And teh winnerz R:

Bestial campionatul ăsta de domino, luptă foarte strânsă, râsete şi discuţii despre drujbe. :))

Locul IAnn – Vladimir Nabokov – “Pnin” + două beri, una de la mine şi alta de la Ionuca. Ideea noastră pentru locul I a fost să facem cinste oricui câştigă şi să ne deplasăm în oraşul lui/ei special pentru asta, fără nici o obligaţie din partea premiatului/-ei. :D Bucureşti scrie pe mine, woohoo. :)) Ann dear, here I come ! :D

Locul IIVăraru – Nick Hornby – “Febra stadioanelor ” + Carola Arbel – “Jurnalul Ozanei” + “Transformarea lui Martin Luke şi alte povestiri”.

Locul IIIIrinuţa – Tom Eaton – “Codul cavalerilor” + Camille de Angelis – “Mary renăscută”.

Felicitări, bre. :) Sper să ne-ntâlnim la Peninsula şi să ne jucăm pe iarbă, cum ne-am promis. ;)) Următorul campionat încă nu ştim de ce va fi. :D

Iar eu… în sfârşit am timp de filmul ăsta. :X

Dominoes League – update

Noaptea asta a expirat termenul limită pentru înscrieri, aşa că eu şi Ionuca am tras la sorţi grupele. :) Mai jos aveţi ce-a ieşit + link-uri către fiecare, să aveţi timp să vă cunoaşteţi şi să vă jucaţi joi. :) Câştigătorii se vor şti deja după faza grupelor, având în vedere că veţi rămâne numai trei. Mai departe… semifinala şi finala, dar despre asta vorbim vineri. ;)) Aşadar…

Grupa 1:

Iulia
Spadez
Diana

Grupa 2:

Văraru
Denisa
Auraş

Grupa 3:

Irinuţa
Alexei
Ann

Vineri, de la 21:00, sunteţi toţi pe Yahoo Dominoes, room Maxilla, unde eu sau Ionuca o să vă dăm invite la o masă privată. :D This is gonna be fuuuuun. :D Good luck, everyone ! :)

Cam sălbatică, da

Citeam asta la Cake şi am simţit cum mă părăsesc toate incertitudinile, pa, noapte bună. Deci situaţiunea şade-n felu’ următor: lume bulucită-n toate colţurile clubului, forfotă generală, el singur pe-un scaun, nimeni în jurul lui pe-o rază de câţiva metri şi, incredibil, raza se mută odată cu el, el îmi oferă un loc alături, eu roşeşc şi murmur mulţumiri că e-ntuneric şi nu se vede. Ca mai apoi tot eu să bâlbâi un refuz politicos, să plec şi să stau mai departe stingheră, aruncând priviri pe furiş, timorată de reacţia de mai devreme. Ajung acasă şi ce fac ? Verific blog, myspace, last.fm, hi5, deviantart, ba mai dau şi-un search numelui pe google. Aha ! E o chestie de mentalitate ! Background-ul românesc, pus în cârcă din stare embrionară, m-a stricat. Oh, şi eu care credeam că sunt timidă… Whew. #:-S

De fapt, nu cred că e vorba nici de una, nici de alta. It’s pure lameness and I’m guilty as charged. :))

Dar nu se poate trece cumva peste toată partea cu datingu’ ? Nu se inventează vreo nouă regulă în codul bunelor maniere în sensul ăsta ? N-am nimic împotriva acestei perioade ingrate când e vorba de o persoană pentru care ştiu că vreau să merg până la capăt, dar când e vorba doar de tatonarea terenului, cheful mă salută din mers şi-şi vede netulburat de treabă. :)) Asta de prin clasa a IX-a, când ieşeam cu un tip tare dulce, o bomboană de băiat, care-mi aducea câte-un trandafir de fiecare dată când ne-ntâlneam. Sărind peste partea în care eu trebuia să străbat tot bulevardul călătorind cu o floare spinioasă în mână, singurul lui cusur era veşnica întrebare de fiecare dată când mă conducea acasă: ” Pusi ? ;;) ” Mcee ?! Wtf ?! Dar nu puteai tu să-ţi vâri odată limba adânc în gâtu’ meu, nuuu, trebuia să-mi laşi sechele. 8-|

Dominoes League cu premii :)

E 5 fără ceva dimineaţa, iar eu şi Ionuca punem de-un campionat, după ce ne-am petrecut aproape toată noaptea jucându-ne diverse, dintre care cel mai mult ne-a amuzat dominoul de la yahoo (a se citi râs cu lacrimi de trilulil). Aşa că, dacă tot avem cărţi de dat, ne-am gândit să facem un campionat de Y!Dominoes. :)

Reguli: Cam ca la fotbal. :)) Voi vă înscrieţi până miercuri seară la roxa2oo2[at]yahoo[dot]com (cu o, nu zero) sau za.rainbow[at]gmail[dot]com, noi tragem la sorţi cine cu cine joacă, se joacă trei partide (vineri noaptea de la 21:00, deci aveţi grijă cum vă înscrieţi), iar cine câştigă merge mai departe, şi tot aşa. Bine-nţeles, noi nu participăm la nici un meci, dar o să fim kibitzi (gotta love that word :)) ). Da, Yahoo Games are opţiunea asta. :))

Premii: Cărţi, evident. :) Pentru locul III2 cărţi, pentru II3 cărţi, iar pentru I, premiul va fi ceva mai deosebit. :)) Adică o surpriză de proporţii, zic, plus o carte. Avem idei tare năstruşnice. ;))

Afiş: îl rugăm frumos pe Văraru. ;;) Mulţumiiiiim. :D

Cum se joacă: Asta dacă nu ştiţi deja, desigur, puteţi afla de-aici. Aveţi destul timp să vă antrenaţi. :)

That’s it. Bloggergents and bloggerladies, let the games begin. :D

Diseară

Momente de hardcoreală a la Guerrillas şi de ieşit din stări letargico-primăvăratice. În plus, cântă şi cei pe ai căror muzică “nu ne (?) putem bate” (am încheiat citatul), adică Amberskin, cu Lee ce-o să transpire şi D care-o să se bălăngăne în stilul caracteristic. :))

Cine-a fost mintea strălucită care-a plasat strategic concertul în mijlocu’ săptămânii ? Ştiu şi asta, doar că nu-nţeleg de ce toată lumea l-a ascultat. =))

Cât despre faptul că o să zic “Roxa” şi-o să intru nestingherită… I’M SORRY, I’M REALLY SORRY ! Fur din pâinea artistului, ştiu, recunosc spăşită… da’ ăia 7 mii refuză să facă pui. :))

Mărunţişuri

Din evenimentele ultimei luni şi nu numai (atenţie, post lung şi plictisitor despre viaţa mea):

  • Sunt înnebunită după merele verzi cu gust de miere.
  • Lume din toate colţurile ţării ţine neapărat să-mi facă tot felul de cadouri în ultima vreme. Încă nu ştiu ce să cred despre asta.
  • Wtf is this ? Se numeşte asta poezie ?
  • Cum să uit de concursul de traductologie ? Stupid, old… stupid and old !
  • Muma nu e chiar atât de avansată precum am crezut. Mai ieri voia să-şi aprindă o ţigară cu stick-u’ de 4 giga. :))
  • Încă nu e suficient de cald să dorm cu geamul deschis şi nu-mi convine.
  • Unele ziare şi-au făcut facelift. Păcat că scriu la fel de prost. Nu dăm nume Zi de Zi.
  • Am 20 de ani şi încă nu am învăţat că Pepsiul şi laptele nu merg împreună. Am trăit degeaba.
  • Is there some world hair crisis we are not aware of ? După Nick de la Luna Amară, s-a tuns (foarte) scurt şi Domi de la Kumm.
  • Telefonul meu e posedat. De fiecare dată când primesc un mesaj, îmi arată şi unul mai vechi ca nou. Din păcate, toate sunt de la una şi aceeaşi persoană. :/
  • Salivez abundent după cartea asta.
  • Îmi lăcrimează ochii. La lumină, în întuneric, când citesc, când mă uit într-un punct fix… Wtf ?! :/
  • Zilele astea am simţit nevoia să mă joc ceva, aşa că mă tot gândesc dacă merită să-mi reinstalez SIMS 2 sau nu. Pentru siguranţa examenelor mele, mai bine nu. Totuşi, m-am jucat la Adela ceva mult mai înapoiat de atât, ceva de prin yahoo games, cu o bătrânică şi nişte mâţe care orăcăiau cam enervant, dar jocul în sine era addictive, şi de viciată ce sunt, abia m-a mai smuls Adela din faţa monitorului ca să mergem la cursuri.
  • …care Adela stă într-un cămin studenţesc, unde aproape m-am mutat şi eu… mai rămâne să-mi duc prosop şi periuţă de dinţi. ;)) Acum serios, mi-e mult mai comod aşa decât să mă duc şi să mă reîntorc de-acasă, pe jos, în timpul ferestrelor.
  • Aici sunt şi acum. Şi tre’ să plec, am cursuri până la 8. La 9 ajung acasă. Yey.

Gemenii Mizerabili şi “OMFG !!!!!”-ul de rigoare

Cred că tocmai am descoperit cel mai bun album al anului.

Se iau două voci cizelate, supravieţuitoare ale drogurilor, veterane ale alcoolului: una gravă, baritonală, alta uşor înaltă, melodioasă; doi monştri sacrii ai anilor ’90: vocalul grungerilor Screaming Trees, vocalul şi chitaristul trupei alternative The Afghan Whigs. Omul care a colaborat cu Kurt Cobain, Queens Of The Stone Age şi Isobel Campbell (Belle & Sebastian), şi omul care a cântat cu Dave Grohl (Nirvana/Foo Fighters), Mike Mills (R.E.M.) şi Thurston Moore (Sonic Youth). Mark Lanegan şi Greg Dulli.

Se mai dau cinci ani de incertitudini, declaraţii la posturi de televiziune şi mici tease-uri pe pagina de myspace. Intrigile şi misterul fac presa să-i declare pe cei doi film noir-ul muzicii rock. Rezultatul ? “We had to become The Gutter Twins because that’s how we were perceived.

Şi pentru că orice trupă care se respectă lucrează îndelung la un album şi îl finisează pentru a fi cât mai natural, Lanegan şi Dulli au zis stop joc după cinci ani, au semnat cu prestigioasa SubPop din Seattle şi au lansat pe piaţă, în martie 2008, albumul de debut, această mică minune în 12 piese, pe numele ei Saturnalia.

Albumul pune în valoare un amalgam de stiluri, de la rock întunecat, cu orgă şi chitară nervoasă, până la folk-blues intens cu influenţe de dark ambiental, cu un mic popas electro, cireaşa de pe tort fiind doza de misticism a pieselor. L-am ascultat de-o grămadă de ori în două nopţi şi mi se pare dreamy, fascinant şi dat dracului, la propriu. :)

Când am auzit prima oară Idle Hands, transportam nonşalant nişte cărţi de la un birou la celălalt. Inutil să zic că le-am scăpat şi, în cele câteva fracţiuni de secundă în care am conştientizat că e doar un intro şi boxele mele sunt date exagerat de tare, mi-a fulgerat prin cap motivul inventării mătăniilor şi apei sfinţite :)) :

All Misery/Flowers e alt punct de reper al albumului. Chitara aia ţinută în distors mă face să-mi pierd minţile, în sensul bun, desigur, iar pentru versuri şi modul de interpretare încă fac plecăciuni. ^:)^ Hold on, hooold on, hold on, all misery gone.

The Stations deschide albumul şi ne introduce în atmosfera de duminică ploioasă pentru care parcă a fost creat. Se potriveşte ca o mănuşă.

În rest, mai sunt chitare ţinute în frâu pe lângă o orgă dementă, demnă de Addams Family, şi mostre de artişti desăvârşiţi care experimentează cu muzica electronică. Bestial. Genial. Nu mai am cuvinte, cert e că talentul nu trece odată cu timpul, cel puţin nu în cazul celor doi.

Se recomandă călduros grungerilor, fanilor U2, celor enamoraţi de gothic rock, mister şi macabru. ;))