu si io dragut, ca doar-i un copil de trei ani…
. noroc ca-s plecati in germania in cea mai mare parte a timpului.
si inainte sa se mute ei in apartament, speculatorul care a cumparat apartamentul de la cei de dinainte s-a trezit sa aduca imbunatatiri radicale apartamentului fix intr-o sesiune de ianuarie-februarie. a fost rau. foarte rau.
woow, ce de ”apartament” am scris…
Ionuca, or fi mai exotici.
Arana, şi mai multe, dacă vrei.
morbo, exces de apartament şi deficit de tot câte-o literă.
Tremurai de nervi ? 
Eh, tu ai noroc, I guess I’m doomed forever. 
Io nu am probleme foarte mari cu vecinii…ca, deh stau la tara….
In schimb, Ionuca are dreptate, ungurii au un ”je ne sais quoi” al lor, care ii face altfel decat ceilalti…noah, intelegi tu!
Băieţile ungureşti sunt cul când se apucă de despicat firu-n 4 prin autobuse.
aia cu literele am zis ca se intelege
nu stiu, io am prieteni din mures care le zic asa de unguroaice
Exotici, my ass! Sunt misto si gata
irinutza, ferice de tine.
Păi.. vorbesc altă limbă. Şi cam atât. 
Văraru, unii dintre ele, igen igen.
morbo, da, şi io tot aud că sunt focoase. Interesant. I will never know. Rewind… ai prieteni aici ?
Ionuca, unii da, unii nu… ca şi românaşii noştri.
pai asa…din ce vezi, cum e? asa-i? ca nu era vorba chiar de intimitati intime
din mures (metropola voastra plus sate si orase – cu accent pe tarnaveni-tirnaveni (?)) veniti la sibiu la facultate si ramasi
las’ k faci tu copchii si vezi pah dracu
morbo, ştii cum e cu generalizările astea, lăsând acum gluma deoparte ? La Peninsula se întâmplă un fenomen ciudat în fiecare an: vine lume de prin toate colţurile ţării cu anumite idei preconcepute, stau ce stau, toată lumea le vorbeşte în română, apoi, la primul cuvânt auzit în maghiară: “omg, am venit la unguri.”
Adică aş îndrăzni să zic că nu prea e adevărat, e un mit ca oricare altul, cel puţin din vasta mea experienţă cu ele şi fără intimităţi intime. 
Roxa: bine ca ma-ntreaba morbo
Roxa: daca-s focoase unguroaicele..
Roxa:
SilentPain:
SilentPain: ai avut vreo experienta cu ele?
SilentPain: men.
Roxa: fantezia lui, frate.
Roxa:
Roxa: FRATE
Roxa: AAAAAAAAA
Roxa:
SilentPain: of, soro, soro..
SilentPain:
Roxa: ahahahahhahahahahahhaa
Roxa: nu pot sa cred c-am zis aia.
Kill me now.
Lee, cred că pe-atunci o să-mi dai tu destule detalii despre viaţa de părinte.
he, he, de la ai vostri am auzit-o, eu numa am cerut si alte pareri, mai obiective
e, la peninsula au si ei cam 1/2 dreptate. io cand ma duc in oltenia, de exemplu, si zic omg am venit la olteni, am aproape 100% dreptate
OK, si rezultatul voleiului pe tavan?
WE WANT RESULTS! WE WANT RESULTS!
Apropo, data viitoare cand te gandesti la ceva diabolic, Roxa, te rog frumos sa incluzi in gandurile tale urmatoarele obiecte:
- sticla alcool medicinal (cantitate mare, deci sticle)
- crocodil metalic de contact
- cablu izolat (grosime izolatie minim 1 cm), diametrul firului minim 5cm
- manusi si cizme din cauciuc (natural, daca se poate)
- sursa principala de curent electric a blocului (dinainte de sigurante), sau, daca se poate, direct pe stalp, si asa, din cate stiu, aveati o statie de transformare prin apropiere
Modul de asamblare si utilizarea cred ca sunt evidente.
Nu ar fi mai frumos ?
şi eu am avut parte de un tratament de genul ăsta. cu mici precizări: la mine era o bestie mică, română, masculină care plângea non stop. acum a crescut şi nu mai plânge. bate mingea, fuge prin casă, urlă, urlă şi ai lui la el că de ce urlă şi să nu mai urle… mă rog, cunoşti dinstracţia. eventual putem înfiinţa noi tipuri de anunţuri la flash: schimb bestie mică, masculină, extrem de gălăgioasă de la un etaj superior cu una similară masculină. cer şi ofer gălăgie enervantă!
morbish, afirmaţia aia e pur şi simplu… greşită, eufemistic vorbind.
Adim, dacă aveam chef să le dau foc, foloseam direct chibriturile pesediste, nu mă complicam în halu’ ăla.
Cătă, nu vreau să o schimb, mi-e că ăsta al tău o să-mi bată cu mingea de fotbal în podea… chestie care depăşeşte clar mingea de volei în tavan.
Miruna, uhm, cu plăcere.
Dacă ajungi anu’ ăsta pe-aici şi dacă se ţine acest mirific festival care e peste o lună şi un pic şi ai cărui organizatori nu se-ndură de noi nici în ruptul capului, mişcă un deget să ieşim la o bere, ceva. 
[...] mai amintiţi pe cutest neighbour de la etaju’ 4 ? Da’ pe copila lui blondă care bocăne în weekend ? Mnoah, i-o adus [...]