Când vine vorba de o trupă de calibrul celor de la Coma, nu mai contează că trăieşti într-o groapă denumită ştiinţific depresiune, în care ceaţa şi frigul dăinuie zile-n şir. Dacă e sâmbătă seara şi ei au concert la doi paşi de tine, treci peste chestiile astea telurice şi faci o talpă cu colegu’ hardcorist până la locul cu pricina, cât o fi el de asemănător cu un cămin cultural. Sau aşa ar trebui. 8-|
cu asta începe tot :)
Da’ nu vreau să insist asupra numărului de ruacheri prezenţi, nici asupra faptului că la momentele acustice li s-a cam tăiat filmu’ plăcerii. Eu am fost în delirul acela unic oferit de melanjul de muzică bună, versuri dibaci construite şi prezenţă scenică fără cusur, deşi tre’ să recunosc, şi nu, nici măcar nu-mi crapă obrazu’, că atenţia mea era concentrată asupra unui anumit ursuleţ panda care făcea pe vocalu’ badass pe scenă, şi culmea, îi şi reuşea. :)) Observaţi laitmotivu’ pozelor (care s-au întunecat de ciudă că n-au ieşit mai miştoace).
Dan :-”
uhm, Dan… ;))
tot nu ştiţi ? DAAAN ! =P~ :))
Au fost nişte aparente gherle provocate de microfonie, în rest nu am absolut nimic de reproşat. Ah, au cântat “Biz” iarăşi acustic şi eu mor de doru’ piesei ăsteia electrificate, da’ asta nu se pune. :)) Îmi place tot mai mult de Călin, el chitaristo, care m-a făcut să mă topesc şi să torc de plăcere la acustice, iar la electrice… m-a coborât în rai. :)) Şi spre deosebire de Peninsula, acum chiar i-am auzit platanele lui Hefe (pe care am uitat să-l pun să-mi semneze Nerostitele cele cumpărate sau Coma Light cel primit gratis la ieşire; ce să fac, Dan m-a acaparat. :D ) În rest, toboşarul mi s-a părut un om prea serios şi inabordabil, iar eu sunt timidă, mă ştiţi. ;))
I feel ya, buddy :))
Cătălin, nu o apariţie fantomatică de prea mare contrast :))
Hefe cu un foarte mişto hanorac La Plebe. hasta la muerte, maestro ! :D
3/5 din Amberskinii din deschidere, foarte energici, cu multe piese noi FOARTE reuşite şi o versiune hard a hitului suprem R.E.M., “Losing My Religion”, ce m-a uns pe fuflet :D
Da’ acu’ pe bune, sfat prietenesc: downloadaţi Coma Light, e gratis şi acustic, nu grohăie nimeni, şi pentru că e un album atât de pasional, o să vi se înfigă direct în corazon, chiar dacă nu ştiţi nimic despre băieţii ăştia. Cel mai emoţionant moment al concertului, pentru mine, a fost piesa asta:
Told ya. ;)
P.S. Poze muuult mai reuşite cu Coma sunt aici, iar cu Amberskinjii aici. Yeah yeah, that’z IR in teh crowd. :P
