Fascination Street

The most ridiculous fear in life is the fear of being ridiculous

La mai puţini ani, da’ faini !

S-o dus şi 2009 şi, odată cu el, şi liniştea-mi neperturbată. Îi întâi. În 5 am primu’ examen, how ’bout that ? :)) Şi mai vin vreo 12 pe lângă el, odată cu deadline-ul pentru un capitol din licenţă. Recenzii, referate, workshop, prezentări… da’ ce ‘mnezo, chiar tre’ să mă plâng în primu’ post din an ? Mai bine să ţopăim ca prostănacii: s-o reunit oficial Soundgarden şi performantul meu radar cu detector de concerte amuşină turneu ! :D Ieeeeeee, împheună am învins ! Chhis Cohnell, dhagostea mea ! :X

În altă dezordine de idei, am fost să văz Bastarzii Inglorioşi la cinema şi nu pot a mă aptsine să nu zic oareşce: AWESOMENESS !

Încă un clasic al lu’ badea Tarantino, pe care mulţi mofturoşi, năzuroşi şi preţioşi îl desfiinţează şi-o vor mai face, da’ pe care io l-am savurat din plin şi m-am şi lins pe dejte p-ormă. Dacă chiar ar trebui să-i caut nod în papură, m-aş lega de ritmul prea puţin alert al poveştii, da’ a fost ok şi cela, mi-a dat timp să-mi revin din şocul cultural-istoric. Sau, mai degrabă, din râs. :)) Brad Pitt dovedeşte înc-o dată că nu-i doar o păpuşe masculină, ci chiar ştie interpreta un rol fain şi tare hazos, if ya ask me. M-am spart de râs şi io, da’ şi Runecica. Ajunsesem să râdem de nazişti omorâţi care râdeau de evrei omorâţi, ceea ce e greşit din orice unghi ai privi-o. :)) Aşteptam cu oroare momentul aprinderii luminilor ca să fim reperate şi luate drept “hlizitele ălea incorecte politic”. :)) Noah, revenind la film: “ăla rău” , fizic, seamănă izbitor cu prostănacu’ menţionat în primul paragraf. Tarantino e tot într-o ureche cu fixurile lui, iar das Führer o păţăşte măcar fictiv al’fel decât de mâna lui, arză-l-ar focu’ ! :D Io zic că merită, da’ dacă nu vă place, simţiţi-vă liberi să mă trimiteţi în buon giorno. ;)) Şi-n arrivederci deopotrivă.

V-am zis de musique, de filme, aşa că mă opresc aici deocamdată. Nu înainte de a spera că-n următorul calup de doişpe luni încheiate să ciu mai sănătoasă (nu numa’ la figurat) decât în ăsta ce tocmai a trecut şi cel puţin la fel de petrecăreaţă. Şi să scriu mai mult p-aci, că-i păcat de-atâtea poante rămase nepovestite. :) 2010, haida de ! Ceea ce vă doresc şi ‘mneavoastră. \m/

RSS 2.0 | Trackback | Comment

13 Responses to “La mai puţini ani, da’ faini !”


  1. subscriu. după ce-am citit o recenzie nu tocmai favorabilă, după argumente pro şi contra m-am uitat într-un final şi eu la film, ca sa am habar de unde gâlceava. şi merită. nu-i el chiar pulp fiction, dar cu siguranţă merită văzut.

  2. morbo

    eu n-am inteles exact ce anume vroiau aia care au criticat filmul.
    cea mai faina parte mi se pare aia cu carciuma. a, si cea cu strudelul. tensiune la greu.


  3. Cătă, word ! Nici mie nu mi se pare că se ridică la nivelul lui Pulp Fiction, da’ asta doar pentru că ăla e incredibil de bun, nu pentru că e naşpa ăsta.

    morbo, dadada. Tare-mi place-n scenele alea cum sunt portretizaţi nemţii, cum trec de la seriozitate la râs isteric, semn că-s debili psihici. Iar ăia care l-au criticat au mizat pe faptul că nu se potriveşte cu istoria şi că-i transformă şi pe evrei într-un fel de nazişti… Some people just don’t understand the meaning of the word FICTION.


  4. one word: Arrivederci! =)) =))


  5. da, aşa e, tocmai deaia spuneam că merită văzut.

  6. morbo

    a, chiar si romanii nemultumiti, tot de aia, din cauza evreilor nazisti? ce nobil din partea lor. rusine evreilor care o jucat in film! da’ ce sa te astepti de la ala care o facut hostel…tz, tz.


  7. Eu am zâmbit încă vreo două ore după ce-am ieşit de la cinema. Bun, bun, bun film. Iar de Bread ce să…sssă…să speculezi? E de belea.


  8. Runia, buon giorno ! Să nu facem discriminări. =))

    Cătă, heh… am impresia că cine trebe l-o văzut deja. :D

    morbo :)) Ce şoc am avut şi cu Roth ăla, pfoai. Arată atât de cute şi foarte puţin ameninţător, încât mi-e greu să mă conving că e omul din spatele Hostelurilor. Mai bine-l făceau pe Stigliz the Bear Jew. :))

    Corina, io te cred. :D N-ai ce să mai zici de Braduţu’, mai bine să ne focusăm pe Waltz, e mai… sănătos. :)) … Nu’sh unde l-o găsit Tarantino, da’ face un rol excepţional. Încă mă trec fiorii. :D


  9. Este atât de diabolic,fermecător de diabolic şi inteligent, încât îl iubeşti înainte de-a-l urî! Îl iubeşti şi când omoară evrei, şi când o sperie pe biata fătucă (mai ţii minte faza cu laptele???), cea cu cinematograful, şi când o strangulează pe actriţa aia, şi când îşi schimbă accentul, vorbind perfect engleza, franceza, până şi italiana (spre nenorocul lui Brad). E genul ăla de actor pe care, după ce-l vezi interpretând genial un rol, te duci repejor pe IMDB şi cauţi alte filme cu el.


  10. Vai, tu, Roxa, și noi ne-am crăcănat de râs la faza cu Arrivederci, de-a trebuit să punem filmu’ pe pauză ca să putem hohoti în voie fără să pierdem nimic.


  11. Corina, cică o să joace iar împreună cu Brad Pitt într-o producţie din 2011. Curious ? I know I am. :))

    oompa :)))))) Că nu mă mir. Noroc că eraţi acas’, la cinema am pierdut nişte secunde din fazele următoare chicotind. :))


  12. Hai cu doo mii unşpele mai repedeee! :))


  13. […] Când m-am ridicat de pe scaun, am avut senzaţia că Django e ceva mai subţirel, cu plot mai diluat şi mai uşor de urmărit decât celelalte filme ale lui Tarantino. Dar orele-au trecut, OST-ul demenţial încă îmi răsuna în cap, ţinusem minte replici… meh, numa’ omu’ ăsta poate face un film trashy, pe alocuri dezgustător de kitschos, care să fie memorabil replică de replică şi la care să-ţi vină să râzi în situaţii în care nici să zâmbeşti n-ar fi potrivit. N-am văzut niciun film de Tarantino de două ori, da’ vi le pot povesti pe toate ca şi cum tocmai le-aş fi isprăvit de privit (da, încă mai râd de arrivederci!) […]

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>