Iniţial am vrut să scriu aşa, la mişto, despre câte lucruri poţi învăţa despre personalitatea oamenilor doar circulând cu autobuzul în fiecare zi, despre cum majoritatea au nişte firi expansive şi simt că au dreptul să îmbrăţişeze bara ca şi cum şi-ar marca teritoriul, doamne fereşte să te apuci şi tu de ceva, şi apoi urlă dacă te dezechilibrezi un pic din bus surfing şi le atingi haina de blană naturală, despre cum unii se-mbrâncesc spre ieşire fără să le pese pe cine calcă-n picioare, despre cum alţii aşteaptă ca nişte lei pe fundul gropii să urce-n autobuz chiar dacă tu n-ai pe unde să cobori pentru că nu eşti înzestrat cu aripi, şi mai ales despre cum pe mine nu mă afectează toate astea cu absolut nimic. :))
Adică ba mă afectează, dar doar în măsura-n care fac o comparaţie şi diferenţele mi se par strigătoare la cer. Dac-ar fi după mine, aş fi invizibilă şi imaterială doar ca să nu deranjez pe nimeni. Mă strecor finuţ printre oameni ca să stau într-un colţ al autobuzului, unde lumea poate trece lejer de mine. La urcare stau deoparte de coada formată şi urc ultima, când cobor aştept să se îngrămădească toţi spre uşă şi apoi cobor şi eu pe culoarul format. Vorbesc în surdină la telefon şi de multe ori, fiind prea mare liniştea-n le bus, nu răspund şi sun mai încolo pe oricine-ar fi avut ceva de împărţit cu mine fix atunci.
Da’ nu mă enervez. De ce m-aş ? Pot să schimb ceva ? Nu mai am sute de alte motive, mult mai serioase, să-mi puşte vena în fiecare zi ? Adidaşii se spală, căşti pentru ruptură de realitate există, gulerul tricoului miroase întotdeauna bine în caz de urgenţe olfactive… de ce să fie astea motive de apocalipsă ? Pentru că toată lumea exagerează treburile minore petrecute prin mijloacele de transport în comun, toţi se martirizează până la paroxism şi se consideră supravieţuitorii supremi ai Terrei dacă ajung de la muncă acasă. I mean what the fuck ????
Ceea ce voiam să zic este că e atât, dar oh, atât de mişto să fii nemulţumit de ceva, de orice, încât nu mai contează că îţi alimentezi mugurii de tulburări de personalitate, fie ei histrionici, paranoici sau sociopatici, care există în fiecare dintre noi… nu, tu continui să te înveninezi până ajungi din om perfect normal un bolnav prin autoinducere. Şi aşa, peste câţiva ani, tu o să fii marginalizatul social care o să fie convins că orice i se cuvine, chiar dacă vorbim de un sărman autobuz de provincie, de scaunele şi barele sale, şi alte perechi de creiere o să sufere de mania persecuţiei din cauza ta… Cât de banal pare, nu ? Da’ dacă ne uităm mai bine în jur, cât de înfiorător…
Tre’ sa imi predai Zen-lessons :D
“serenity now, insanity later” stii povestea ?
PS Anti spamul tau e asasin, “Please add 0 and 0”.
Inspirational post! Felicitari pentru atitudinea sanatoasa.
Ionuca, you know I hate that word. :D
Mircea, evident că o ştiu, Seinfeld is my role-model. :)) Cât despre spam protector… am tot zis că numa’ mie-mi dă logaritmi şi ecuaţii de gradu’ 5. Dammit. 8-|
Alexandru :) Săr’na !
soluţia găsită de mine a fost să-mi cumpăr maşină… nu e tocmai economică, dar… asta e.
pe moment îi una, da’ când te mai şi ţin furiile astea…nu ştiu, doar în lumea mea mică toleranţa oamenilor faţă de o atitudine de genul ăsta e din ce în ce mai inexistentă? asta apropo de cât de ”mişto” cred unii că e să fii nemulţumit – la modul serios- tot timpul.
Cătă, cu maşina dai de altele: gropi, loc de parcare, copchilu’ de la semafor care îţi spală parbrizu’ cu forţa… neverending fun ! :))
morbish, iarăşi cred că supraaprecierea e teh root of all evil. De ce să mă atingă pe mine cineva, eu sunt făcut din puf. Şi de-acolo începe măgăria.
Eu m-am obisnuit de ani de zile sa merg pe jos. Imi aloc timp pentru asta si folosesc si “casti pentru ruptura de realitate”. Daca ar exista si ochelari pentru utilizare similara ar fi nemaipomenit. Sunt momente in care ochii vad – inima uraste. Sau cere dar altceva.
Thooor ! :) Te admir pentru asta, eu n-aş putea, mai ales dacă tre’ să mă trezesc dis de dimineaţă. Abia pot vorbi şi gesticula, n-ar trebui să mă pună nimeni să umblu. :) Poate ţine şi de momentul zilei… Sau poate noaptea-i mai fain tocmai pentru că ascunde/maschează. :)