Ştiţi care sunt, după mine, cei mai periculoşi criminali în serie pe care nimeni nu şi-i doreşte privaţi de libertate ? Trei indivizi care torturează milioane de oameni în fiecare zi şi care sunt iubiţi, adulaţi, ridicaţi la rang de zei pentru asta… unde mai pui căruţa de bani aferentă.
Primul ar fi Brian Molko de la Placebo, această femeie-bărbat a rockului alternativ. M-am luptat îngrozitor de mult să nu-i aud, să nu-i văd, să nu dau de ei. Într-un târziu, pe la începutul lui 2007, am cedat. Să asculţi Placebo e ca şi cum ai muri într-un mod foarte, foarte stupid. E ca şi cum ai sări cu paraşuta, ai ateriza perfect, iar peste câteva ore ai aluneca pe gresie şi ţi-ai împrăştia creierii. E ca şi cum ai fi nefumător şi te-ar răpune un cancer la plămâni. E moartea domestică, nu are nimic eroic sau înălţător în ea, iar călăul din spatele ei e Molko, cu tot cu versurile lui unisex, plămânii umpluţi cu heliu şi chitara plângăreaţă. Shitlisted.
Dacă, în schimb, vreau să mor în mod violent şi rapid, trec la alt clasic în viaţă. Thom Yorke se intitulează el şi e mândra frunce a celor de la Radiohead. Dacă nu i-aţi ascultat încă şi vreţi să ştiţi cam ce-i de capul lor radiofonic, mai bine împuşcaţi-vă direct în gură sau striviţi-vă ţeasta cu un bolovan, efectul e acelaşi. Chiar dacă e puţin cam chior şi nici la matematică nu stă foarte strălucit, omul ăsta are o precizie impecabilă. Ştie exact în ce octavă să-şi plaseze vocea piţigăiată şi uneori falsă, precum şi versurile de om nebun care se leagănă în cămaşa de forţă şi poate zice doar omelette du fromage. Culmea e că dai drumul la album, ajungi spre sfârşitul lui şi nici nu-ţi dai seama ce te-a lovit. Muzica aia drăguţă, lentă, pe care crezi că ai putea-o folosi ca sedativ, se dovedeşte a fi fatală, cauzând o moarte rapidă şi sigură. Shitlisted too, motherfucker.
Ultimul, dar totodată primul… e nimeni altul decât creatura din cauza căruia blogul ăsta se numeşte aşa: eeel, doar el, sir Robert Smith of The Cure – cea mai mare escrocherie a industriei muzicale. Dacă ar fi după mine, i-aş aresta pe toţi pentru fals şi uz de fals. Cum adică The Cure ? Cum să cânţi aşa ceva şi să îndrăzneşti să te numeşti The fuckin’ Cure ? Cum să înşeli aşteptările întregului mapamond şi să scapi basma curată ? Dacă toate antidoturile ar fi ca ei, n-am mai avea nevoie de cancer, SIDA, antrax şi toate porcăriile care te chinuie înainte să te omoare, şi o fac şi cu plăcere sadică. Echivalentul în viaţa reală a ceea ce fac Robert Smith şi gaşca în muzică ar fi nişte mucuri de ţigări aprinse împlântate adânc în epidermă, un duş sacadat cu acid, o furculiţă în ochii ce se mai ţin încă disperaţi de nervul atârnând.. în fine, adică toată reţeta pentru turbarea garantată înainte de sfârşitul inevitabil. At the top of the shitlist, cu zeci de nopţi nedormite, neuroni căzuţi pe câmpul de bătălie şi cele mai de calitate depresii la activ, adevărăciuni incontestabile.
Iar acum, să aruncăm o privire de ansamblu…
Nu-i aşa că arată ca cei mai normali oameni pe care i-aţi văzut vreodată ? Nimic suspect, este ? Quod erat demonstrandum. Unii s-au şi înmulţit, adică în mod surprinzător pentru cel puţin doi dintre ei, au nimerit şi orificii cu potenţial. Oricum, dacă tot aţi făcut cunoştinţă cu ei şi se întâmplă să-i vedeţi accidental pe stradă, stâlciţi-le mutrele şi din partea mea, vă rog. Asemenea torţionari nenorociţi n-ar trebui să fie lăsaţi în libertate.
Şi pentru că, mulţumesc tuturor zeităţilor, există pe lume o grămadă de cocojambouri şi macarene, nu sunt nevoită să vă stric ziua cu vreo formaţie din shitlist-ul de mai sus. Luaţi de-aici:
S.O.A.P. – This Is How We Party
iti multumesc din suflet pentru acest post! imi stateau pe creier senzatiile din el, dar cand voiam sa ma exprim despre cei 3 tineri domni, imi iesea doar un “nnnnngh” si ma balanganeam fata-spate.
efectul asta de “nnnngh” il mai am cand ascult nick cave. dar nu chiar in asemenea hal.
I’ll take S.O.A.P. over Placebo & Radiohead any damn’ day, piesa aia e catchy rrrauu! si poza cu Yorke are atatea posibilitati de photoshopare incat fac un efort imens sa nu dau save image as… bafta-n sesiune!
PS: the doctor recommends: http://www.dlisted.com/node/30391 pentru relaxare. In doze de cate 2 minute la juma’ de ora
Lăsaţi bolovanii să vină spre ţeasta mea.
Silvia, ok, am complice la crimă dacă mai îndrăzneşte vreunu’ să apară pe-aici. :) Se zvoneşte că Molko nu prea are de lucru…
Lee, oh da, I’m with you on this one. :)) Mulţumesc ! Mai am un examen vineri şi gata, da’ e mama lor… sunt cam sceptică în privinţa rezultatului. :) And currently there’s no kittieh in the cuttie cam. :(
Maria… stai la coadă… dammit. :)
am crezut că ţi-ai dat seama că pentru Thom nu fac asta :P
mnoah… îmi pare rău să te dezamăgesc o ţâră, da eu mai ascult din când în când placebo
Ori sunt eu nebuna, ori oamenii chiar sunt prea obisnuiti sa ia lucrurile ad literam.
Maria, abia apoi mi-am adus aminte de fantezie. :D
Cătă, că nu face mişto ! :))
oompa, io cre’ că-s ironici. :))
Nu stiu cu ce sa incep.cred ca ar fii normal cu inceputul nu ?in primul rand tin sa precizez ca acesta e un blog foarte interesant.dar un lucru nu inteleg si poate voi fi lamurit.ura sau invidia fata de niste artisti doar ca sunt diferiti si nu sunt la fel.sa inteleg ca unii inca traiesc in pesteri si inca nu accepta muzica adevarata,ca de.ori sunt machiati ori arata ca niste femei ori au frizuri ciudate.treziti-va la realitate oameni buni.chestiile astea nu inseamna nimik.important e sa traiesti muzica ca asta si e,o eliberare fata de stresul cotidian.te simti relaxat.o intrebare.sper sa nu se interpreteze gresit.tu preferi manelistii in locul acestor oameni.daca da.imi pare rau sa iti zic dar cultura ta muzicala e la pamant.ti-am recomanda sa il asculti pe “barbatul-femeie” sau pe “Creatura”.poate mai inveti ceva
Oamenii Spun Despre Mine Ca Am Un Temperament Groaznic
Adevarul E Ca Nu Pot Suporta Oamenii Care Nu Au Nimic In Comun Cu Mine
(Robert Smith) Creatura de la “The Cure)
Bye
P.S. Astept comentariile voastre :)
Uite oompa că acum ai dreptate. :))