The big comeback…
… e de fapt ceva minimalist, de 4 şi ceva dimineaţa, după şablonul propriu din care nu mai sunt în stare să ies, ba chiar mai mult, nici nu vreau.
Am încercat, pe bune, am vrut să-mi dau sufletul ofrandă blogosferei, fiind oarecum deranjată şi de o remarcă dizgraţios de adevărată (“we never write about serious stuff that really matter”), da’ noroc cu hostingu’ picat în momentele decisive, care au tot fost în jur de patru, cam aşa. Muţit-am involuntar. Oricum, orice amalgam poetico-depresiv mi-ar fi ieşit pe tastă, aş fi fost irecogniscibilă. În definitiv, tot ce-aş fi avut de zis s-ar fi rezumat exact la asta: all is fair in love and war, mai puţin dragostea-n război şi războiu-n dragoste. Touché.
Ce-am mai făcut ? Păăăi… de vreo două săptămâni tot transport la orto nişte membri ai familiei mai ghinionişti în ale… membrelor. 
Nimic serios, doar un mic reminder al stabilităţii de pe-acum dezintegrante. Apoi vin veşnicele nopţi şi dimineţi nedormite, petrecute contemplând geamul de la etajul 9, din blocul vecin. Nişte insomniaci care mă intrigă prin consecvenţă atât de mult, încât îmi vine să le bat la uşă şi să le spun că sunt de partea lor. 
Ce-o mai fi fost ? Cărţi, filme, şi desigur, apa vie şi apa moartă a corazonului, multă multă muzică.
Halal minimalism, bă Roxo.
Roxă, metropola-i de vină CĂ COnferă stări de moleşeală şi leşin. Vine toamna cu SDC-u-i integrat şi se dezmorţesc spiritele.
OmG, you’re alive!
!!!
orto? ca ortopedie? hope everyone is ok
le wb
Văraru, apropo, vezi că-n 7 începem, dacă ai chef să faci o frumuseţe de afiş…
Ionuca, dar tu nici că ştiai asta.
Raul, happy now ?
irinutza, că da. Apă la genunchi, no biggie.
D, le ty.
uat KIND of serious stuff?
THAT kind.
Despre care tu ai putut mereu să scrii. 