Yearly Archives: 2009

Dacă vă întrebaţi cum stau cu licenţa…

Posted on by
15

… Well, cel puţin am nopţi savuroase din cauza ei. :)) O cheama “Narcotics in Contemporary Literature and Film” şi e o paralelă între Trainspotting şi Requiem for a Dream, de n-am mai menţionat pe undeva, deşi ştiu c-am făcut-o. Ale merge pe ceva Chuckie Palahniuk, iar restul au teme foarte cuminţi, cu bibliografie din abundenţă, de unde derivă şi frustrările noastre. :))

Ale: eu n-am citit nimic

Ale: niciun pic de critica

Roxa: nici eu, Ale.

Roxa: si ghici ce

Ale: ?

Roxa: nici n-o s-o facem

Roxa: decat in februarie.

Roxa: :))

Ale: da…asta e naspa…

Ale: si atunci ei ii trebuie deja primul capitol~

Roxa: ii spunem maine situatia, tu.

Ale: foarte de cacat

Roxa: stiu.

Roxa: si-s stresata.

Roxa: ca io nu-mi gat licenta.

Roxa: sau ca ma shuteaza profa.

Ale: exact asa sunt si eu

Ale: si ce pula ne facem

Roxa: ii explicam maine, ok ?

Ale: da…sunt de acord

Roxa: hai ca la primele doua capitole i-am scris

Roxa: cam pe ce m-as axa.

Roxa: ca nu e greu

Roxa: tema in general

Roxa: scriitorii in particular..

Roxa: dar mai departe…

Roxa: degeaba am eu niste idei

Roxa: daca critica nu pune accent pe ele…

Roxa: sau le trateaza superficial/tangential.

Ale: exact, dupa aceea ies niste paralele labartate

Ale: habar n-ai ce sa le faci…oricum sper ca nu e prea important planul asta

Roxa: myeah.

Ale: si trebuie sa-i scriem si bibliografia pe maine?

Ale: aproximativ zic

Roxa: oh da.

Roxa: \m/

Roxa: adica ce-am citit pana acuma =))

Ale: …muie…aia o fac dimineata

Roxa: io-i scriu ce-am gasit pana acuma.

Ale: o da?

Ale: =))

Roxa: :]]]]

Ale: exact asa si eu!

Ale: si alea pe care nu le am

Ale: de pe amazon

Ale: =))

Roxa: la fel si eu.

Roxa: si aia pe care nu mi-o permit.

Roxa: de 2 milioane.

Roxa: =))

Ale: =))

Ale: =))

Ale: =))

Ale: =))

Ale: =))

Ale: =))

Roxa: :]

Roxa: suntem dezastre. :))

Ale: dracu ne-a pus roxa

Ale: doua zapacite

Roxa: da, normal..

Roxa: sa fim noi speshul.

Ale: =))=))=))

Roxa: :D:D:D:D

Ale: speshul

Ale: macar romanele le-am citit cat de cat

Roxa: ie tu

Roxa: ar trebui sa scriem primary sources

Roxa: punct.

Roxa: :))))))))

Ale: =))

Ale: alea sunt romanele nu?

Roxa: daca mi-l cerea acum o luna

Roxa: nici alea nu apucam.

Roxa: =))

Roxa: da.

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Ale: ai fi scris la bibliografie

Roxa: un zero barat.

Roxa: =))

Ale: “my own personal intimate ideas”

Roxa: Roxa`s brain`s defulations

Ale: “i’m so good i don’t need any primary or secondary sources”

Roxa: =))

Roxa: “I`m too sexy for your bibliography”.

Roxa: =))))))))

Roxa: =))))))))

Roxa: =))))))))

Ale: “i can write a degree paper out of fucken’ nothin”

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Roxa: rad cu lacrimi

Ale: “as a matter of fact i don’t even need this dissertation shit”

Ale: “i’m SO good i can appear in front of those teachers with nothing but my mascara on”

Ale: “and some clothes”

Ale: “i’m the fucking GOD of literature”

Ale: =))

Roxa: =)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Roxa: =)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Roxa: =)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Ale: “I created God!”

Roxa: ‘I got high to explain my paper better.’

Ale: =))

Ale: =))

Ale: =))

Roxa: ‘Drugs for president !’

Ale: “i had random sex with strangers to understand Victor Mancini’s addiction better”

Roxa: ‘I can`t write this stupid degree paper knowing that Metallica and Slayer are playing during the examination period.’

Ale: “I also wanted to have sex with Brad Pitt…for my degree paper…of course…but it wasn’t possible”

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Ale: nu esti normala

Roxa: ‘I`m a puritan and these stupid authors are cursing so much you need to pay for my forecoming communion.’

Ale: =))=))=))=))=))=))

Ale: “I’m such a darling little girl, my feelings are so delicate, that this Chuck Palahniuk person traumatized my vulnerabilities

Ale: now I need therapy”

Roxa: =)))))))))))))))))))))))))))

Ale: Primary sources: Brad Pitt’s monstruous penis

Roxa: ‘Bibliography ? The freakin` Macmillan dictionary I had to browse every two words because of that Scottish mothafucka sonofabitch.’

Roxa: =))))))

Ale: “I feel so vulnerable after this traumatizing book that I might as well image I’ve been sodomized by a donkey”

Ale: =))=))=))

Ale: dadadada

Roxa: =)))))))))))

Ale: =))=))=))

Roxa: =)))))))))))

Ale: sa ai o iesire din asta in fata profului

Ale: “suck me you cocksucking motherfucker”

Ale: “i hate your fucking american, english bull-shit literature”

Roxa: “fute-ma animalule cu pula ta monstruoasa. bibliography: go fuck a horse”

Ale: =))=))=))

Roxa: :))))))))))

Ale: wikipedia.org/futemasuntfierbintecauncalinspumechuckpalahniuksugepula

Ale: www.mafrecinealicenta.ro/chuckiesugepula

Roxa: http://tattzaranu`arecacatu`aladefoaie.com/cine_are_nevoie_de_literatura_anyway?

Ale: www.iCUMontheDEGREEPAPER.com/MALESI?

Ale: =))=))=)) DA.DA

Roxa: =)))))))))))))

Roxa: =)))))))))))))

Ale: =))=))=))

Ale: mi-au dat mucii pe nas

Roxa: ahahhahahahahhaha

Ale: no,macar nu mai trebuie sa fac inhalatii

Roxa: :)))))))))))

Roxa: ‘Primary, secondary and infinite sources: best boogers of my life’

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Ale: =))=))=))

Ale: caca matzu’

Roxa: ‘I sneezed on your bibliography. These are my letters-look-alike boogers.’

Roxa: :)))))))))))))

Ale: Introduction: Whilst I was digging deep inside my bodily cavities, those situated upon the surface of my face, whilst, I say, extracting the joyful, abundent hardened material from my nose, I had the following revelation

Ale: =))

Roxa: aahahhahahahahaha =))

Ale: “I am a mad therefore i need to write a dissertation paper on chuck P”

Ale: “i am poor therefore i need to buy expensive, impossible to find books”

Ale: “i am sick therefore i need to damage my health by stressing over A SHITTY EXCUSE FOR A FUCKING DEGREE FUCKING PAPER”

Ale: “amen…nothing like a booger filled with sacred value”

Roxa: conclusion: All in all, the nirvana of writing my degree paper has dawned on me by the ineffabile repetitive scenario of mucilagenous substance running out of my rash-on-pussy-look-alike nose.’

Ale: =))=))=))=))=))=))

Ale: =))=))=))=))=))=))

Ale: =))=))=))=))=))=))

Ale: =))=))=))=))=))=))

Roxa: =)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Ale: =))=))=))=))=))=))

Ale: dude, way better than mine

Ale: rash-on-pussy?

Roxa: Ale Furnea: “amen…nothing like a booger filled with sacred value”

Ale: =))

Roxa: =)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Roxa: mucilagenous – is sigura ca am inventat cuvantu` asta.

Roxa: =))

Ale: nu-i bai

Ale: suna english

Ale: arata english

Ale: e english

Ale: =))

Roxa: word !

Roxa: :)))))))))))))

***

Plus una absolut delicioasă de la Ale. =))

Ale: VAAAAAI CE NU TI-AM POVESTIT

Roxa: omegeee

Roxa: cee ?

Ale: am fost in noaptea reducerilor la diverta

Roxa: wow.

Ale: si eram cu o cunostinta agasanta

Roxa: le-o redus adaosu` comercial care oricum era cu mult peste pragu` nesimtirii ?

Ale: care m-a spionat vreo ora

Ale: dupa care s-a lipit de mine

Ale: si ma duc io la diverta

Ale: si vad acolo pe un raft

Ale: celine

Ale: moarte pe credit

Ale: si zic

Ale: woooooow, uite celine e doar 10 lei

Ale: uitand fireste cu cine am de-a face

Ale: si zice ala: “da ce…celine dion a scris o carte?”

Ale: “credeam ca ai gusturi mai bune. e o cantareata naspa.”

Ale: =))=))=))=))=))

Ale: mai…deci

Ale: de necrezut

Ale: =))

Identity and Locus

Posted on by
14

Îmi place să mă mint că problema ar fi oraşul, că aceasta nu ar sălăşlui, de fapt, în mine. Aştept Bucureştiul ca pe tărâmul făgăduinţei. Deşi mor de teamă că mutarea acolo nu va fi salvarea, ci deziluzia, ideea că înlocuirea măştii de acum cu alta mai puţin cinică şi indolentă va avea aceeaşi finalitate. Până una-alta, rămâne arzătoare dorinţa plimbării fără ţintă noaptea pe străzile din Bucureşti şi, câteva butelii de vin şi un răsărit mai târziu, trezirea în patul unui misterios a cărui identitate n-o să conteze. O să-mi recâştig impulsivitatea benefică. Esenţa lăuntrică va reieşi la iveală doar dacă mă voi pierde într-un mecanism mai puternic decât mine. Incredibil, dar asta va însemna Oraşul: redobândirea identităţii în zăpăceala din Bucureşti. Fără dorinţe reprimate, fără replici înfrânate, fără sentimente înăbuşite. Dragoste sau ostilitate – ritmul nebun le va aduce la suprafaţă şi le va curma în tempo allegro, fără a le da posibilitatea de a se dezvolta într-un eşafodaj devorator de suflet.

E ceea ce în Dead Poets Society se traduce prin: “Seize the day.” sau “Find your own voice.”
În Fight Club: “Fuck off with your sofa units and strine green stripe patterns, I say never be complete, I say stop being perfect, I say let… let’s evolve, let the chips fall where they may.”
Iar în mereu surprinzătorul Nick and Norah’s Infinite Playlist: “Look, other bands, they want to make it about sex or pain, but you know, The Beatles, they had it all figured out, okay? “I Want to Hold Your Hand.” The first single. It’s effing brilliant, right?… That’s what everybody wants, Nicky. They don’t want a twenty-four-hour hump sesh, they don’t want to be married to you for a hundred years. They just want to hold your hand.”

Tot psihanalizându-mă intens, mi-am dat seama că fac cea mai mare greşeală posibilă: până plec, încerc să stabilesc nişte punţi de legătură între suflete. Al meu şi ale celor câţiva oameni în care-am găsit substanţă. Nu vreau să plec fără să ştiu că există o contingenţă vie, intensă, care să nu se rupă sau să se altereze din cauza celor 300 şi un pic de kilometri. Dar, ca de obicei, o iau în bot, pentru că o pistonare, o insistenţă autentică ar fi sancţionată ca fiind dovadă de nevropatie. Şi atunci aş produce exact efectul invers celui dorit. Şi iar înfrânarea, şi iar cenzurarea, şi iar trebuie să vină toate de la mama lor natură, ceea ce mă mohorăşte cumplit zilele astea. Se vede, scriu prea… literar (?).

De aceea, e imperios necesar ca săptămâna viitoare să dezlănţuim party animalele din noi: luni alcool şi karaoke, miercuri ziua Buburuzei, iar joi concert Godmode + afterparty zbânţuitor. Aşa, să se mai ducă pe pustii şi viaţa asta de ascet, că mi-a ajuns atâta conştiinţă.

I did it again

Posted on by
9

Azi, ca orice sihaştri care nu se mai respectă, am ieşit la un aftervote party cu gagicile. Evident, am ajuns prea devreme în pub, că nu-s mulţi dipsomani post-votare în urbea asta claustrantă, pare-se. Aşa că a trebuit să aşteptăm afară vreo 10 minute, în care io mi-am dat jos ochelarii de pe nas – erau aburiţi şi inutili anyway, vedeam mai multe fără. Mai trebea să ajungă Ale, aşa că eram oarecum împăcate cu ideea că în pubu’ ăla o să intre fo’ tri cuburi de gheaţă, nu tri muieri.

Şi aşa, pe ceaţa groasă ca un obraz de catindat, în semiobscuritatea unei curţi interioare şi cu miopia necorectată, tot am fost în stare să zăresc la orizont o siluetă. Io, fericită, fac ca trompeta şi ţopăi, rostind binecunoscutul salut de revedere către ceea ce părea a fi Ale:

– PIZDĂ !!!!!!!!!!!!!!!! :D :D :D

Pe o scară de la 1 la 10, cât de evident îi că nu era Ale ? 8-| Teh shame ! Teh horror ! Da’ măcar tipa a fost amuzată şi am făcut cunoştinţă ulterior, prezentându-i scuzele mele de fomeie altfel sobră şi integră… =))

Good/bad Monday

Posted on by
5

Good

  • Am predat la piticoţii de a cincea şi o ieşit perfect, fleru’ de profă e acolo ! :D Îs nişte scumpi şi ‘teligenţi, îmi venea să-i pup pe tăţ, chiar dacă mi-o zis dat exemplu de derivare cu sufixe “caş”. =))
  • Mi-o dat eştia de la BRD, în sfârşit, cardu’ pe care-mi vine bursa dăh studiu !
  • Azi mă beţivesc un pic cu Ioana, tipa cu care făceam tâmpenii în liceu. :D

Bad

  • Săptămâna viitoare predau la a şaptea Amintiri din copilărie. Singurul problem care este este că am secţia magyarul care-s cam pastă pe literatură cu accent pe i. Noah, Iştenem !
  • Am încercat tăte numerele de pe foaia şi plicu’ aferent cardului şi nici unul nu pare a ci codu’ pin. Asta sau io şi Blonda suntem două… blonde. :))
  • Ioana stă de ceva vreme în Cimişoara şi numa’ mă amăgeşte, apoi se cară.
  • Înainte să predau, eram stresată pân’ la dumnezo şi înapoi. Şi ca să mă liniştească, Buburuza s-o gândit să mă bântuie luni de zile cu o replică sentenţioasă referitoare la asta: “O tu Roxa, calmează-te. Gândeşte-te că îi mult mai uşor să predai decât să uiţi pe cineva. :D” Da’ m-o salvat de la zbucium ? M-o zo, băgându-mă în altu’. :))

Un pic despre cum e să fii “celălalt”

Posted on by
14

În meniul de azi, dragoste şi relaţii. You know… universu’ ăla aparent prielnic care, nu zic nu, potenţează calitativ existenţa, da’ o şi complică al dracului de mult. Tocmai atunci când credeai c-ai scăpat. Când eşti liniştit şi resemnat în universul tău searbăd, molcom şi insipid. Tocmai atunci te loveşte. Cu atât mai rău cu cât garda era lăsată mult prea jos.

Şi-atunci cum să nu te revolţi ? Cum să nu-ţi clocotească sângele de să-ţi dea în foc ? Când tot ce vezi şi auzi în jurul tău gravitează în jurul aceloraşi veşnice clişee. Dacă el a părăsit-o pe ea, victima e ea, săracuţa; dacă el a înşelat-o cu una mai tânără, o compătimim pe nefericita mai în vârstă şi boscorodim întreg regnul bărbătesc care preacurveşte cu minore. Sunt toţi nişte tâmpiţi, sunt toţi nişte uşuratici, sunt toţi la fel. Iar ele – nişte “pipiţe” care râvnesc la ce nu le aparţine. E cu ghilimele pentru că fix de termenul ăsta m-am lovit astăzi.

Practică pedagogică. În sala profesorală cu profa super mişto. Calculăm câte ore de asistenţă mai tre’ să facem până ne apucăm de predat. Profa… 32 de ani, tinerică, frumuşică. Din frânturi puse cap la cap după nişte cafele băute împreună în ferestre, ştiam despre ea că a fost logodită 3 ani cu unu’ care a dispărut din peisaj, după care a făcut un fel de depresie. Slăbit, stil de viaţă nociv etc. Motivul despărţirii nu-l ştiam şi nici n-am întrebat, mirosind suferinţa. Dar… a venit de la sine. Ne-a admirat machiajul natural, apoi s-a mirat de cât de tinere suntem, iar în cele din urmă n-a mai rezistat şi a întrebat:

– Aveţi careva 23 de ani ?

Blonda nu s-a putut abţine să nu mă râcâie, ştiind că-s absolut paralizată de frica îmbătrânirii, şi a zis că io nu mai am mult, deşi concepţia mea despre “mult” e diferită. La scurt timp, profa:

– Da’… bărbaţii de peste 30 de ani vă plac, dacă sunteţi aşa tinere ?

Eu repede aprob. Categoric că da. Că evident. Că mereu m-au atras tipii de 30+ şi aproape niciodată n-am reuşit să investesc altceva decât hormoni în relaţiile cu restu’. Că nici măcar nu mă mai consider defectă: pur şi simplu ai ce vorbi cu ei şi ai ce învăţa de la ei. Şi-s bărbaţi în toată puterea cuvântului. Emană masculinitate. După ce-am îndrugat poezia, m-am lăsat mulţumită pe spătarul scaunului, dar apoi am făcut legătura şi am izbucnit cu ochii bulbucaţi:

– V-o-nşelat cu una de 23 de ani ???????
– Mdeah. Studentă la medicină.

După care a urmat o ploaie de onomatopee siderate din partea colegelor. Numa’ din gura Buburuzei, recent părăsită  după o relaţie de 4 ani pentru o viitoare asistentă medicală, am auzit cuvântul “pipiţă.” Stupoare generală printre ele,  mâhnire în expresia profei, apoi linişte. Subiect încheiat. Doar în timp ce ne îndreptam spre casă, Blonda a zâmbit şi m-a-ntrebat:

– Îţi dai seama că asta era să provoci şi tu ?

Dacă a mai rămas ceva amorţit în mine, totul s-a dezgheţat. N-am zis nimic, dar am înnebunit. Din nou.

E o boală colectivă. Nimeni nu mai rumegă situaţia circumstanţial. Se evocă doar durerea celui lăsat în urmă, niciodată durerea celui care pleacă şi cu atât mai puţin suferinţa celui cu care se pleacă. Din punctul meu de vedere, sunt cu toţii nişte fericiţi.

Poate singurătatea e o realitate doar aparent mai vătămătoare pentru suflet. Poate e mai bine singur decât lângă un om mereu cu gândul la altcineva. Poate nu singurătatea e inamicul numărul unu, ci obişnuinţa. Promiscuitatea morală, complacerea socială, obişnuinţa domestică, administrativă şi financiară. Rămânem împreună pentru că avem aceiaşi prieteni, locuim în acelaşi apartament, plătim aceleaşi facturi şi rate. Bem o cafea, mergem la servici, ne vedem seara, adormim în poziţia lingurilor unul lângă celălalt. Zi după zi, an după an. Chiar dacă inimile noastre au încetat demult să mai bată sincron. Chiar dacă una dintre inimi bate mai puternic, sincron cu alta. A altcuiva. A temutului “celălalt”. Cel ce nu ar fi trebuit să existe. Nu în viaţa de cuplu perfect fericit de până atunci.

Cum e să fii celălalt ? Aşa-zisa amantă care pozează mereu în femeia fatală pe care nimic n-o deranjează şi nimic n-o atinge ? O perioadă chiar incitant, nou, aparte. După un timp, măştile însă cad şi apar primele frustrări. Faptul că nu-l poţi ţine de mână pe stradă. Faptul că îi furi săruturile pe furiş. Faptul că după cea mai mică atingere, gâtul lui e ca un girofar în speranţa că nu a fost prins asupra faptei. Ludicul dătător de speranţă. Faptul că vorbiţi doar într-un interval orar bine stabilit. Faptul că tu-i mărturiseşti ce simţi sincron cu telefonul ei de verificare. Panica. Transpiraţia. Starea permanentă de agitaţie. Aşteptarea. Faptul că orice s-ar întâmpla şi oricât de feeric, la sfârşitul zilei tot lângă ea adoarme. Faptul că ea e sau vrea să fie oarbă la schimbare. Faptul că poate nu e nici o schimbare. Ciuda că tu ştii tot şi ea nimic. Derizoriul. Abulia. Gândul funambulesc că nu e nici o diferenţă între a renunţa la tot şi a merge la fel mai departe. Vanitas vanitatum. Moartea interioară, picătură cu picătură. Ideea înnebunitoare că tu nu ai fost niciodată “ea”, doar “cealaltă” şi uneori “nimeni”, în explicaţiile lui către “ea” când un sms întâmplător nu vine în intervalul orar pomenit mai devreme.

Versus ce ? “Plec, am pe alta”. Tortura în evul mediu sau glonţul sfârtecător de creieri. Sincer, aş prefera a doua variantă. Dar oricum nimeni n-o să ştie până n-o să experimenteze. Sau nimeni n-o să creadă. Şi aşa, clişeele în privinţa victimei vor fi întotdeauna unilateral îndreptate spre o “ea” sau un “el”. Niciodată spre o “cealaltă” sau un “celălalt”. Fiindcă impresia imediată e mereu mai acută şi mai verosimilă. Pentru că citim o sumedenie de cărţi şi vizionăm filme cu toptanul, dar nu interiorizăm mai nimic. Şi în fine, because fuck everyone else.

Rewind.

– Îţi dai seama că asta era să provoci şi tu ?

:)…

What to do with 100 lionz

Posted on by
9

Să-i ‘strici’ toţi pe cărţi, evident.

Asta pentru c-am tot plecat şi ajuns pe-ntuneric acasă şi n-am avut cum să mă laud. :)) Întâi am cumpărat teh hardcore ones de sus, dar apoi m-am întors după sensibilităţuri, de l-am confuzat de tot pe nenea care vindea, care era maghiar şi cu care-am comunicat doar în engleză. Evident c-aş fi plecat cu toate cărţile de-acolo, dar… Oh well, maybe next time. :D

P.S. Am crezut că crăp de râs cu Runia când am găsit acolo şi ceva cu titlu sugestiv: ‘Vagina – the owner’s guide’. Oare-am cumpărat cărţile greşite ?

Urban legend: the bald patch

Posted on by
2

Cum abordezi un student la litere ? “Salut, spune-mi despre A !”

Asta o ştie deja tăt poporu’. Însă până să-l abordezi, tre’ să-l identifici.

Cum identifici un student la litere ? Coboram azi dealu’ faculţii cu Ale şi discutam despre cât de uşor recognoscibili suntem noi, eştia obligaţi să cetim cu toptanu’: de la o vreme, tăţ vorbim cu mai mult ca perfectu’ literar în loc de ardelenescu’ perfect compus; când ne-ntoarcem din weekend, îi mai tare ăla care-o băgat pe nerăsuflate 800 de pagini, iar ăla cu numa’ 600 îi luzăr; în bibliotecă, noi suntem ăia cărora ni se mişcă involuntar buzele când cetim; ne plânjem mereu că ne simţim pulsu-n ochi după o zi neîntreruptă de lectură; devenim incapabili să parcurgem texte pe lumină naturală fin’că ne jenează, vezi doamne, la retină, etc.

Noah, tăte ca tăte, da’ un singur lucru nu l-aş putea suporta. Poa’ să vină momentu’ în care mi-oi înghiţi nervu’ optic, poa’ să trebuiască să port ochelari fumurii păh timp de noapte făr’ să fiu vreo jivină apropiată de noţiunea de piţipoancă, poa’ să-mi explodeze capilarele din moacă când oi ajunge la 500 de pagini pe zi, poa’ să se-ntâmple orişice, da’ asta nu !

Toată obsesia a început când îi explicam lu’ Ale încă un tabiet de literizdă, s-avem pardon: surghiunurile de weekend, episoade repetitive în care, pe parcursul unui sfârşit de săptămână, nu ies nici măcar din pijamale; pur şi simplu zac în pat cu cartea-n mânuri. Şi cum îmi potrivesc eu pernele să şăd mai sus, mai comod, m-apuc de citit. Peste o oră, când devin din nou conştientă de realitatea-nconjurătoare, sunt în poziţie perfect orizontală şi îmi tremură coatele de la ţinutu’ cărţii în mâini, plus că deja citesc cu capu-n jos cumva. :)) Şi tot aşa cât îi ziulica de lungă, ore-n şir, alunecări şi reveniri în loop, până la somnul cel cvasinocturn.

Atunci îi pică lu’ Ale fisa şi-mi zice că o să ajungem exact ca-n acea scârbavă legendă urbană, cu o tipă care cică avea un tic: să-şi rupă firele de păr din cap, unul câte unul, şi să le mănânce rădăcinile. După un timp, deşi avea păru’ lung, în creştetu’ capului i-a rămas o pată rotundă complet goală, ca un cur de bebeluş, ca un fes d-ăla de evrei, săpat în podoaba capilară. Doar că noi n-o să ne sujem cu poftă firu’ de păr întru înghiţirea rădăcinii, ci defrişarea parţială o să se producă pe cale naturală, de la citit în pat mii şi mii de pagini în zeci de ore de alunecuş în aşternuturi şi frecuş de perne.

Inutil să mai spun că acum doar imaginea asta o am în minte şi că o să mă urmărească toată viaţa, nu ? Mă hăituieşte şi mă bântuie. Şi uite aşa m-am decis că, oricât ar fi de incomod, de-amu’ mă mut la bureaux. Dacă oi ţine neapărat să fiu un fulg de nea frumos şi unic, m-oi tatua în locuri nebănuite. În rest, mulţam fain, da’ nu. :)) Nu io, nu acum, nu în creştetu’ căpăţânii şi aşa suficient de golaşe. Încă doar la figurat, ‘mnezo-i ajute.

Asta până n-o mai ard iară cu petrol, ca asară. =)) Dar despre asta… în altă epopee.

Sfară-n ţară: cheap bookie expo !

Posted on by
2

Nu poci să-mi dau seama unie naiba mi-i căpăţâna zilele astea de n-am anunţat mai repede, da’ fie şi cu întârziere: lume, lume, mare expoziţie de carte străină la noi la facultă ! Udemeriştii de la Bookstation vin cu desaga după ei din Ungaria şi stau de luni ‘neaţa şi până marţi sara la noi, la Litere, în sala R21; au o grăma’ de broşuri, cărţuci, cărţulii, cărţi, cărţoaie, enciclopedii şi dicţionare în engleză, franceză, neamţă şi spanioală.

OK, şi ce-i cu asta ?

Păi, ideea e că sunt cărţi noi vândute în regim de anticariat, adică ieftineală la metru’ de cărţi. @-) O profă zicea că amu’ ceva vreme o luat de la duzii ăştia mai mult de 50 de cărţi nou-nouţe de beletristică miştoacă cu un milion (!!!). Noi nu ne încredem în aceste fermecătoare spuse, însă speranţa-i vie. :))

Aşa că haidaţi luni şi marţi, între 9 şi 18 ! Sau dacă vreţi, ziceţi-mi ceva ce vreţi neapărat/căutaţi demult/pândiţi să cie mai eftin, că arunc o privire. Am o râcă, o boală, un itch să mă-nfig într-o bancnotă de 100 de lei de care nu m-am atins vreo două luni de zile, ceva de spăriet ! $-)

Şi dacă ajungeţi din întâmplare p-acilea, nu, nu-s din Bucureşti, nu mereţi acolo la Litere să rămâneţi cu buzoaiele umflate şi nu de frig. :))