Se usucă şi cade

De câteva zile, mai exact din dimineaţa petrecută în cămin, mă doare-n cap constant şi continuu. La momentul respectiv eram ferm convinsă că e vorba doar de o mahmureală, dar trecerea timpului mi-a dovedit că mă-nşel. O fi de la cele plus opşcinci de grade de-afară, sau poate tre’ să mă fac aragaz cu patru ochi şi o ramă neagră şi groasă, de ‘telectuali… sau e doar modul subtil al organismului de a-mi atrage atenţia că poate-ar fi cazul să încep să dorm noaptea, nu ziua, 8 ore, nu 5 sau mai puţin etc.

Da’ de unde. Pentru consolări deşarte s-au inventat prietenii cu vorbe-n gură. :))

Potrivit lor, n-am nimic, desigur. E doar un proces normal de creştere a creierului care nu mai încape în cutia craniană. Sau dacă nu, oricum pot sta liniştită, nu-s nici mahmură şi nici n-am nevoie de ochelari, e doar o tumoare inoperabilă. Mulţumesc, mă simt mult mai bine acum. :))

Nici să zac nu pot, tre’ să omenesc nişte lume în zilele ce urmează, iar Tuborg Strong nu cred că va contribui la îmbunătăţirea stării mele de sănătate, da’ cui îi pasă ? ;))

E tradiţie deja: de fiecare dată când mă doare capul, ascult indie. Aşa s-a nimerit mereu, iar asocierea îmi este acum inevitabilă. Una e continuarea normală a celeilalte. What came first, headaches or indie rock ? :)) Franz Ferdinand şi Kaiser Chiefs sunt la mare preţ zilele astea. O yea. :]

Franz Ferdinand – Outsiders
Asculta mai multe audio Muzica »

Heavy night last night

Ce mişto ar fi party-urile cu pizza şi bere din căminele studenţeşti dacă:

  • nu ţi-ai uita periuţa de dinţi acasă;
  • a doua zi n-ar trebui să te prezinţi la munci în folosul… facultăţii (?);
  • nu ar trebui să explici ce tocmai s-a întâmplat în V For Vendetta între orele 3 şi 5 dimineaţa;
  • nu ai simţi, dis de dimineaţă, că ai nevoie urgentă de transplant de cap.

Aşa că între un somn de nevoie şi o zi de practică de 5 ore aleeeeg… ce să fie, ce să fie ? :))

And remember kids, “there is no aspect, no facet, no moment of life that can’t be improved with pizza.” Word !

Audit

x 2l.

Oh my god, what was I thinking ? I`ve poisoned myself. It`s back to water with you, missie. And a little bit of detox won`t hurt, either. :]

Quickiez

  • Vineri am ultimul examen, adică mama lor, a tuturor celorlalte examene ale căror note nimeni nu se înghesuie să le afişeze nicăieri, şi apoi gata, totul revine la normal, în acel mod anormal şi atipic cu care deja m-am obişnuit.
  • Gaşca Novarock 2008, Rage Against The Machine included, s-a-ntors. Lee iz my hero. Se află momentan pe un piedestal al moralităţii pe care nu l-a mai atins nimeni. :)) În loc să se laude aşa cum m-aş fi aşteptat, mi-a curmat suferinţa exprimându-şi sincerul regret pentru că D şi cu mine n-am putut merge, şi mi-a mai şi spus că RATM nu se despart prea curând, aşa că vor mai fi şanse. Dude, I bow to you and I can’t wait to touch you. In that non-kinky way, ‘f’corz. :))
  • Uhm, eu mă laud. Am auzit Rage Against The Machine live la telefon !! Bulls On Parade, aye ! :D Ha, suckaz ! :)) N-am zis niciodată că eu pot fi ca Lee. :)) Mulţumesc, Fen, de telefon, oriunde-ai fi acum. Sper c-ai supravieţuit concertului. :D
  • Cam ce se-ntâmplă la un concert Rage Against The Machine puteţi vedea aici.
  • Special thanks to D for helping me survive this challenging weekend. ;) Multă bere va curge la Peninsula pentru asta, în ambele direcţii din ambele direcţii. Uhm… da. :D
  • O să citesc ca o apucată în vacanţa asta, mai ales acum când cineva mi-a cumpărat Ţiganii. :D Mulţumeeesc !
  • Se face o lună de când n-am mai băut altceva decât Pepsi şi bere. Nu mai ştiu ce gust are apa. Parcă n-avea niciunul. Oh well.
  • Cea mai amuzantă discuţie în doi peri a secolului:

Roxa: cic-am lasat shout la Peninsula.
Roxa: Zdubii bateti tare ! Dar nu in 23, for the love of Valerică’s trumpet. :/ chainedrebel shouted
Roxa: :))
Ionuca: =))
Ionuca: esti nebuna!
Ionuca: :))
Roxa: :))
Ionuca: kumm :X
Roxa: Zdob
Roxa: :X
Roxa: si
Roxa: :X
Roxa: Zdub
Roxa: :X
Ionuca: esti
Ionuca: nebuna
Ionuca: :P
Roxa: s
Roxa: t
Roxa: u
Roxa: + i 8-|
Roxa: :))
Ionuca: stui? :))
Roxa: adunarea este comutativa.
Roxa: =))
Ionuca: =))
Roxa: ahahahahhahahahhahahahahahah :))
Roxa: stiam ca o sa-mi foloseasca la un moment dat toata matematica aia.
Roxa: :))
Ionuca: indeed =))

Rally round tha family… hum hum hum. B-)

Penibilul de ieri şi de astăzi

1. În dimineaţa examenului oral la engleză, mă credeam singură acasă. Şi ca de fiecare dată când se-ntâmplă asta, muzica mergea nu tare, nu foarte tare, ci extrem de tare. În perioada aceea m-a dat morbo peste cap cu Valerică şi trompeta fermecată, aşa că ţopăiam fără griji cu foile de curs în braţe; multitasking fiind, reuşeam să-nvăţ şi să dansez în acelaşi timp, spre mirarea mea ulterioară. Atunci nu prea conştientizam ce fac. Dar pe când îmi cânta Valerică mai cu foc şi mişcările tribale erau mai în toi, numai ce se deschide uşa camerei, cu tata buimac de somn, dând dezaprobator din cap şi oftând. Uhm… oops ? Da’ eu de unde să ştiu că tu eşti liber ? Ruşinea ! x_x

2. După aceeaşi reţetă a muzicii care dărâmă blocul, mutam perne dintr-o parte a camerei în cealaltă, cu geamul larg deschis şi cu ragga metal punk hip-hop în timpane. Dar când îmi arunc fugitiv ochii pe aleea din faţa blocului, ce mi-e dat să văd ? O.. tanti pe la 50 de ani, blondă, plimbând un cărucior şi uitându-se ţintă la mine. Mi-a zâmbit şi mi-a făcut cu mâna cam acelaşi semn pe care i l-a făcut Cioroianu regelui Spaniei, un thumbs up discret. :| Să-i fi plăcut Skindred în tinereţe ?

Aici e şi brutala piesă cauzatoare de socializare la geam, cunoscută, desigur, de toţi nefesiştii. :>

Skindred-Nobody
Asculta mai multe audio Muzica »