Ce mă exasperează…
… specia asta nou (?) apărută de frustraţi care nu reuşesc să-şi găsească nimic de lucru sau de făcut în România şi se-apucă să vâneze orice vulnerabilitate a sistemului, orice greşeală politică sau economică, orice eroare umană, doar ca să ofteze cu dispreţ: “Asta numa-n România se putea întâmpla” şi să împroaşte cu rahat în stânga şi-n dreapta, în speţă în domeniul în care ar fi trebuit să lucreze dac-ar fi avut o pregătire corespunzătoare, pentru ca mai apoi să facă o succintă comparaţie cu ţările vestice, unde, evident, e mult mai bine, şi eventual eşti plătit şi dacă stai degeaba. Dup-aia se angajează-ntr-una din aceste ţări, spală vase, îngrijesc bătrâni sau curăţă hoteluri, şi la cel mult o săptămână încep să se tânguie cum că “Americanii / olandezii / italienii / *insert anything here* sunt o naţie de tâmpiţi.” Desigur, problema niciodată nu se află în curtea ta.
a, la frustrati ma bag eu.
corect ar fi sa zica ”numa-n Romania şi-n alte tari la fel de de cacat” sau ”numa-n Romania si-n alte tari la fel de de cacat la capitolul…”. ca toti sunt de cacat intr-o chestie sau alta, pe toti-i prindem cu ceva.
Eh, nu asta era ideea…
Si pe mine ma enerveaza oamenii astia, mai ales cand zic ca “in franta, germania, spania, anglia e civilizatie”. Ei sa mori tu? Daca ar veni astia pe la mine, si-ar pune mainile in cap de atata “civilizatie”. De aia le spun eu ca decat sa se planga ca stau in cacat, mai bine ar pune mana pe lopata sa-l râneasca.
Da’ de ce, când e mai uşor să zici că pute de la vecinu’ ?
Mpoi macar daca ar zice vrounul asa, dar nu… “romania e de cacat”, “traim in romania si asta ne ocupa tot timpul”, “ii o tara frumoasa, pacat ca-i locuita”, “ca la noi la nimeni”. Ia mai ‘te dreacu de plangacios!
Gata, am terminat. Cred.
Iegzistă un Mircişor în fiecare dintre… ei, că nu mă pot identifica, aim sori.
Eu trebuie sa marturisesc cu [a se completa dupa bunul plac] ca nu-l cunosc pe Mircisor, fin’ca m-am uitat odata la un clip de 2 minute cu el si mi-au murit neuronii dupa 10 secunde. (Aici am fost tentata sa pun virgula si sa continui, fiindca-mi plac frazele lungi si cursive; mi-am zis insa ca poate altora nu, deci punct si de la capat.)
Felul in care lungeste cuvintele, ingreunandu-le de parc-ar avea sarmale-n gura, tip “iete ce enormitati a zis si asta, de le citesc si nici nu le-nteleg”, sau ceva de genul, ca are o intonatie tare dubioasa – deci felul asta de a vorbi m-a calcat pe timpane si pe nervi atat de tare, incat am inchis pagina si n-am mai dat play la nici un clip cu el, oricat de amuzant mi s-a zis ca este.
Bune motive. Tre’ să recunosc că are momentele lui, da’ ce zice (mai degrabă decât cum zice) în majoritatea timpului le anihilează complet.