:)) Ain’t that the best reason you`ve ever heard ?
Ideea-i că nu se mai fac filme de animaţie ca pe vremuri. Io, pe vremea când îmi erau ciolanele încă tinere şi valabile, ştiam una şi bună: că există “ăia răi” şi “ăia buni”, că se luptă ce se luptă, că momentul culminant şi lacrimogen e pe undeva pe la sfârşit, iar apoi totul se termină cu bine când triumfă binele. Mnoah, se pare că-s retrogradă rău de tot. Altfel stau lucrurile în postmodernismul ăsta care roade-n suflete. :))
Tocmai ce-am văzut Up. Am fost cu lacrimi în ochi după primele cinci minute. And you know me, I’m a tiny bit more hardcore than your usual whiny bitch. :)) Ştiam despre film că e cu un bătrânel ruginit şi un puşti durduliu care scapă de oraş legându-şi baloane de casă şi plutind spre tărâmuri necunoscute. Iar dacă intriga pare absurdă, nu vă aşteptaţi ca subplot-urile să vă cruţe de latura asta. Însă… ‘mnezo, ce bijuterie de film ! Şi nu doar pentru că scrie Pixar pe afiş.
Evident, pe IMDb e atacat dintr-o mie de părţi cu nişte argumente de rară pedanterie: cum să ajungă zburând cu casa din America de Nord în cea de Sud într-o noapte, cum să zboare câinii în avioane, ce-i cu pasărea aia etc. :)) Nu ştiu, am şi io prieteni care trăiesc cu certitudinea că filmele de animaţie sunt pentru copii şi astfel refuză să le vizioneze, însă copil de-aş fi, n-aş vrea să am un părinte care postează thread-uri cu asemenea aberaţii. Imaginaţia – o ai sau n-o ai, ăla eşti şi aşa te înmulţeşti. \m/
Pentru iubitorii de câini, Up e un deliciu, da’ nici pentru pisicoşi nu e chiar supliciu, ca să mai rimăm o dată. :)) E incredibil cât de mişto sunt portrezitate caninele şi cum… primesc voce, la propriu. Le sunt surprinse o sumedenie de obiceiuri şi scenariştii ăştia demenţi pătrund în creierul cel de câine, întrebându-se cam ce-ar spune animalu’ în situaţia dată. Când mai şi fac conexiunea cu body language-ul specific şi iese replica din titlu, rostită de un golden retriever naiv şi candid, e imposibil să nu te topeşti de drag. :)) Raţă, tu eşti acolo ! Ia de te uită şi tu cu S. ! :D
Şi da, cam asta e, luaţi şi uitaţi-vă şi voi. Ah da, stai, parcă eram revoltată. Păi da… e un film prea înduioşător. A trecut o oră şi-s tot în găleata sensibiloşilor care se varsă-n butoiu’ cu melancolie. Da’ la naiba, aşa am fost şi când s-a dezmembrat roboţelul gunoier cu ochii trişti aka Wall-E, şi nu eram sigură că-l mai ştiu pune eştia la loc. :)) Şi totuşi… cred că orice copil care vede filmul ăsta o să dezvolte o sensibilitate aparte, care nu ştiu dacă e neapărat nocivă, da’ pe termen scurt cred că se va manifesta sub formă de grijă sporită faţă de jucării, animale şi… bunici. :)
