Horoscopu’, bată-l vina…

Cu ce mai pierd eu vremea-n sesiune, în afară de South Park ? Cu noua găselniţă, secţiunea de zodii a blogului lui Thor, ce mi-a atras iniţial atenţia datorită pozelor foarte mişto pe care nu ştiu dacă el le face/modifică, da’ nici nu prea contează. :) Ia, uite ce mişto-i ochiu’ (d)racului:

semănăm ? :)) (source)

Sceptica raţională din mine neagă existenţa acestor pattern-uri comportamentale în funcţie de alinierea planetelor. Nu m-ar deranja atât de mult dacă populaţia n-ar continua să ofere zodia ca scuză pentru nesimţiri de tot genul, să-şi explice eşecurile după zilele marcate ca “negre” în horoscopu’ din revistă, să nu iasă cu cineva din cauza incompatibilităţii semnelor… şi alte asemenea aberaţii. În fine, ideea era că paginile de horoscop şi Neti Sandu nu m-au atras cu nimic niciodată, în mod total inexplicabil.

E adevărat, e prima prezentare generală a zodiilor pe care am avut răbdare s-o citesc şi primul contact cu concepţia generală despre raci. :) Eu credeam că suntem îndărătnici, da’ se pare că de fapt suntem o gaşcă de damnaţi. :))

  • S-ar putea să-ţi atragă atenţia pentru prima oară cînd îi auzi rîsul “nebunesc, lunatic”, extrem de contagios. Acesta urcă şi coboară, pornind de la un chicotit, pînă la hohote sănătoase, profunde, sonore. – Here we go, cine ştie cunoaşte… :))

  • Nu există om căruia să-i placă glumele mai mult decît acestui nativ, iar latura lui amuzantă e cu atît mai surprinzătoare cînd apare pe neaşteptate din această personalitate liniştită şi blîndă în mod normal. – Nu prea strâmb din nas la nici un gen de umor, ce-i drept. :D

  • Nu te lăsa păcălit de comportamentul liniştit, de plan doi, al nativilor acestei zodii. Ei se bucură în taină de atenţia primită. Nu vei vedea un Rac alergînd cu disperare după celebritate (ei nu aleargă după nimic cu disperare), dar cu siguranţă nu va fugi de ea. – Mă bucur că mi s-a recunoscut oficial miserupismul şi lipsa scopului în viaţă, mulţumesc. :))

  • Temerile lui sînt de obicei bine camuflate de umorul lunar nebunesc, dar nu-l părăsesc niciodată, bîntuindu-i zilele şi nopţile cu o vagă senzaţie că pericole neidentificate îl pîndesc din umbră. – Yeah yeah, se numeşte umbra de la colţu’ străzii şi e mereu acolo, da’ de-aia tot râd mereu.

  • Pesimismul nu e niciodată prea departe la aceşti oameni, întotdeauna gata să le strice cele mai frumoase momente. – You don’t say…

  • Poţi să-i răneşti sentimentele sensibile doar cu o privire aspră sau un ton dur în voce. – Mdeah, care sensibilitate aş fi zis până acum, da’ tre’ să mă dai tu de gol. :))

  • Dacă l-ai rănit, poţi să-l împungi zile în şir cu un băţ, căci tot nu vei ajunge la el. Nu va răspunde la telefon, la soneria de la uşă şi nici la scrisori. Copleşiţi de nesiguranţă, disperare şi tristeţe, Racii caută izolarea şi solitudinea. – Oh da, veşnicul joc al ignorării pe care iubesc să-l practic. :) De fapt strategia e să mă abţin, altfel pot spune lucruri pe care o să ajung să le regret, de-acolo şi shut down-u’.

  • Există două tipuri de raci. Primul are o faţă rotundă, frumoasă, piele moale, gură largă, zîmbitoare, ochi aproape rotunzi, deci un chip aproape ca de bebeluş. Ca să îţi faci o imagine mai clară, gîndeşte-te la faţa omului din Lună. Al doilea tip e cel mai des întîlnit. Inconfundabilul “aspect al crabului” se observă imediat pe faţă. Vei vedea un cap destul de mare, sprîncene coborîte spre ochi şi pomeţi înalţi. Sprîncenele vor părea unite într-un fel de încruntare permanentă, care, în mod ciudat, nu deranjează, ci pare interesantă. – Io-s aia cu capu’ mare, moacă de lună şi rid în mijlocul frunţii, dammit. :))

  • Cunoşti pe cineva care rîde dezlănţuit, apoi plînge de ţi se rupe inima, care uneori te repede iritat şi apoi se ascunde cînd îl răneşti? Această persoană s-a născut probabil sub semnul Lunii. – De ce nu zici mai bine că suntem nebuni, full stop ? :))

  • Racii au o imaginaţie atît de vie, de picturală, iar stările lor sînt atît de intense, încît te pot face să le simţi şi tu. – Funcţionează mai degrabă invers, eu întotdeauna simt ce simt alţii… propriile reacţii îmi place să le maschez, altfel chiar c-aş fi ca o evadată de la 9…

  • Ca oglinzile şi aparatele de fotografiat, ei absorb imagini şi le reflectă cu fidelitate. Fiecare experienţă e gravată în inima lor ca o fotografie pe negativ. – În capul meu totul e dramaturgie, cu replici în ordine şi indicaţii scenice.

  • Emoţiile lunarilor pot fi uneori mai puternice decît organismul lor. Grijile şi temerile îi pot îmbolnăvi, în timp ce veselia îi poate însănătoşi. – Fac doar febră, da’ totuşi wtf ? Are we THAT cursed ? :))

  • Cînd intră într-o pasă neagră nu reacţionează prea bine la încurajări sau încercări de a-l înveseli. – Prea bine ? Ce zici de aproape deloc ? :))

  • În adîncul sufletului lui, orice Rac îşi doreşte să fie răsfăţat, alintat.– Nu orice om normal vrea asta ? :))

  • Femeile născute în semne de foc luptă şi protestează faţă de dezamăgirile şi nedreptăţile vieţii. Femeia Rac crede că nu rezolvă nimic agitîndu-se. – Îmi place să-mi mai dau ochii peste cap din când în când… :P Şi să oftez. :))

Tot ce scrie acolo mi se potriveşte în măsură de 90%. 5% nu merge deloc, iar 5% s-a schimbat din cauză că mă străduiesc să mai corectez din defecte. Evident, pe unele le-am corectat atât de bine încât am dat în alte extreme, da’ orişicât… :))

Ideea e că şi dacă nu mi s-ar potrivi nimic, tot ar fi o lectură plăcută, fără înflorituri artistice sau limbaj lemnos astrologic. Am citit câte ceva şi despre celelalte zodii şi textele sunt la fel de captivante; parcă provin mai degrabă din întâmplări trăite cu reprezentanţi ai zodiilor decât din cercetări stelare sau burtologii lipsite de sens. Bravo nenea, e primul horoscop pe care l-am citit şi n-o să mai citesc altele pentru că ai făcut o treabă prea miştoacă. Serviţi cu încredere, dar hai să nu uităm că suntem oameni, nu şabloane şi stereotipuri. ;)

În Flăcări

… sau cum n-am uitat de unde a început totul. :)

4/10  Cu In Flames a început tot rocku’. Primisem de la un prieten piesa asta nervoasă care toasta pentru epoca indiferenţei şi, cumva, m-a atins la sensibilităţuri. Dovada. :)

In Flames – Ordinary Story

Atunci şcoala generală s-a transformat în liceu, ieşirile la suc în ieşiri la bere, tricourile înflorate în tricouri negre cu fantome şi scheleţi, buclele naturale în freză dezordonată, optimismul în realism, vechea eu în noua eu. Câteodată mă sperie modul în care muzica poate schimba radical nu numai stări de spirit, ci şi vieţi, dar privind retrospectiv, nu-mi imaginez în ce altceva m-aş fi putut metamorfoza.

Acum oamenii ăştia foarte dragi mie vin în România, chiar după Soulfly. What took you so long ? :) Cel puţin aşa, încet-încet, mă vindec de toate bolile copilăriei şi le fac loc altora, mai alternative. :))

Până atunci, însă, am de trecut de o sesiune oribil de criminală şi de o traducere care ştiu că-mi va mânca săptămâni şi neuroni, da’ totul e bine când ştii finalitatea pentru care lupţi, aşa de pe termen scurt cum e ea. A cam lipsit în ultimele săptămâni şi eram cam derutată. :)

Engrish

Speaking

  • “Scrieţi cu capitale.” (categoria cursu’ de Victorianism e de la 8 dimineaţa. :)) )
  • “Delete the table !” (categoria cel mai prestigios liceu al judeţului şi idiotu’ de engleză ce-şi vrea tabla curată…)

Writing

  • “Exercices” (categoria clasa a XII-a şi întrebarea “Da’ tu te crezi perfectă ?”)
  • “dellirious” (categoria altă profă corectând cuvântu’ scris corect)

E greu inglişu’ şi bonusu’ de rumeiniăn inglish, se ştie. Oh well, it’s a man’s obligation to stick his boneration into a woman’s separation; this sort of penetration will increase the population of the younger generation of dyslectic delegation. Eric Cartman inspiration. :D

Dudes and betties !

If you have anything logical or wise left in you, don`t ever, EVER, think of becoming a teacher. It sucks bigfatdonkeyballz. And students from all over the world, worship your teachers for you don`t know what they have to go through, goddammit ! Making one single project for only one lesson takes an ancient turtle`s lifetime. And they have to do it for aaall the lessons in the school-year. And the whole discipline. And lord forbid they be teachin` not only to fifth-graders, but sixth to eighth-graders and so on. Do they ever sleep ?! Oh my god this is all they`re doing in those three months of summer vacation !  Even beyond ! And guess what ? They hate school as much as all of you do ! AAAAA !

Screw you guys, I`m off to sleep.

Not as Simple as

Am ochii cârpiţi de somn, două ore dormite în 48, dar stau în pat şi mă sucesc pe toate părţile.

Avem, ÎN SFÂRŞIT, materia primă a anchetei dialectale, ne-am dus azi la căsuţa mea din munţi, ruptă din poveştile de groază. Spre încântarea mea, am condus un Ford Mondeo combi şi, spre surprinderea, evident, tot a mea, avea mai mult de patru trepte de viteză şi servodirecţie. Nu râdeţi, Dacia n-are, deci am kilărit de vreo două ori motoru-n intersecţii ca pe vremea când făceam şcoala, şi-n plus am mai şi chinuit biata maşinuţă cu bot de ornitorinc schimbând dintr-a cincea-n a doua în loc de a patra.

Dar nu cu asta am vrut să mă “laud”…

Ideea e că n-am mai fost pe-acolo de exact un an, iar acum sunt lovită-n plex. Discrepanţa asta dintre lumea citadină şi cea rurală nu m-a întors pe dos niciodată aşa ca acum. Ce minţi alterate, ce suflete râncede pe care îndrăznim să le numim “complexe” în înfumurarea noastră de animale urbane… Nu ne dăm oare seama, forme de viaţă denaturate ce suntem, că insultăm simplitatea, puritatea în forma ei aproape serafică ? Şi tot bunătatea se aciuează pe lângă venin, de-ţi mai vine şi să-ţi muşti limba ca să te otrăveşti odată mai repede…

Acum mă gâdilă tare plăcut la creieraşul îmbâcsit de orăşeancă nenorocită ideea că am trei luni libere la vară şi patru camere imense la dispoziţie. Haida de.

Înregistrarea de la etaju’ 7

Cum ziceam, la Vatra Dornei, în căutare de modalităţi de înregistrare a sunetelor, am făcut probă şi cu telefoanele. Asta e de pe telefonul blondei, în timp ce “sunam” la uşa radioului de la etajul 7 al Hotelului Călimani. :)) Este una mai lungă şi mai amuzantă pe telefonul meu, în care mă apuc să explic ce este acela AC/DC, da’ am primit interdicţie, nu o pot publica pe nicăieri. :))

De la etaju’ 7

Aşadar tre’ să vă mulţumiţi cu minutul al 16-lea, chiar la începutul haosului în necunoscut şi beznă. Scuzaţi calitatea, da’ fix de-aia nu ne-a ieşit proiectu’. :)) Io-s aia enervantă care vorbeşte mult, cu un ton apăsat şi iritat, şi care are fantezii c-o drujbă… :))

Cândva o să mă uit aici şi asta o să mi se pară o amintire mult mai plăcută decât mi se pare acum.