17 thoughts on “Vai de copacii noştri morţi

  1. Nu mi-am explicat niciodata cum reusesti sa fii atat de amuzanta cand te enervezi =)) noroc ca nu mancam sau savuram un ceai, ca faceam inmormantarea tastaturii la cum pufaiam pe aici.

    Asa, revenind la treburi serioase, nu stiu, nici eu nu inteleg. Desi recunosc ca am avut si eu varii accidente cu diverse carti de m-a luat plansu, pana la sange, omor, pagini si coperti rupte nu-mi imaginez cum as fi putut ajunge. Altfel decat cu buna stiinta si rea vointa…

  2. daaa, da’ io am un atlas sovietic cu urme de organe si fluide interne de goanga, ramase de acu’ vreo zece ani, de la o invazie pe care am reusit pana la urma sa o oprim, thank you very much.
    pofta buna!

    please add 0 and 0…

  3. :)) Râdeţi voi râdeţi, da’ n-are nimeni mănuşi chirurgicale slash masca de gaze întru citirea în siguranţă a Moromeţilor ? …

    Ionuca, eh, io nu-s aşa sensibiloasă, doar în cazuri d-astea care mă scot până şi pe mine din minţi. Tre’ să împrumut, bibliografiile-s enorme. Cumpăr cât cumpăr şi ştii foarte bine, da’ la un moment dat nu mai pot ţine pasul. :)

    morbo, în gât să-ţi steie, trăzni-le-ar. :))

    esk, eu îi măcelăresc mereu din priviri. Hai să ne concentrăm asupra unui punct fix de pe fruntea lui/ei amândouă, poate ia foc. Mwaha.

  4. da’ dă-le-n trăznet, că nu ştiu ce mi-o vint.
    şi cum e moromeţii II ? aşa-i că-i faină, nu ca fraţii jderi?
    să vorobim literatură, no, nivel liceu.

  5. Ahaha, good point. :)) Deşi biblioteca noastră judeţeană e destul de curăţică în rest… şi cărţile din ea idem. Doar că nu’sh… o scăpare şi p-asta o dau la ziar. I suck. :))

  6. Şi pe ce meleaguri şade, mă rog, biblioteca asta mizerabilă?
    Că şi eu fac vizite regulate alei mele din capitală şi niciodată n-am avut parte de-aşa jeg.

  7. Nu întreaga bibliotecă bre, ce tot iecsplic aici. Di ce eram sigură că ajungem la generalizări ? :)) Deşi în timp am putea vorbi şi de aşa ceva, că nici volumele astea n-au ajuns aşa de pe-o zi pe alta… De Tg. Mureş iaşte vorba.

    La urma urmei ce naiba, până şi Nică din Humuleşti prindea muşte cu ceaslovul… :)) :)) Asta aşa, ca premiu de consolare.

  8. N-ai vrea sa stii cum se prezinta cartile de la biblioteca de slavistica de pe Pitar Mos. Carti de prin ’45 cu esenta puternica de hoit. Stiam cand aveam o carte imprumutata acasa, caci mireasma te izbea inca de la intrarea in camera. Am invatat prima lectie, iar la ce-a de-a doua am inceput sa le pastrez in pungi. In timpul lecturii, trebuia sa fac pauze dese. Ma apuca groaznic ameteala. Una din colegele mele purta masca. Devenise alergica, saraca :)

Leave a Reply

Your email address will not be published.