Byron cel frumos şi trupa lui de aur
Poate că sună a basm, da’ dacă stai bine să te gândeşti, Teatru 74 a fost plin de oameni în toată firea care cântau la unison:
ramtararum ramtararum dararum darararum ramtararum
sau
Aaaaaaa Aaaaaa Aaaaaa
sau
turudarap turudarp turudarap tututurudarap
sau extrafaimosul
dararapapai dararapapai dararapapai…
… sau tot soiul de alte minuni în păsăreasca din piesele lui Byron. 
Per total, a fost o seară extrem de reuşită. Zic asta nu numai pentru că am râs aproape încontinuu şi versurile melodramatice nu au reuşit să treacă de cochilia de pragmatism, dar şi pentru că, date fiind condiţiile afective favorabile, am avut timp şi răbdare să stau şi să analizez partea vocal-instrumentală a formaţiei, în detrimentul empatiei cu lirismului. Şi doamne, tablou am mai rămas. Sunt perfecţi, de la corzile vocale până la ultimul cinel. Îmi venea să… să ronţăi clape, să-mi îndes toba mare-n cap şi să-mi trec cea mai groasă coardă de bas în jurul gâtului.
Carevasăzică, dacă clăparului i se zice 6fingers, chitaristului ar trebui să i se spună 12fingers&2brains, iar noului basist 9299383+efingers, 2 brains şi 1 de rezervă. Pe bune, solo-ul improvizat de pe Crossroads a fost demn de anii ’90, undeva în eternul Seattle, iar demonstraţia în forţă a basistului între două piese… nu ştiu, n-am cuvinte, suna a orice numai a bas nu, suna a chitară electrică, apoi a melodie electro în club, suna ritmic a drujbă, a piesă de discotecă la malul mării… Să mai zic de toboşarul care şi-a rupt beţele după ce le arunca în aer şi le prindea, apoi abrutiza furios tobele, toată chestia durând exact o secundă ? Sau să tac ? Şi mai e apoi Byron cu vocea lui dumnezeiască, evident. Good music, my friends. Good music all the way.
Iar la sfârşitul serii, singurul meu regret n-a fost faptul că nu i-am luat şi io un autograf chitaristului, ci că nu i-am luat un autograf poetului şi compozitorului local dat la ziar şi că doar Döme a avut parte de atenţie din partea lui. Roxa, Irinutza N’ PJ R weally sad. 
…
hehe, mai bine m-am dus la cluj la ocs
la byron am fost de 3 ori si in afara de peninsula(unde mi s-a parut ca nu s-au potrivit, a fost extra-mega-giga-hiper tare 
dararapapai dararapapai
o fo’ fain că de data asta nu erau belaşci şi lumea o avut plămâni pentru cântat 
Şi amu’ tre’ să recunosc că tot cu gându’ la compozitorul local am rămas. 
Damn it, Roxa!
Amandoua bete si le-a rupt? De asta nu m-am prins ca nu vedeam bine de unde stateam… Dar simteam…
TOT Teatrul simtea… 
Eu zic ca nu am fost noi destul de pregatiti pentru ei… Trebuia sa ne iasa plamanii afara la ce show au facut. (nu ma ref aici la tn
)
Bestiala/geniala comparatia asta “chitaristului ar trebui să i se spună 12fingers&2brains, iar noului basist 9299383+efingers, 2 brains şi 1 de rezervă”
Si sa spun si ceva pe ardeleneste: “FAIN!” (blogu’, showu’, tot!)
Rock on!
omucu, şi ce mai fac ocesiştii ? Mai pot ?
irinutza, dacă i-aş fi văzut pe belaşci acolo, făceam cale-ntoarsă !
Mi-o ajuns compozitoru’ local şi cine l-a făcut faimos, trăzni-i-ar în grup. 
D
aaahahahaha… o să mor de râs. 
Ale, nu, cred că numa’ unu’. Nu ştii că s-o trezit unu’ să zică “s-o rupt.” ?
Cred că stătea chiar lângă tine, sau tu lângă el. 
Eh, suntem încă un public timid din cauza lipsei de antrenament. Cam greu ajung trupele pe-aici, deşi parcă parcă se mai urneşte ceva. Mersi mult, ne vedem la următoru’ FAIN. 
dome asta, always rubbin shoulders with the stars
Sunt din alt film daca-ntreb ce-i aia “belașci”?
ocesiştii mai pot si o duc mai bine ca niciodata
au scos probabil cel mai bun album al lor de la “ne punem în cap” încoace… şi se gaseste cu revista Sunete (asta să le fac reclamă gratis)
şi mi-am luat şi tricou cu trupa mea de suflet acum, în mijlocul crizei financiare
Lee, dacă iei în considerare dovezile incriminatorii de pe youtube (perioada Emanuel), ai zice că are dreptu’…
oompa, deloc.
Sunt un cuplu de fizicieni de vârsta a treia, foşti profesori în perioada aia ingrată numită liceu. Brrr.
omucu, du-te mă.
Feliciteişănz pentru tricoi, să te prind că-l mai dai jos amu’ ! 
Chiar voiam să-mi iau revista, da’ n-aş avea ce să fac cu CD-u’ ăla… 
roxa, acum esti pure evil, exact ca Liviu, Fredo si Pid’jin
Aim sori, didn’t mean to be mean…
Ne vedem la 6.30 la metrou Universitate pt un mini concert byron?? Da vestea mai departe
Ba da. Uite-amu` caut o cabina de teleportare.