La mai puţini ani, da’ faini !
S-o dus şi 2009 şi, odată cu el, şi liniştea-mi neperturbată. Îi întâi. În 5 am primu’ examen, how ’bout that ? 
Şi mai vin vreo 12 pe lângă el, odată cu deadline-ul pentru un capitol din licenţă. Recenzii, referate, workshop, prezentări… da’ ce ‘mnezo, chiar tre’ să mă plâng în primu’ post din an ? Mai bine să ţopăim ca prostănacii: s-o reunit oficial Soundgarden şi performantul meu radar cu detector de concerte amuşină turneu ! 
Ieeeeeee, împheună am învins ! Chhis Cohnell, dhagostea mea ! 
În altă dezordine de idei, am fost să văz Bastarzii Inglorioşi la cinema şi nu pot a mă aptsine să nu zic oareşce: AWESOMENESS !
Încă un clasic al lu’ badea Tarantino, pe care mulţi mofturoşi, năzuroşi şi preţioşi îl desfiinţează şi-o vor mai face, da’ pe care io l-am savurat din plin şi m-am şi lins pe dejte p-ormă. Dacă chiar ar trebui să-i caut nod în papură, m-aş lega de ritmul prea puţin alert al poveştii, da’ a fost ok şi cela, mi-a dat timp să-mi revin din şocul cultural-istoric. Sau, mai degrabă, din râs. Brad Pitt dovedeşte înc-o dată că nu-i doar o păpuşe masculină, ci chiar ştie interpreta un rol fain şi tare hazos, if ya ask me. M-am spart de râs şi io, da’ şi Runecica. Ajunsesem să râdem de nazişti omorâţi care râdeau de evrei omorâţi, ceea ce e greşit din orice unghi ai privi-o. Aşteptam cu oroare momentul aprinderii luminilor ca să fim reperate şi luate drept “hlizitele ălea incorecte politic”. Noah, revenind la film: “ăla rău” , fizic, seamănă izbitor cu prostănacu’ menţionat în primul paragraf. Tarantino e tot într-o ureche cu fixurile lui, iar das Führer o păţăşte măcar fictiv al’fel decât de mâna lui, arză-l-ar focu’ ! Io zic că merită, da’ dacă nu vă place, simţiţi-vă liberi să mă trimiteţi în buon giorno. 
Şi-n arrivederci deopotrivă.
V-am zis de musique, de filme, aşa că mă opresc aici deocamdată. Nu înainte de a spera că-n următorul calup de doişpe luni încheiate să ciu mai sănătoasă (nu numa’ la figurat) decât în ăsta ce tocmai a trecut şi cel puţin la fel de petrecăreaţă. Şi să scriu mai mult p-aci, că-i păcat de-atâtea poante rămase nepovestite. 
2010, haida de ! Ceea ce vă doresc şi ‘mneavoastră. 
subscriu. după ce-am citit o recenzie nu tocmai favorabilă, după argumente pro şi contra m-am uitat într-un final şi eu la film, ca sa am habar de unde gâlceava. şi merită. nu-i el chiar pulp fiction, dar cu siguranţă merită văzut.
eu n-am inteles exact ce anume vroiau aia care au criticat filmul.
cea mai faina parte mi se pare aia cu carciuma. a, si cea cu strudelul. tensiune la greu.
Cătă, word ! Nici mie nu mi se pare că se ridică la nivelul lui Pulp Fiction, da’ asta doar pentru că ăla e incredibil de bun, nu pentru că e naşpa ăsta.
morbo, dadada. Tare-mi place-n scenele alea cum sunt portretizaţi nemţii, cum trec de la seriozitate la râs isteric, semn că-s debili psihici. Iar ăia care l-au criticat au mizat pe faptul că nu se potriveşte cu istoria şi că-i transformă şi pe evrei într-un fel de nazişti… Some people just don’t understand the meaning of the word FICTION.
one word: Arrivederci!
da, aşa e, tocmai deaia spuneam că merită văzut.
a, chiar si romanii nemultumiti, tot de aia, din cauza evreilor nazisti? ce nobil din partea lor. rusine evreilor care o jucat in film! da’ ce sa te astepti de la ala care o facut hostel…tz, tz.
Eu am zâmbit încă vreo două ore după ce-am ieşit de la cinema. Bun, bun, bun film. Iar de Bread ce să…sssă…să speculezi? E de belea.
Runia, buon giorno ! Să nu facem discriminări.
Cătă, heh… am impresia că cine trebe l-o văzut deja.
morbo
Ce şoc am avut şi cu Roth ăla, pfoai. Arată atât de cute şi foarte puţin ameninţător, încât mi-e greu să mă conving că e omul din spatele Hostelurilor. Mai bine-l făceau pe Stigliz the Bear Jew. 
Corina, io te cred.
N-ai ce să mai zici de Braduţu’, mai bine să ne focusăm pe Waltz, e mai… sănătos. 
… Nu’sh unde l-o găsit Tarantino, da’ face un rol excepţional. Încă mă trec fiorii. 
Este atât de diabolic,fermecător de diabolic şi inteligent, încât îl iubeşti înainte de-a-l urî! Îl iubeşti şi când omoară evrei, şi când o sperie pe biata fătucă (mai ţii minte faza cu laptele???), cea cu cinematograful, şi când o strangulează pe actriţa aia, şi când îşi schimbă accentul, vorbind perfect engleza, franceza, până şi italiana (spre nenorocul lui Brad). E genul ăla de actor pe care, după ce-l vezi interpretând genial un rol, te duci repejor pe IMDB şi cauţi alte filme cu el.
Vai, tu, Roxa, și noi ne-am crăcănat de râs la faza cu Arrivederci, de-a trebuit să punem filmu’ pe pauză ca să putem hohoti în voie fără să pierdem nimic.
Corina, cică o să joace iar împreună cu Brad Pitt într-o producţie din 2011. Curious ? I know I am.
oompa
)))) Că nu mă mir. Noroc că eraţi acas’, la cinema am pierdut nişte secunde din fazele următoare chicotind. 
Hai cu doo mii unşpele mai repedeee!