Cu liniuţă de la capăt

– N-am pierit.

– Nu scriu pentru că citesc. Viaţă pe standby. Azi am zăcut în pat toată ziua şi am depăşit 300 de pagini. După reuşita sesiunii de-acu’ două săptămâni, pe alocuri din pur noroc, nu că m-ar fi dus pe mine atâta capăţâna blondă, simt că datorez asta universului.

– Mi-am comandat The Remains of the Day, 1984, Lord of the Flies, Time’s Arrow şi The French Lieutenant’s Woman. Au fost două milioane jumate şi sper să ajungă înainte să se-nverzească pe-afară, altfel mă-nverzesc eu.

– În consecinţă, cre’ că sar peste concertul In Flames, oricât mi s-ar rupe inima. În aceeaşi dezordine de idei, sunt tot mai hotărâtă să mă duc la Nova Rock în loc de B’estfest + Placebo, chiar de-ar fi să mă duc singură. Lineup-ul e prea mişto.  Doar nu singură le fac pe toate, ce-ar fi once again without emotion ? :D Şi tot din acelaşi registru, avem concert Les Elephants Bizarres în metropolă, în 20 martie la Teatru 74. Wheee :) Până atunci, însă, se nimereşte să-i văd şi pe dragii mei Implanţi Pentru Refuzuri (Viiiitaaa :X ) în weekendu’ cu Soulfly, în Bucureşti. Aşa da. \m/

– Umbra revine ! Şi-s tare gândită, dammit.

– Îl tot văd pe Caragiale prin oraş. E un nene care arată… pff, unu la unu cu el, şi mai poartă şi pălărie fix de-aia şi ochelari rotunzi. Mai stă şi la mine-n cartier ! Tre’ să port de-acum aparatul foto la mine. Da’ de-ar fi numa’ Caragiale… L-am văzut şi pe Einstein. Doar din spate şi din profil, da’ blonda era cu mine şi o poate confirma, el e. Se reîncarnează toţi, I’m tellin’ you…

– Nu mă interesează oscarurile, n-am văzut nici un film de-acolo şi nu m-ar putea durea mai tare-n cot de ele, îmi pare rău că nu împărtăşesc entuziasmul general. De fapt, n-am mai văzut un film de mai bine de juma’ de an. South Park e serial, nu se pune. :))

– A dansa pe stradă e o artă pe care n-o prea stăpânim, deci ne scuzaţi mişcările de balerine neînţelese dacă vă agasează la retină. Pe bune, am coborât una din cele ţâşpe coline ale oraşului ca-n filmele cu cheerleaders, eu cu căştile mele-n urechi şi Diana cu ale ei. Io, cel puţin, ascultam un album genial de care tre’ neapărat să vă zic ca să vă faceţi şi voi de baftă-n public. With your own happy feet. :D

– Am cursuri pe uăpt 4 zile pe săptămână. Iar miercuri, joi şi vineri stau acolo de la 8 pân’ la 6 seara. Adică 10 (zece) ore. Io tot aştept să se înfăţişeze ăştia cu cartea de muncă şi banii…

– Hm. Mă cam părăsesc energiile pozitive.

2 thoughts on “Cu liniuţă de la capăt

Leave a Reply

Your email address will not be published.