Kung fu la Coma
Când vine vorba de o trupă de calibrul celor de la Coma, nu mai contează că trăieşti într-o groapă denumită ştiinţific depresiune, în care ceaţa şi frigul dăinuie zile-n şir. Dacă e sâmbătă seara şi ei au concert la doi paşi de tine, treci peste chestiile astea telurice şi faci o talpă cu colegu’ hardcorist până la locul cu pricina, cât o fi el de asemănător cu un cămin cultural. Sau aşa ar trebui. 
cu asta începe tot 
Da’ nu vreau să insist asupra numărului de ruacheri prezenţi, nici asupra faptului că la momentele acustice li s-a cam tăiat filmu’ plăcerii. Eu am fost în delirul acela unic oferit de melanjul de muzică bună, versuri dibaci construite şi prezenţă scenică fără cusur, deşi tre’ să recunosc, şi nu, nici măcar nu-mi crapă obrazu’, că atenţia mea era concentrată asupra unui anumit ursuleţ panda care făcea pe vocalu’ badass pe scenă, şi culmea, îi şi reuşea. 
Observaţi laitmotivu’ pozelor (care s-au întunecat de ciudă că n-au ieşit mai miştoace).
tot nu ştiţi ? DAAAN ! 
Au fost nişte aparente gherle provocate de microfonie, în rest nu am absolut nimic de reproşat. Ah, au cântat “Biz” iarăşi acustic şi eu mor de doru’ piesei ăsteia electrificate, da’ asta nu se pune. Îmi place tot mai mult de Călin, el chitaristo, care m-a făcut să mă topesc şi să torc de plăcere la acustice, iar la electrice… m-a coborât în rai. Şi spre deosebire de Peninsula, acum chiar i-am auzit platanele lui Hefe (pe care am uitat să-l pun să-mi semneze Nerostitele cele cumpărate sau Coma Light cel primit gratis la ieşire; ce să fac, Dan m-a acaparat. 
) În rest, toboşarul mi s-a părut un om prea serios şi inabordabil, iar eu sunt timidă, mă ştiţi. 
Cătălin, nu o apariţie fantomatică de prea mare contrast
Hefe cu un foarte mişto hanorac La Plebe. hasta la muerte, maestro !
3/5 din Amberskinii din deschidere, foarte energici, cu multe piese noi FOARTE reuşite şi o versiune hard a hitului suprem R.E.M., “Losing My Religion”, ce m-a uns pe fuflet
Da’ acu’ pe bune, sfat prietenesc: downloadaţi Coma Light, e gratis şi acustic, nu grohăie nimeni, şi pentru că e un album atât de pasional, o să vi se înfigă direct în corazon, chiar dacă nu ştiţi nimic despre băieţii ăştia. Cel mai emoţionant moment al concertului, pentru mine, a fost piesa asta:
Told ya. 
P.S. Poze muuult mai reuşite cu Coma sunt aici, iar cu Amberskinjii aici. Yeah yeah, that’z IR in teh crowd. 
pentru mine a fost “culori”! aveam tot parul de pe maini ridicat la piesa aia…foarte, foarte tare. Si foarte de treaba bajetii. Si eu ma bucur ca a fost concertul, asa in caminu cultural bobohalma si cu lumini de baie si intarzieri si public lipsa cum a fost. ca sa citez dintr-un clasic in viata: rakendrol!
Coma nu-s tipii aia despre care toata lumea zice ca-s gay? Ma rog, pe mine m-ai convins, o sa downloadez albumul si o sa revin, dar s-ar putea sa dureze (mi-e lene)
Lee, daaa, “Culori” şi “Morphine” cu acustice şi bass-u’ ce-l simţeam în piept… eternal loooove !
Ioi, de treabă e puţin zis, cel puţin Dan şi Călin, pe restul nu i-am prea auzit vorbind. Să vii şi la Kumm, şi tu şi clasicul în viaţă ! 
And spread tha word.
Florin, errrm. Uite cum facem: uită-te diseară pe Acasă la ăla de prezintă ştiri cu Cabral, domnul La Naiba, apoi ascultă albumele electrice de la Coma şi mai pune-ţi o dată întrebarea aia, vezi dacă identifici răspunsul corect.
Biletu’, biletu’, cât a fost biletu’?
15 lei, scrie în promoul de mai jos.
N-am uitat, o sa ascult albumul maine; am avut niste probleme cu calculatorul si n-am putut sa downloadez pana acum.
Melodia pusa de tine aici nu ma incanta, dar o sa dau o sansa albumului, in ciuda raspunsului tau foarte politicos
Nu-mi găsesc lipsa de politeţe.
Nu am mai auzit nimic de ei de ceva timp. Dar cand ii stiam, imi placeau
Underground ftw.
Păi să-nceapă să-ţi replacă, zic. 