Două la număr, ambele de la Cap de Morcov, aşa, pentru o zi de marţi în care pentru mine-ncepe facultea şi eu stau cu morcovu-nfipt… – care morcov, hai grădina de zarzavaturi… Încă se joacă ăştia de-a alba-neagra cu noi şi tot ce-am putut să fac în ultimele zile a fost să sufăr de tahicardie şi să hiperventilez. În fine, mâine o să ştiu sigur. Probabil. 8-|
Prima: ce-mi place şi ce nu.
Îmi plac: blogurile personale, noaptea, concertele, el Pepsi, rock-ul (cu precădere grunge), scorţişoara, bărbaţii mai în vârstă, toamna, sms-urile, Anglia, accentul englezesc, papagalii, stilul acid în exprimare, chitarele, Cronicuţa, plimbările prin vânt turbat, umorul sec, privirile cu subînţeles, parfumurile şi hainele bărbăteşti, hugurile, piersicile, spontaneitatea, labradorii, cărţile, Tuborg Strong, aurora boreală, monogamia, naturaleţea, crime nights pe Discovery sau National Geographic, pizza cât mai seacă, mirosul de cărţi vechi, Seattle, wristbands-urile, anii ’90, adidaşii botoşi din piele întoarsă, motocicletele, pozele alb-negru, iPod-urile, aberaţiile pe orice temă, road trip-urile, timiditatea, tatuajele, clădirile vechi, aleile dosite, subtilitatea, sarcasmul.
Nu-mi plac: cafeaua, ceaiul, munca în echipă, infatuaţii, aroganţii, egocentriştii, ignoranţii, incertitudinea, abrevierile inutile, victimizarea, naţionaliştii, neo-naziştii, limbajul de lemn, snobismul, fumul de ţigară, superficialitatea, matematica, zmeura, furtunile, clişeele, graba, textele poetice, bărbaţii-copii, cumpărăturile, bijuteriile colorate din fimo, oamenii mereu fericiţi, oamenii traşi la xerox, efectul de turmă, mâţâitele, vara de la +25 de grade-n sus, călătoriile cu avionul, sărbătorile, informaţiile inexacte, subconştientul, conformismul, trezitul de dimineaţă, lipsa argumentelor, ăia de dau vina pe Românica pentru frustrările lor. Şi în 90% din timp nu-mi place nici de mine.
Oompa, tu ce ne zici despre subiectul ăsta ? :)
A doua – biblioteca.
Păi… corpul bibliotecii mele e imens (şi nu a intrat tot în cadru), uneşte două dulapuri şi se află chiar deasupra patului meu. În copilărie eram ferm convinsă c-o să mor strivită în somn. Acum… mi-a mai trecut. :))
+ multe briz-brizuri, ştiu :))
Cărţile sunt vechi, cele mai multe aparţinând părinţilor mei. Le deosebesc după gradul de uzură. Cărţile lu’ tata arată ca nişte cărţi vechi normale; ale mumei, în schimb, sunt mult mai gălbejite, cu pagini vălurite, şi aproape duble în volum. De ce ? Pentru că au fost scoase din apă şi puse la uscat, apoi casa în care a copilărit mama a fost inundată a doua oară; deci sunt cu atât mai preţioase. :) Multă beletristică, poezie, o grămadă de clasici (special thanks to Jen pentru completările la clasici englezi), cărţi primite premiu în clasele mici, nişte Pavel Coruţ :)), ediţii rare şi albume salvate dintr-o bibliotecă desfiinţată… şi una bucată Sandra Brown care nu ştiu cum a ajuns acolo, da’ am citit-o într-o singură zi când eram mai mică. :)) Nu ţin minte să le fi aranjat după vreun criteriu acum mulţi ani, da’ o nouă reorganizare bate la uşă. Da’ am nevoie de ajutor şi de oameni cărora le place să-nghită praf. :))
Şi cum ziceam, pentru că aia de sus e arhiplină, achiziţiile recente se ţin… în dulaaap. 8-| Deja şi-ăsta colcăie şi dă pe-afară; presupun că se va umple după târgul din noiembrie. Şi atunci… o să-ncetez să mai citesc. Glumesc. :D :-S
mdeah, mai este încă un teanc în spate…
Şi pentru că s-a grăbit, irinutza ne-a zis deja ce şi cum cu biblioteca ei, deci cam atât. Revin.