… şi dijaba, aş pute’ adăugi despre al meu, care adăposteşte-n interiorul său una bucată creier cât un vârf de ac de gămălie… frumos, rotund. E aproape sfârşit de sesiune, una foarte urâtă de-altfel, despre care-o să scriu într-un post separat, exploatând estetica urâtului de comedie neagră. :))
Acum vreau doar să zic cum a fost la examenul de la cursul special de Lucian Blaga. Ca de-obicei, când am examen cu marele critic, această somitate între exegeţii literari, nu pierd nici o ocazie să mă dau în petec, să mă-mpiedic în propriile şireturi, să-mi dau autogol, să-mi dau foc şi apoi să mă arunc într-o prăpastie de 70 de metri pe fundul căreia sunt suliţe cu vârfu-n sus ca să fiu sigură că mor etc. :)) Cam ca atunci, doar că de data asta-n scris.
Subiectele de pălăvrăgeală rezolvându-le, m-am apucat de ăla care necesită o ţâră de cap (frumos, rotund, blesteme, di ce nu-i pătrat, să ştiu interpreta poezaua ?! gândeam io în acele momente de tensiune maximă şi frustrare). Aşadar, poezia Perspectivă. O disec cu Blonda-mpreună, pe furiş, apoi scriu, interpretez, comentez, tâlcuiesc, indic subsidiarele, mă strofoc, mă zbat, sufăr, agonizez, eşuez cu pixu-n mână, şi închei apoteotic:
“Ultimul vers esenţializează poemul, dându-i un sens… care mie îmi scapă.”
CUM SĂ SCRII AŞA CEVA ?! :)))))))))))) Concurez cu Buburuza care deh, mioapă ca şi mine, a copiat de pe tablă “monedă” în loc de “monadă”. =)) Aia da analiză haioasă, nu pe stilul hit and run, ca a mea. :)) Dumnezo cu noi, hai cu 5u’ and so on, and so forth, amin. :))
