… Până când ne-am dus să cumpărăm casetuţă pentru reportofon şi n-am găsit nicăieri. And I mean… nicăieri. Am cutreierat toată Vatra Dornei, o ştim pe de rost, zici că ne-am născut acolo. Toate magazinele de electronice şi electrocasnice, toate magazinele foto, Aurel, Chiriluş – nume atât de specific lor, papetăriile, librăriile; la un moment dat mi s-a năzărit să căutăm la posturile de radio. Nişte unii nici nu văzuseră aşa ceva, iar Radio Orion de la etajul şapte al Hotelului Călimani era părăsit în weekend, iar la etaj era beznă.

Un microfon plus un cablu de pus în iPod, un reportofon digital de cumpărat, un CEVA, orice ! Nimic. Gol. WHAT THE FUCK ?! E noapte deja, unde să mai pornim ? Nici bani n-avem pentru încă un drum până-n Bistriţa sau Suceava. Telefonul blondei înregistrează doar un minut, al meu cinci, calitate îndoielnică în ambele cazuri. Soluţii ? Inexistente. Ce naiba o fi fost în capul nostru când am pornit fără casetă de-acasă ?! x-(

Şi aşa s-a făcut noapte, străzile pustii, iar foamea ni s-a instalat nonşalant în stomac. Deznădăjduite şi fără chef, am rumegat la o pizza vreo două ore, pe post de cină, apoi am făcut o tură de shopping şi ne-am întors la pensiune. Pe drum le-am pozat şi frumuseţea de brad natural împodobit perfect, cel mai simplu şi mai arătos brăduţ pe care l-am văzut vreodată. Aş mai fi făcut şi alte poze pe timp de noapte cu umăru’ blondei pe post de stativ, da’ mi-au murit acumulatorii şi perechea de schimb era la pensiune. Nici troglodiţii ăştia nu ţineau cu noi. :|

 it’s the simplicity I tell ya…

Da’ pentru că Redd’s şi cacaua Tnuva fac minuni, ni s-au descreţit frunţile şi ne-am promis una alteia că în zori găsim o soluţie, ca două minţi luminate ce ne aflăm. Şi-n plus… “cum ar putea cineva să nu ne iubească pe noi ?”, citat din blondă, total în afara subiectului. #-o

Aţi mai văzut om care se trezeşte din somn râzând în hohote ? Pentru că blonda mă striga pe nume şi mă zgâlţâia râzând, m-am trezit şi-am pufnit şi io, în totală necunoştinţă de cauză. :)) Nu tu mrrr, hrrr, sau măcar un “Ce-i ?” de om normal, nada. Asta se-ntâmpla la exact câteva secunde după ce-am atins perna cu căpşoru’ şi-am intrat în comă de extenuare. Blonda râdea de viteza cu care m-am apucat cică să… să sforăi ? Să fornăiesc ceva pe nas, că io nu sforăi ! :-S Sau aşa-mi place să cred. :))

Pe la trei noaptea, cum relatam în direct, am sărit din pat din cauza unui sunet înfiorător. Am aflat apoi în timpul zilei că de fapt mugeau ţevile cam vechi, da’ atunci habar n-aveam şi am început să scutur blonda care dormea pe spate, învelită cu plapuma până-n gât, ca o mumie. Oh da, momentul horror e acum complet, zic, rămânând interzisă de somnul impasibil al lu’ asta mică, în ciuda strigoilor din baie. “Adela ! ADELA !!” No reaction.  Fix atunci s-a oprit zgomotul, mie mi-au cedat pleoapele, iar fiindcă mi-a fost lene să verific dacă blonda mai respiră, am adormit la loc, d’oh. :))

Ne-am trezit cu noaptea-n cap şi-am luat alergătura inutilă de la capăt, poate-poate se iveşte ceva. Da’ de unde… A urmat alt moment de debusolare totală, după care ne-am recunoscut nereuşita şi-am conchis să tre’ să trecem peste şi să ne bucurăm de ultimele ore în minunăţia de orăşel.

 estetica urâtului

 black kitteh, u iz responsible fo’ everyfing !

 random street

 batărlaiz… they’re always comin’ ;)

 de la tanti asta drăguţă mi-am luaaaat *thunder noise* cercei de argint în formă de musculiţe :)) , cu chihlimbar verde, de “culoarea ochilor tăi când plângi”, zise blonda :D

 spre muuunţi :)

 jur că m-am uitat şi după altele… da’ tot ăştia-s ca scaiu’, ‘mnezo.

 teh school

 teh beautiful hotel

 teh beauty !

 a gym perhaps :))

 pi şientru ! :D

 şientru isti colorat pi gios :))

 hihihi :))

 awwww :)

 pe pod

Dorna

 broken head ;))

o pârtie de ski nefuncţională; evident, de-atunci a nins 8-|

Da’ dacă tot voiam să ne-ndulcim viaţa, trebuia să recurgem la măsuri mai drastice, ca de exemplu un cremeş, că tot mi-a făcut poftă cineva înainte să plec. De ce cremeş şi nu cremşnit ? Vă zice D. :))

O să mai urmeze.