Am un program aşa de încărcat la faculte, că n-am avut nici timp să-l pozez pe lumină. So, here’s my precioussss :
Până acuma eram ferm convinsă că oamenii-şi pun nume la iPoade din snobism sau alte măgării de genu’ şi nu empatizam deloc, da’ chiar deloc. Se pare însă că e o procedură obligatorie [...]
Read the rest of From zero to hero
Când mă apuc io de organizat muzică, e mai rău ca la renovare, tată (era să zic “frate”…
. Desktop eclipsat de foldere, winamp vraişte, hard anarhic da’ asta nu-i o noutate, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti… în fine, cam tot ce poate fi haotic şi greşit, este.
Ce vreau de fapt să fac [...]
Read the rest of …În care e maniacă
Oh, da’ puteţi înceta cu expresia “a scrie jos” ?! Aşa aţi învăţat voi la şcoală că se numeşte simpla acţiune de a scrie, a nota ? Şi dacă tot insistaţi şi vreţi să scrieţi ceva şi în sus, o să observaţi că se întâmplă o chestie ciudată cu pasta pixului. Se numeşte gravitaţie. [...]
Read the rest of REDRUM !
Mi-am cumpărat toate astea. Albăstrelele de nevoie, iar pinguinii atât de nevoie, pentru workshop-urile despre victorianism, cât şi de drag. Nu vreţi să ştiţi cât au costat, aţi zice că-s cam nebună. Să nu uităm nici de iPodu’ care e pe vine. Şi acum, întrebare: mai apucă Roxa vreun concert tomnatic bucureştean sau [...]
Read the rest of Help !
Mă da’ parcă trăiesc în zona crepusculară. Ştiam că blocu’ meu e cam schizo, da’ la un asemenea grad de denaturare a normalităţii n-a ajuns niciodată. Mă rog, poate atunci când vecinu’ de la apartamentu’ 9 a căzut în gol cu liftu’, da’ asta a fost demult. Evident, eu am aflat abia acum, da’ tot [...]
Read the rest of Bloc disfuncţional (you make me look bad)
Prinzând hoţu’ în flagrant, desigur.
Read the rest of Cum poţi să faci lejer infarct în semiîntuneric :)
Am un fix, suportaţi-mă.
Robert Smith, ciudăţenia de la The Cure, formaţia aia neimportantă care dă titlul blogului, a scris piesa asta pentru viitoarea lui soţie, Mary. Cel mai frumos cadou de nuntă şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste. Asta se-ntâmpla în anu-n care glonţu’ făcea cunoştinţă cu dictatoru’ arhicunoscut. Încă sunt împreună.
A trecut ceva [...]
Read the rest of Lovesong
Atunci…
Aveam 17 ani şi eram un copil prostuţ şi îndrăgostit. De un an jubilam de toartă cu el peste tot. Şi ce dacă părinţii se împotriveau ? Şi ce dacă era cu 9 ani mai mare şi ex-logodnicul “blondei” ? Aşa-i zicea celei care locuia în acelaşi bloc cu mine şi pe care n-o văzusem [...]
Read the rest of What’s wrong with this picture ?
Asta chiar dacă am pornit după-masa în loc de 11 dimineaţa. Eu şi PJ suntem nişte bătrânei atipici, nu de-ăia insomniaci care se plimbă cu bidoanele după apă la izvor la cinci dimineaţa. Spre disperarea lui Döme, desigur, care s-a trezit la 9 dimineaţa şi până după-masă a fost nevoit să-şi găsească ocupaţie. Sorry, [...]
Read the rest of Fiind bătrâni, păduri cutreieram
În anu’ 2 şi BUGETARĂĂĂĂĂ !!!! A meritat aşteptarea şi tremuratul. There is justice in teh world !
Şi sunt snoabă acum prin eforturile-mi proprii. Ah, ştiţi ce mişto-i să fii snob ? Demult n-am mai simţit asta. Sau niciodată.
iSnoabă, mai exact.
Read the rest of :D:D:D:D:D:D
