Stres + sesiune = dans, ca-ntotdeauna

Nu, nici în sesiune nu iaşte timp, apparently. Nu poci să vă zic cum îmi tot amintesc că nu v-am zis chestii. Nu v-am zis nici măcar cum, acu’ ceva vreme, i-am râs în faţă unui grec fin’că purta insignă cu “I’m not gay”. :)) Nu v-am zis că m-a lovit adânc criza pă partea economică. Că-s ochelaristă presupun c-am pomenit, da’ ştiţi că-mi stau strâmb şi n-am mai fost să-i îndrepte ? :)) Sunt un Victor Ciorbea în miniatură, doar că n-am fruncea aşa sculptată, cu peşteri în loc de eye sockets… Altceva ? Oh da, de la 1 chiar că rămân fără hosting şi m-o văzt dumnezo toată vara făr’ de blog, da’ dacă n-am, n-am ! Vedea-m-aş pe unde mai scot cămaşa de data asta. :))

Ioi, şi-n timp ce suckerii de colegii mei o să-şi roadă unghiile pentru sintaxă, io o să plâng la Placebo ! Ce afacere mişto am făcut, nu ? :)) Mai am două examene şi viaţa poate începe. :D Până atunci, la scuturat ! Ăăăsta… învăţat, dammit ! :))

8 thoughts on “Stres + sesiune = dans, ca-ntotdeauna

  1. si mie imi stau stramb ochelarii, numai ca eu am impresia ca am o ureche mai sus si una mai jos si din aia, ca ei, neatasati de cap arata drepti :P

  2. pisicainbocanci :)) I feel ya, sis.

    yohanna, mi-a trecut şi mie asta prin cap, da’ am zis că-s dereglată… :)) Oricum, ai mei stau strâmbi şi neataşaţi, când le apropii… mânerele ? Braţele ? Toartele ? Cum s-or numi alea… :)) La tine mizez şi io pe presupunerea ta. :))

    Auraş, reaaaally ?! OMG !!!! You made my day ! :) După examene te caut, clar. Thank you sooo much ! :) Pot să aberez în continuare, woohoo :))

  3. ochelarii mei stau strambi de cand m-am asezat pe ei… pot sa incerc sa ii indrept cat vreau ca ei tot striga: “nu! nu! nu!”
    e un fel de “once you go black, you never come back” si cu ochelarii astia… odata ce ii strambi, nu mai este intoarcere

Leave a Reply

Your email address will not be published.