Şi totuşi, de ce ? :))

Iată că a sosit vremea să cunoaşteţi şi cealaltă faţă a posesoarei blogului de faţă, că prea pozez io în marea luptătoare pentru demnitate, impasibila care nu acceptă compromisuri, studenta model şi alte bla bla-uri pe care le citiţi de ani de zile (din motive necunoscute mie). Hai să v-o zic şi pe asta, în speranţa că deh, mă mai umanizează în ochii-vă. :))

Face-se că miercurea cealaltă aveam examen, unul din lunga serie a examenelor din presesiune, care se suprapun cu toate prezentările, parţialele, lecţiile, proiectele şi, evident, cursurile. Săptămâna aia în care ţi-s nervii pe bigudiuri, nu dormi nu mănânci nu respiri nu exişti, ştiţi voi… Aşa. Şi materia la care aveam examen se numeşte literatură comparată (2), care faţă de literatură comparată (1) nu e chiar… literatură comparată. E mai degrabă un soi de poetică, estetică, filosofie, mă rog, chestiuni complicate şi grele de citit, apăi de citit şi memorat 150 de pagini A4 într-o zi, vă daţi seama… Trebuia să mă apuc de ele semestru’ trecut; plus că profu’ mai avea şi pretenţia să citim şi alte două cărţi pe lângă, din care să aleagă el încă un subiect la examen. Mdeeesigur.

Ideea-i că aşa nepregătită chiar nu m-am mai dus la nici un examen.

În dreapta se copia, în spate se copia, blondei îi tremurau buzele de ciudă ca şi mie, aşa că am vârât cu neruşinare mâna după o foaie, măcar la subiectul 2 să fie de doamne-ajută, că ăla din curs era compromis din start. Şi-am scris cu o caligrafie tremurândă, ţinând foaia sub celelalte foi, încetând să mai respir când se plimba profu’ pe-acolo cu-a sa căutătură diabolică… pentru că am uitat să menţionez, la examene profu’ se metamorfozează într-un veritabil posedat. Se plimbă neîncetat prin sală, urlă, ameninţă cu datul afară din examen, se chiorăşte pe sub bănci, faze slabe d-astea, de îţi puşcă inimioara şi devii tahicardiac din om normal şi de eşti cinstit, ce să mai zic io… Dar am rezistat cu stoicism până în momentul în care blonda s-a dus să predea ambele pseudolucrări, şi atunci am ridicat şi foile şi cu ghiozdanul în spate aud că mă-ntoarce, al dracu’, din drum: “Să vedem ce-ai acolo.”

Deh, ce să am, nimnica… “Nuuu domn’ profesoooor, cuuuum să copieeeez, eeeeu ??? da’ niiici n-am putuuuut :D :D “. Păcat că mutrişoara mea de om pervers şi scelerat contrazicea tot ce-mi ieşea pe gură. Şi uite-aşa era să nici nu-l iau, da’ mai rău, l-am luat cu un 5 de om care a avut el un meniu specific când era în scutece, da’ nu s-a servit din el suficient. :))

Aşa că în toamnă la mărire, că altfel iar plângem după bursă un an… ca acuma, când parcă văd c-o să se-ntâmple 3 dezastre în doar o săptămână: examenu’ ăl’ mai naşpa, îmbătrânirea şi, evident, ratarea Bizkiţilor din lipsă de fonduri. Da’ măcar am dat un examen singură, în avans, ca să-i pot vedea pe Placebo (vă place asta, nu ? minte de Roxa…). :))

Dar de ce m-oi stresa io atâta cu facultatea asta, când e clar că se poate şi altfel ?! :)) :)) :))

3 thoughts on “Şi totuşi, de ce ? :))

  1. Eh, lasa ca si eu am dat un examen impreuna cu inca 4 colegi si mai am de dat inca unul ca sa putem pleca mai devreme sesiunea asta din tara.

  2. Auraş, da’ cu tine nu-mi fac probleme, io am dat la sintaxă unde sunt chiar… nu varză, da’ nici departe. :))

    Turistule :)) Sunt sinonime până la un punct, chiar n-ai greşit cu nimic. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published.