Steluţe

  • De-o săptămână a început facultea. Mă trezesc la ore inumane, de cele mai multe ori la 6, câteodată la 8. Oricum ar fi, io tot în jur de 4-5 reuşesc s-adorm.
  • Daţi drumu’ la încălzireee ! Acasă nu-i bai, că am centrală, da’ la facultate ne dârdâie viscerele, pentru Dumnezo.
  • Secretarele sunt nişte zgripţuroaice incompetente. “Lăsaţi-ne în pace cu porcăriile astea ! Că numa’ de asta am avut timp !” … Sper să crape inima-n voi aşa cum a crăpat şi-n mine săptămâna asta. Parapantelor !
  • Sufăr de fraierită cronică. Am dat juma’ de milion pe un abonament de bus, când de fapt gratuitatea cu Studcard expiră numa’ în noiembrie. Mdeah. Mulţumim lu’ dom’ primar pentru gogoneaua electorală. Ah, şi librăria aia din pasaj unde e ? Altădată nu te mai votez, bă. N-ai decât să crăpi şi tu.
  • Un lucru mai bun ar fi că 23-u’ şi-a inversat sensu’ de mers, deci s-ar putea să întârzii mai puţin decât de obicei dimineaţa. :D
  • Am o materie nouă pe care-o cheamă Presentation Skills, la care noi tre’ să-nvăţăm să ne vindem marfa, cum s-ar spune. Adică să vorbim corect, fluent, să avem intonaţie şi body language corespunzător pentru muuulte minute. Teh horror. De ce să vorbesc ? De ce să-mi deschid gura ? Vă scriu, vă umplu pagini corecte, fluente şi interesante, dar nu vreau să VORBESC. :( Se pare că nu-s singura. Cre’ că e tare caraghios să stai în faţa a douăj’ de oameni după ce pui o întrebare simplă şi să clipească inocent către tine tot atâtea perechi mari de ochi, în cea mai adâncă linişte.
  • Am mai puţine ore decât anu’ trecut, da’ dac-ar fi după mintea lor găunoasă, tot atâta am sta la faculte. Pardon, asta şi facem. Încropiţi în pana mea un orar decent, fără ferestre de patru ore. Acum mai pot citi într-un parc, da’ la iarnă ?
  • Dacă vi se pare că mă plâng prea mult, mai aruncaţi un sfert de ochi şi pe la alţii care măcar au motive mai bine întemeiate. Ghici din trei despre ce editură e vorba.
  • Atât, că vreau să mai avansez cu ditamai cărţoiu’. Altă ţeapă colosală: la cererea de review neplagiat al unei cărţi mai underground în limba engleză, m-am apucat de una care încă nu-i tradusă la noi. Are 700 de pagini, e scrisă într-un limbaj destul de greoi şi încă n-am trecut nici de jumătate. Paradoxul face să fie şi foarte mişto, deci de aruncat într-un colţ nu se pune problema, şi oricum nu-s genu’. Ah, şi n-am nici o materie cu profa care-a cerut cronica până semestrul viitor. 8-| Yours truly, dee sucka’.