Două la număr, ambele de la Cap de Morcov, aşa, pentru o zi de marţi în care pentru mine-ncepe facultea şi eu stau cu morcovu-nfipt… – care morcov, hai grădina de zarzavaturi… Încă se joacă ăştia de-a alba-neagra cu noi şi tot ce-am putut să fac în ultimele zile a fost să sufăr de tahicardie […]
Read the rest of Lepşe vrând-nevrând
Nu, nu vreau să transform blogul într-unul de nişă, pur şi simplu sunt izbită-n moalele capului şi lăsată cu maxilarul inferior sprijinit de podea, atât de mişto a putut să fie cartea asta. În plus, tot ce fac e să citesc, citesc, citesc… şi să mă plâng de vizita prietenei spondiloză, care încă mă mutilează […]
Read the rest of Ruuooock ! \m/
Yet another “o să mor” post… Cum vacanţa-i pe terminate şi în consecinţă timpul meu liber se apropie vertiginos de zero, am început să citesc la greu. Ei, şi citind eu tot soiul de cărticici, cărticele şi cărţoaie sprijinită ca prinţesa din poveste pe trei perne gigantice, alunec şi mă cufund şi-n lectură, şi-n perne […]
Read the rest of Au toate
Haruki Murakami, pe numele lui complet. Pe Ryu încă nu l-am achiziţionat, da’ intenţionez. Ştiţi ce sentimente vă încercau în copilărie, când v-aducea moşu’ un nou puzzle şi ştiaţi că o să fiţi ocupaţi toată vacanţa de iarnă punându-l cap la cap, pentru ca apoi să-l lipiţi şi să-l atârnaţi pe perete ? Cam cu […]
Read the rest of Dublă de autor (1) – Murakami
Nu ştiu exact ce-i veni lu’ Adi să se lege la cap dacă nu-l doare, da’ odată trezit cu familion lipsă, ne-a chemat să aruncăm o geană la noul căsoi ridicat undeva în afara oraşului. Şi cum suntem foarte prompţi, la scurt timp după miezul nopţii eram cu fundu’ în maşină, călătorind spre necunoscut. :D […]
Read the rest of Your random haunted house movie
O fi mult, o fi puţin… :-?? Cert e că nu-mi surâde prea mult ideea de linişte. :D
Read the rest of 100000, yay !
… să stau aşa. Nu înţeleg cum pot supravieţui cei cu slujbă stabilă ani de zile fără să primească nici un fel de informaţie nouă. Simt că mă ofilesc dacă nu începe şcoala mai repede. Mă simt ca un burete uscat. Creierul e pe punctul de a mi se atrofia. Beletristica şi wikipedia nu mă […]
Read the rest of Nu mai suport…
… Pentru că deja cred că nu mai e o noutate pentru nimeni că am băgat foarfeca-n pleată, care deja trecea de mijlocul spatelui, şi-n buclele aferente. Nu prea mă identificam cu look-ul de Barbie, pentru că deh, nici culoarea nu m-ajută. Aşa că foarfeca a primit indicaţii care gravitau toate în jurul cuvântului “asimetric”. […]
Read the rest of Vechea nouă freză
Sincretismul cultural al oraşului meu de baştină nu a încetat niciodată să mă uimească. Despre ţiganii, nemţii şi, mai nou, afro-americanii care bântuie străduţele din Tîrgu-Murgu o să vă zic altădată, acu’ mă interesează doar ungurii, că vorba aia, suntem noi puţini, da’ jumătate sunt ei. Eu nu simt asta niciodată, însă vizitele indivizilor neobişnuiţi […]
Read the rest of Persze is teh new LOL
Pentru că unii au această atitudine faţă de ea: Ionuca: tu, care-i faza cu murim maine? Ionuca: a scris si jen ceva pe blog Roxa: ioi, da. Roxa: ar trebui sa-mi iau si io ramas bun. Ionuca: mai intai zi-mi care-i faza Roxa: d-apai ce stiu, ceteste un ziar. Noi am salvat lumea. :))
Read the rest of De ce n-a venit încă apocalipsa
